"Doctorul" de la Ateneu

Orga din Sala Mare a Ateneului Român este restaurată de Gerhard Walcker-Mayer, strănepotul celui care a construit instrumentul în 1939. Povestea orgii Ateneului am aflat-o chiar în interiorul

Orga din Sala Mare a Ateneului Român este restaurată de Gerhard Walcker-Mayer, strănepotul celui care a construit instrumentul în 1939.

Povestea orgii Ateneului am aflat-o chiar în interiorul ei, după ce-am trecut de-o uşă vopsită-n alb şi-am urcat o scăriţă îngustă din lemn. Era spaţiu suficient, miile de tuburi fuseseră îndepărtate pentru restaurare. Orga de la Ateneu e singura orgă de concert de mari dimensiuni construită de renumitul Oscar Walcker, care s-a păstrat în întregime până-n zilele noastre.

E un amestec interesant de componente, "o sinteză între romantic şi baroc", o orgă cu "un sunet extraordinar", aşa cum a punctat, într-o engleză cu accent nemţesc, maestrul Gerhard Walcker-Mayer. Care face parte dintr-a şaptea generaţie de constructori de orgi din familia Walcker. Generaţii care au construit, pe parcursul a 200 de ani, în jur de 6.000 de orgi în biserici şi săli de concerte din întrega lume.

L-am găsit pe Gerhard Walcker în atelierul improvizat la subsol, pe holul circular din jurul foaierului. Preocupat de planurile lipite pe perete - copii după planurile din 1939, anul în care-a fost construită orga la iniţiativa lui George Enescu -, neamţul, înalt şi grizonat, dădea indicaţii celorlalţi doi membri ai echipei: fiului său Alexander şi prietenului Heribert Klein.

Orga salvatoare

Ştie multe poveşti din timpurile acelea maestrul Walcker. Căci nu se-apucă niciodată de restaurat înainte să cunoască şi "să guste" atmosfera autentică a vremurilor în care s-a născut instrumentul. "Încerc să mă apropii cât mai mult de cel care a construit orga, de gândurile şi planurile lui, citesc multe cărţi din perioada cu pricina, ascult muzică de-atunci.

Orga de la Ateneul Român a fost construită în 1939, anul în care a început cel de-al Doilea Război Mondial. Să cauţi şi să găseşti semne ale timpului acela în modul de realizare al orgii e o experienţă extraordinară. Instrumentul a fost construit în Germania, în fabrica străbunicului meu Oscar Walcker, şi instalat, în acelaşi an, la Bucureşti.

Am găsit chiar o scrisoare aparţinând unuia dintre cei care au venit să instaleze orga, respectivul era bucuros că a venit în România: <> . De altfel, mi se pare că muncitorul respectiv a şi rămas în România după instalarea orgii".

Duce tradiţia mai departe

Cei trei nemţi s-au instalat, în iulie, într-un apartament aflat în apropierea Ateneului şi-şi vor finaliza munca în "octombrie 2008". "Precizie germană", zâmbesc eu atunci când meşterul îmi spune şi că noua consolă a orgii va sosi, de la o fabrică specială din Germania, "pe 28 noiembrie".

Nici mai devreme, nici mai târziu. S-au făcut multe pân-acum, orga e un instrument muzical complex, dar, vorba românului, "înainte mult mai este": "Lucrăm în această perioadă la sistemul de alimentare cu aer. Ne vom ocupa apoi de conexiunile electrice, avem de instalat aproximativ 2.000 de metri de cablu. Miile de tuburi, în jur de 4.000, trebuie curăţate, reparate, revopsite, şi abia apoi, armonizate".

În vârstă de 57 de ani, Gerhard Walcker are o datorie de credinţă: să păstreze vie tradiţia familiei. Să ducă povestea mai departe. Ei, dar când era copil, lucrurile nu erau atât de clare. Pe la 12 ani voia să fie doctor. "Cum a rămas cu visul acela?", îl întreb. Râde. "Da, aşa spuneam atunci. Dar chiar trebuie să fii un fel de doctor ca să înţelegi componenţa unei orgi, modul ei de funcţionare".

Oile din orgă

Vreau să ştiu mai multe şi despre materialele necesare în procesul de restaurare şi meşterul iese dintr-o cămăruţă cu-o bucată albă de piele, de care are nevoie la repararea burdufurilor orgii. "Uite oaia! Avem cam 30 de oi într-o orgă", zice, mai în glumă, mai în serios. "Din fericire, sunetul orgii nu seamănă cu behăitul", nu mă pot abţine.

Lăsând gluma la o parte, pielea cu care se lucrează astăzi nu mai are calităţile celei din trecut. Şi asta are consecinţe serioase asupra duratei de viaţă a unei orgi. "O dată ce va fi restaurată, orga de la Ateneu va funcţiona foarte bine 40-50 de ani. Atât rezistă pielea. Înainte aveam un tip de piele care putea să reziste şi 80 de ani, pielea cu care lucrăm azi rezistă mai puţin".