Vasluiul grandios. Rulmenţi Bârlad, cea mai spectaculoasă lucrare comunistă din judeţ
0
Fabrica a fost motorul economic economic al judeţului Vaslui în perioada comunistă şi continuă să fie cel mai important angajator din zonă. Istoria fabricii care a dat denumirea Bârladului în “oraşul rulmenţilor” este păstrată în memoria localnicilor
Înfiinţarea Fabricii de Rulmenţi se datorează ambiţiei lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fost lider comunist şi fiu al Bârladului. Datorită influenţei pe care o avea acesta, statul decide în 1951 printr-o hotărâre a Consiliului de miniştri, înfiinţarea la Bârlad a fabricii de rulmenţi. Doi ani mai târziu, uzina de la Bârlad fabrica primul rulment cu o tehnologie rusească. Funcţiona în două hale dotate cu o centrală electrică. În perioada comunistă, Rulmenţi Bârlad a ajuns a doua uzină de rulmenţi din România, după cea din Braşov.
După moartea lui Gheorghiu Dej, în 1965, Bârladul a intrat într-un con de umbră. Banii pentru investiţii nu mai erau direcţionaţi către oraşul natal al fostului şef de stat. Fabrica de Rulmenţi a continuat, însă, să se dezvolte. Dacă până la jumătatea anilor '60, uzina fabrica doar patru tipuri de rulmenţi, producţia a crescut la 2,5 milioane de rulmenţi pe an şi atrage atenţia dictatorului Nicolae Ceauşescu care decide la începutul anilor '70 să investească masiv. Astfel, producţia creşte la 30 de milioane de rulmenţi pe an. Fabrica “duduia” şi a continuat să se dezvolte şi în anii '80 când a ajuns la aproape 10.000 de salariaţi. Asta a presupus investiţii permenente timp de 20 de ani în hale de producţie, utilaje, diversificarea gamei de produse şi calificarea personalului.
URB, marcă înregistrată
Încă de la începutul anilor 1970, statul comunist a creat marca URB (uzine de rulmenţi cu bile) odată cu creşterea producţiei pe cele două fabrici existente în România la acea vreme, Braşov şi Bârlad. Marca, înregistrată de Întreprinderea de Comerţ Exterior, era folosită de orice întreprindere de rulmenţi din România, în condiţiile în care peste 50% din producţia românească de rulmenţi mergea la export, atât pe piaţa estică, în Asia şi CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), cât şi pe cea vestică, în Europa şi Statele Unite ale Americii. "URB a apărut în 1970 şi a creat notorietate pe plan mondial încă de la acea vreme. Partenerii de peste hotare erau găsiţi în perioada comunismului de Centrala Industrială a Rulmenţi şi Organe de Asamblare (CIROA), având în vedere că întreaga producţie era centralizată. Poate că nu era bună acea centralizare, însă crea un mare avantaj care, din păcate, astăzi s-a pierdut. De fapt, centrala funcţiona ca un holding, care asigura tipodimensiunile necesare pentru fiecare industrie", a spus pentru “Mediafax”, într-un interviu acordat în 2013, directorul Corneliu Pricope.
“Oraşul rulmenţilor”
Fabrica de rulmenţi din Bârlad a ajuns mândria orăşenilor şi emblema judeţului. La sfârşitul anilor '80, mai bine de jumătate din populaţia municipiului avea tangenţă cu această fabrică. Fiecare familie avea cel puţin un membru care lucra sau a muncit la Rulmenţi.
Ceauşescu înconjurat de "rulmentiste" FOTO Barlad online
"Indirect, cam toată lumea avea tangenţă cu fabrica de rulmenţi. Practic, ţinea oraşul din punct de vedere economic, o treime din buget fiind constituit pe spatele întreprinderii noastre. Putem spune, fără falsă modestie, că fabrica era un standard de viaţă în Bârlad, prin disciplina şi seriozitatea care exista aici şi care, din fericire, se mai păstrează şi astăzi", a spus un salariat al fabricii care a prins şi vremurile comuniste şi perioada de democraţie.
