Baronesa Nicholson sare in apararea statului roman la CEDO

Scandalul inceput in urma cu 3 ani, cand Tribunalul Brasov a decis in favoarea adoptarii minorei Mariana Estoica (8 ani si jumatate la vremea aceea), de catre o familie de italieni pe care nu-i

Scandalul inceput in urma cu 3 ani, cand Tribunalul Brasov a decis in favoarea adoptarii minorei Mariana Estoica (8 ani si jumatate la vremea aceea), de catre o familie de italieni pe care nu-i cunostea, s-a mutat la Strasbourg (Franta), la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Italienii acuza statul roman de privarea de libertate a Marianei Estoica si de neexecutarea sentintei judecatoresti definitive si obligatorii privitoare la adoptia fetitei de peste 11 ani. Salvatore Manera si Rosalba Atripaldi solicita o despagubire de aproape 1 milion de euro. Procesul promite sa fie unul rasunator, cu atat mai mult cu cat de partea statului roman s-a declarat baronesa Emma Nicholson, raportor special din partea Comisiei Europene. D-na Nicholson este cunoscuta atat datorita criticilor formulate in trecut la adresa Romaniei, pentru situatia copiilor abandonati, cat si de pe urma laudelor aduse ulterior cabinetului Nastase, pentru ameliorarea conditiilor din caminele de copii si reglementarea adoptiilor. In cererea sa de interventie, baronesa arata ca a cunoscut-o pe Mariana Estoica in primavara anului 2001, in urma unei vizite la Complexul Educational Poiana Soarelui (CEPS) din Brasov, unde fetita "traieste impreuna cu familia formata de mama substitutiva, matusa substitutiva si alti 8 copii minori, intr-o casa moderna (...). CEPS (caruia ii este delegat exercitiul drepturilor parintesti printr-o sentinta judecatoreasca din 22.10.1998) adaposteste 11 asemenea familii, care locuiesc in 11 case moderne, oferind copiilor tot ceea ce isi doresc. Copiii merg la scoala, practica sportul, invata muzica si dispun de toate libertatile pe care si le-ar putea dori la varsta lor. (...) Am intrebat-o pe Mariana Estoica daca este fericita unde traieste si daca nu si-ar dori sa paraseasca CEPS si sa fie adoptata de o familie din strainatate. Mi-a raspuns ca este foarte fericita unde se afla si ca nu vrea sa-si paraseasca familia din CEPS si tara, de care se simte atasata". D-na Nicholson isi explica decizia de interventie si prin faptul ca a fost alarmata de "un incident petrecut la data de 03.09.2002, la CEPS, cand una din colegele Marianei Estoica, minora Goroh Florentina, a carei situatie este similara cu a Marianei, a fost agresata psihic de catre prezumtivii parinti adoptivi si de avocatul lor, veniti sa o ia din casa impotriva vointei sale". Baronesa isi exprima uluirea fata de modul cum a procedat instanta brasoveana, care a decis instrainarea Marianei Estoica, fara a cita macar CEPS - institutia careia ii fusesera delegate oficial drepturile parentale - si solicita audierea minorei, pentru a se stabili care este "interesul superior al copilului". De altfel, Mariana Estoica a solicitat personal CEDO sa fie audiata, afirmand in cererea sa scrisa ca nu-i cunoaste pe cei doi italieni, ca nu a fost consultata niciodata cu privire la o eventuala adoptie internationala - asa cum legea o cere, pentru copiii ce depasesc varsta de 10 ani - si ca nu consimte sa fie adoptata. Desi pare clara, in realitate situatia este foarte incalcita. Statul roman se afla intr-o postura ingrata, intrucat merge la Strasbourg sa apere o cauza generata de o legislatie stramba in materie de adoptii, contrara normelor europene si internationale si conventiilor ratificate de Romania. Ne referim la Ordonanta de Urgenta 26/1997, cu prevederi declarate neconstitutionale, dar care au constituit baza legala pentru adoptia pe sest a Marianei Estoica si a altor zeci de copii. Pe de alta parte, nu s-ar fi ajuns in aceasta situatie fara aportul direct sau indirect al Comitetului Roman pentru Adoptii, Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Comisiei Judetului Brasov pentru Protectia Drepturilor Copilului. Cu alte cuvinte, statul roman se intoarce acum impotriva sa, respectiv a autoritatilor competente in materie de copii abandonati. Statul pledeaza si impotriva propriului sistem justitiar, a unor sentinte ramase definitive si obligatorii si care, prin urmare, ar fi trebuit executate. In aceasta privinta, dincolo de anumite obiectii justificabile cu acte (sentinte de suspendare temporara a punerii in aplicare a sentintei de adoptie), statul roman va fi obligat sa se ralieze punctului de vedere al aparatorului CEPS (intervenient la randu-i in procesul de la Strasbourg), av. Nicolae Mindrila: "Un copil nu e un scaun sa-l "executi" asa, pur si simplu. Trebuie sa vezi care e vointa lui, sa ai sperante intemeiate ca se va integra in familia adoptiva, ca va fi fericit".