VIDEO Locul unde nu ai nevoie de pat. Cum se trăieşte la zero gravitaţie

Staţia spaţială experimentală studiază efectele microgravitaţiei în spaţiu FOTO NASA

Comandantul Staţiei Spaţiale Internaţionale le-a oferit pământenilor un tur video al Staţiei Spaţiale Internaţionale, satelitul artificial care orbitează Pământul şi poate fi văzut cu ochiul liber de la sol.

Viaţa la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) este tridimensională, astronauţii navighează în toate direcţiile. „Sus” poate deveni oricând „jos” sau „lateral” la zero gravitaţie, în funcţie de punctul de reper ales de aceştia. Din acest motiv, locuitorii din spaţiu nu au nevoie de scaune sau de paturi: nu au niciodată nevoie să stea jos.

Comandantul Sunita Williams de la bordul ISS a oferit un tur video de 25 de minute al staţiei. Modul în care mediul schimbă semnificativ viaţa oamenilor în lipsa gravitaţiei poate fi observat în cele mai mici detalii. Oamenii lucrează în dreptul echipamentelor fixate în toate direcţiile pe pereţii navei.

Somnul 3D în „cabina telefonică”

Scaunele sau paturile nu au nicio utilitate, senzaţia de direcţie nu există decât în funcţie de reperele pe care oamenii aleg să şi le stabilească, a explicat Williams. „Nu am stat jos de şase luni”, spune comandantul în înregistrare.

Alternativa este „staţia de dormit”, un mic spaţiu compartimentat „ca o cabină telefonică mică”, a explicat comandantul ISS. Astronauţii au un sac de dormit, care are scopul de a-şi fixa musafirul adormit, şiun laptotp fixat pe unul dintre pereţii despărţitori.

Dar direcţiile în care acestea sunt orientate pot fi schimbate oricând, poţi dormi pe tavan sau în picioare la fel de bine, după standardele de pe Pământ. Creierul nu procesează vreo senzaţie de „sus” sau „jos”. Staţiile de dormit sunt aşezate similar: păstrând acelaşi punct de referinţă, cea din podea se învecinează cu unele inserate în pereţi şi cu o alta, în tavan.

Cum stai în formă în spaţiu

Şi părul oamenilor este la fel de lipsit de orientare, pluteşte în derivă în jurul capului astronauţilor, dacă este suficient de lung. Pentru a-şi menţine densitatea osoasă şi masa musculară – afectate de gravitaţia zero, astronauţii au şi o sală de exerciţii, pe lângă laboratoarele de cercetare.

Aparatele cele mai utile pentru menţinerea condiţiei fizice în lipsa gravitaţiei, prezente la bordul SSI, sunt „bicicleta” eliptică (un echipament cu pedale, echivalent bicicletei din sălile de sport, dar fără mânere sau şa), banda de alergat şi un echipament de ridicat greutăţi.

Bucătăria spaţială

Modulul în care astronauţi se întâlnesc dimineaţa este „bucătăria”, cu alimente aranjate în pungi, fixate de-a lungul unui perete. În principal, mâncarea este deshidratată, locuitorii staţiei au şi posibilitatea de a-şi încălzi unele alimente.

Turul oferit de comandantul navei include şi vizita toaletei orbitale, a „dulapurilor” de depozitare, precum şi a spaţiilor de lucru.

Staţia Spaţială Internaţională, de 15 ani pe orbită

Primul modul al structurii experimentale a fost lansat în 1998. Este a noua staţie spaţială locuităm după misiunile Salyut, Almaz, Skylab şi Mir. SSI poate fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ. Modulele presurizate, componente ale staţiei, au fost lansate ulterior de rachete americane şi ruseşti.

ISS a cuprins apoi şi modulele japoneze şi canadiene, din cauza contrângerilor de buget.

ISS este spaţiu locuibil pentru un echipaj, are un post de comandă pentru operaţii pe orbită în jurul Pământului, precum şi un port de întâlnire şi acostare pentru mici nave spaţiale.

A fost construită cu scopul de a studia efectele microgravitaţiei şi viaţa în spaţiu. Reprezintă, de asemenea, o platformă de observaţie astronomică şi a Pământului.

"Spot the Station" - Urmăreşte Staţia

Pasionaţii pot primi şi alerte când aceasta se află pe cerul lor, printr-un serviciu lansat de NASA, intitulat „Spot the Station”. Aceştia pot primi alerte personalizate pe telefon sau prin e-mail cu coordonatele exacte şi cu durata în care staţia este vizibilă din regiunea lor.

SSI este plasată pe orbită la o altitudine ce variază între 319,6 kilometri şi 346,9 kilometri, conform datelor Agenţiei Spaţiale Europene (European Space Agency – ESA).

Staţia Spaţială Internaţională este un proiect la care participă cinci mari agenţii spaţiale: NASA (Statele Unite ale Americii), RKA (Rusia), JAXA (Japonia), CSA (Canada) şi ESA (o asociaţie de mai multe ţări europene).