Ca în toate fabricile din România, şi la Rulmenţi Bârlad se lucra la foc continuu, în trei schimburi, de luni până duminică. Se aplica politica comunistă de construire a cincinalului în patru ani şi jumătate. Muncitorii erau răsplătiţi pe măsură. Pe lângă lefurile care atingeau cel mai mare nivel la nivelul statului, erau asigurate şi prime lunare de 5-20% din salariul de bază, pentru complexitate sau pentru export.
Partidul unic de la acea vreme devenise o sperietoare pentru angajaţii care munceau în întreprinderile socialiste. Lunar, erau organizate şedinţe de partid în care erau scoşi în faţă cei care nu-şi realizau planul sau creau probleme în fabrică.
Tot ca o grijă a Partidului Comunist Român pentru crearea de specialişti, la Fabrica de Rulmenţi Bârlad a fost deschisă o secţie a Facultăţii Tehnologia Construcţiilor de Maşini (TCM) Iaşi, unde o parte din salariaţi puteau să se perfecţioneze. Cursurile erau organizate zilnic, între orele 16.00 şi 21.00, iar examenele se dădeau la Iaşi, la sediul facultăţii
"Exista o concurenţă între salariaţi printr-un sistem de organizare foarte bine pus la punct de Partidul Comunist Român. În fiecare secţie, era câte o organizaţie de partid. Se făceau şedinţe lunare în care cei care au greşit îşi făceau autocritica. Astfel, partidul avea grijă să-i corecteze pe cei care mergeau pe alături", mărturiseşte un "rulmentist".
Nicolae Ceauşescu într-una din vizitele la Rulmenţi Bârlad FOTO Barlad Online
Tot ca o grijă a PCR pentru crearea de specialişti, la Fabrica de Rulmenţi Bârlad a fost deschisă o secţie a Facultăţii Tehnologia Construcţiilor de Maşini (TCM) Iaşi, unde o parte din salariaţi puteau să studieze. Cursurile erau organizate zilnic, între orele 16.00 şi 21.00, iar examenele se dădeau la Iaşi, la sediul facultăţii TCM.
Ceauşescu, în vizită la Rulmenţi
Bârlădenii îşi amintesc cel puţin două vizite ale lui Nicolae Ceauşescu la Fabrica Rulmentul, deşi sunt persoane care susţin că dictatorul făcea vizite anual. În toamna anului 1989, Ceauşescu a aprobat o investiţie de 600 de milioane de lei, respectiv 30 de milioane de dolari. Evenimentele din 1989 au venit înainte de a fi aprobată investiţia.
Vizitele anunţate ale dictatorului îi punea în mişcare pe toţi liderii de partid. Se făceau lozinci, erau confecţionate pancarte cu mesaje laudative la adresa Partidului şi a “tovarăşului”. Oraşul era măturat toată noaptea, fabrica trebuia să fie la fel de curată ca o farmacie. Muncitorii avea halate care străluceau de curăţenie. Fruntaşele în producţie îl întâmpinau cu garoafe.
Pionierii de la acea vreme îşi amintesc cu groază de vizitele pe care le făcea Ceauşescu în “oraşul rulmenţilor”. “La una din vizitele anunţate ale lui Ceauşescu, au selectat vreo 30 de pionieri şi ne-au dus dimineaţa la ora 5.00 în sediul Primăriei, actuala sala de consiliu. Ne-au ţinut acolo până seara târziu. Tovarăşu’ s-a dus direct la vânătoare şi nu a mai trecut pe la primărie. Dar nu voi uita acea zi”, şi-a amintit un bârlădean din vreamea copilăriei.
Copiii sau muncitoarele care erau selectate să ofere buchetele de flori trebuiau să îndeplinească mai multe criterii. De la aspectul fizic, la rezultatele pe care le aveau, la ţinută şi, nu în ultimul rând, posibilitatea de a ţine un discurs omagial cu patos.
Se încarcă comentariile...
