Industria romaneasca, un morman de fiare noi

Ca sa nu mai zica unii ca industria romaneasca e un morman de fiare vechi, directorii firmelor-capusa au luat motoarele ruginite de prin curtile fabricilor, le-au spalat, le-au "pieptanat", cu

Ca sa nu mai zica unii ca industria romaneasca e un morman de fiare vechi, directorii firmelor-capusa au luat motoarele ruginite de prin curtile fabricilor, le-au spalat, le-au "pieptanat", cu etichete colorate le-au stantat, apoi le-au vandut statului pe post de utilaje noi. In continuare, pentru ca afacerea merge unsa, capusarii de profesie au luat la ochi si echipamentele ce se taiau ca fier vechi in intreprinderile falimentare, repartizandu-le in doua categorii: intr-o parte materialele imposibil de reconditionat, in cealalta - asa-numitele BP-uri (bun pentru piese). Dar ceea ce a fost "bun pentru piese" s-a dovedit a fi rau pentru intreaga economie, avand in vedere recenta descoperire a anchetatorilor Ministerului Economiei si Comertului, care au stabilit ca unele echipamente achizitionate de Electrica erau atat de prost contrafacute, incat a fost pusa in pericol insasi siguranta in exploatare a sistemului energetic national. Acesta este, insa, doar varful aisbergului... Asadar, ferataniile aruncate prin ungherele magaziilor au ajuns, usor-usor, sa penetreze piata de prospaturi industriale, contribuind din plin la "retehnologizarea" economiei. A urmat, si e in plina desfasurare, programul de inchidere a minelor. Subteranele si exploatarile de suprafata mustesc de utilaje care trag bine la cantarele REMAT-urilor, dar si de echipamente numai bune de scos la mezat dupa o minima reconditionare. In timp ce minerii disponibilizati isi devoreaza prin carciumi sau hipermarketuri salariile compensatorii, reciclatorii desfac, meticulos, combinele de foraj si transportatoarele catalogate drept "fiare vechi", valorificandu-le apoi piesa cu piesa. Lanturi de toate marimile, rulmenti mari si mici, role mai lungi si mai scurte, dar mai ales motoarele care le pusesera in miscare - toate s-au recuperat si comercializat. Cea mai grea munca este a contabililor, care nu mai gasesc cuvinte, in hartiile lor, sa explice cum poate o firma sa vanda lanturi, rulmenti, role si chiar motoare pe cand in patrimoniul ei nu se afla nici topitorie, nici bobinaj, nici macar o "jucarie" de indoit sarma sau vreun foarfece de taiat tabla. Compania a cumparat fier vechi, apoi a vandut rulmenti si motoare, dar la sediul societatii, un apartament de bloc, nu exista nici capsator, nici agrafe de birou, cu atat mai putin masinarii industriale. Apriga firma, mester actionariatul! Cam asa ar trebui sa arate rapoartele contabililor, daca n-ar fi intoarse din condei, astfel incat sa pacaleasca vigilenta organelor de control. Intre timp, pura coincidenta, producatorii traditionali de rulmenti, role si motoare se pravalesc, rand pe rand, in prapastia falimentului, starnind mila Bancii Mondiale. Institutia financiara s-a oferit chiar sa suporte o buna parte din costurile cu reintegrarea sociala a fortei de munca ramase pe drumuri. Cum au fost posibile toate acestea? Totul porneste de la faptul ca, la privatizare, in locul valorii de piata a fabricilor s-a trecut, in contractelae de vanzare, valoarea lor contabila, mult mai mica. In locul afacerii, s-a vandut fieratania, si aceea subevaluata. Masina de inghetata se vinde mai bine primavara, tocmai pentru ca aceasta incepe sa devina o afacere, o data cu incalzirea vremii. Pe cand, in pragul iernii, nu mai ramane din fosta oportunitate decat un agregat, un fel de frigider second-hand. Diferenta dintre valoarea de piata si cea contabila e sursa din care s-au umflat conturile reciclatorilor. Vanzarea fabricilor s-a facut pe zero lei si pe promisiuni de investitii, pe angajamentul investitorului ca nu va da pe nimeni afara. Privatizarea a fost trasa la indigo dupa modelul sacosei cu care se carau rulmenti peste granita, la turci. Rezultatul? In locul protectiei sociale pe care o visau oficialii in momentul semnarii contractelor, se trezesc acum ca li se spune "Luati-va rugina inapoi, cu somaj cu tot". Locurile de munca nou-create, programele investitionale, tehnologia de ultima ora din intreprinderile privatizate s-au dovedit a fi pura teorie. Oamenii au ramas pe drumuri, iar in locul dezvoltarii, afacerile industriale au fost lasate la voia falimentului. Au avut de castigat doar cei care au stiut sa speculeze aceste slabiciuni. Astazi putem observa ca politica de "Recuperare-Reconditionare-Refolosire" s-a aplicat cu succes abia dupa apusul epocii in care fusese intens prelucrata de activisti.