Sărbătoare la Teatrul Maghiar din Timişoara: 60 de ani de la reînfiinţare

Festivalul Euroregional TESZT 2013 s-a încheiat prin sărbătorirea celor 60 de ani de la reînfiinţarea Teatrului Maghiar din Timişoara

Trupa a fost consemnată oficial ca teatru profesionist, printr-un decret emis în 1953, în care se specifică că Teatrul de Stat din Timişoara va avea şi o secţie maghiară.

Începând din 1957 se constituie ca teatru de sine stătător, urmând ca în 1990 să ia numele cunoscutului dramaturg, Csiky Gergely.

Deşi 1953 este socotit ca fiind anul din care activitatea teatrală de limbă maghiară s-a permanetizat în Timişoara, tradiţiile acesteia sunt mult mai vechi: secole de-a rândul, actorii beneficiau de o clădire pe măsură, în care au evoluat, pe rând, trupe profesioniste sau semiprofesioniste.

Documentele atestă că la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, au existat turnee la Timişoara ale unor trupe din Cluj, Budapesta, Székesfehérvár, Koşice şi Miskolc. 

Date memorabile, în această privinţă, rămân anii 1825 şi 1827, când publicul timişorean a avut ocazia să vizioneze spectacolele Societăţii Naţionale de Teatru şi cele ale Societăţii Naţionale de Teatru din Transilvania. 

Clădirea din strada Szerb şi Arena din zona industrială au fost martore la reprezentaţiile trupelor importante din epoca reformei. 

Deşi perioada imediat următoare eşecului revoluţiei din 1848-49, a însemnat o oarecare stagnare în evoluţia teatrului timişorean (cenzură, limitări administrative), în 1852 teatrul a renăscut în Banat: trupa de renume internaţional a lui Szabó József a recucerit prin calitate şi profesionalism, publicul din Timişoara. 

Construirea clădirii teatrului "Franz Josef"

Un moment memorabil în istoria vieţii teatrelor bănăţene a fost, când după doi ani de construcţie, în 1874 a fost inaugurat noul teatru, operă a arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer. 

Noua clădire, construită în stil neorenascentist a primit denumirea de Teatrul "Franz Josef". Inaugurarea oficială a noului teatru a avut loc la 22 septembrie 1875, cu ocazia premierei cu piesa patriotic Prolog, scrisă de timişoreanul Csiky Gergely şi interpretată de actorii Teatrului Naţional din Budapesta. 

În clădirea impozantă, care a adăpostit pe lângă sala de spectacole, şi o sală de concerte şi de bal, un hotel, un restaurant şi o cafenea, au funcţionat le început două trupe de teatru: una de limba germană, alta de limba maghiară. 

La 1 februarie 1885, printr-o hotărâre a primăriei din Timişoara, trupa maghiară a obţinut titlul de teatru profesionist cu caracter permanent şi cu sediul în Teatrul "Franz Josef". 

Epoca de maximă înflorire a teatrului maghiar din Banat a început însă din anul 1888. Renumitul director de trupă Krecsányi Ignác. împreună cu numeroasa sa trupă a montat, până în 1914 spectacole competitive la nivel european.

Declinul teatrului maghiar după Unire Banatului cu România

Căderea Imperiului, introducerea cenzurii, a noii impozitări discriminative, şi a noilor condiţii de concesionare au făcut ca, începând din august 1919, teatrul maghiar din Timişoara să intre într-o perioadă de declin.

La toate acestea s-a adăugat incendiul din 1920, când clădirea teatrului a ars aproape în întregime, desfiinţând, practic, posibilitatea unei locaţii pentru spectacole. 

Lovitura de graţie a fost dată de noua lege a teatrelor, promulgată în 1921. Legea, discrimiatorie privind teatrele minorităţilor, a pus, practic, punct teatrului maghiar profesionist din Timişoara.

În perioada interbelică sunt consemnate spectacole sporadice ale unor trupe înfiinţate ad-hoc sau ale unor profesionişti veniţi din Arad, Oradea sau Cluj. 

Reprezentaţiile au fost găzduite, după posibilităţi, de Vigadó din centrul oraşului, Arena din zona industrială, Sala Vízkelety din Iosefin, sau de restaurantul Novotny din Elisabetin; începând cu 1928 au putut juca şi pe scena teatrului reconstruit.

În toţi aceşti ani, dar şi în pedioada postbelică, supravieţuirea mişcării teatrale a fost asigurată de sprijunul şi dinamica asociaţiilor de cartier şi de breslelor meşteşugăreşti. În cadrul acestora au luat fiinţă trupe de amatori, a căror activitate a îndeplinit şi un serios rol de misiune culturală.

În felul acesta a putut să ia naştere Teatrul Popular condus de cântăreaţa de operă Kulcsár Juliska (1945), care, deşi desfiinţat în 1948, a reprezentat o verigă important în continuitatea teatrului bănăţean.

Reînfiinţarea din 1953

Trupa înfiinţată în memorabilul an 1953, s-a constituit din membrii Ansamblului de teatru de pe lângă Primăria Timişoara şi din actorii trupei arădene, respective timişorene ale lui Jódy Károly. Primul director numit al noii trupe a fost regizorul Emil Josan. Inaugurarea festivă a avut loc la 3 mai 1953, în "Sala Mare", aceeaşi care deserveşte de atunci şi până în prezent, cele două trupe ale teatrului maghiar şi german. 

Întemeietorii şi-au onorat publicul nu doar la Timişoara, ci şi în cele mai îndepărtate localităţi maghiare, riscând peripeţiile drumului în căruţe, camioane şi mici ambarcaţiuni fluviale pe cursul Begăi.

Repertoriul a trebuit adaptat "cerinţelor epocii", dar pe lângă obligativitatea "realismului socialist" el conţinea şi capodopere ale dramaturgiei maghiare şi universale. 

Saltul de calitate pe drumul revenirii la profesionalism poate fi semnalat odată cu a doua jumătate a deceniului cinci, respectiv cu venirea la Timişoara a regizorului Taub János, care a făurit un teatru, din nimic.

A fost de ajuns un afiş lipit undeva, ca a doua zi să vină jurnalişti, actori, regizori, fani ai teatrului din toată ţara să se calce în picioare la intrarea în sală. Numele lui Taub a devenit legendă, spectacolele sale au fost multiplu premiate. 

Anii '70 au însemnat consacrarea definitivă a trupei timişorene, iar anii '80 au însemnat şi la Timişoara, ca peste tot în teatrele din ţară, un repertoriu dependent de cerinţele dictaturii comuniste şi măsuri drastice de autofinanţare. 

Creşterea de după Revoluţie

Aceasta era situaţia şi la finele anului 1989, când turnura politică din România părea să redeschidă noi perspective în viaţa teatrului maghiar din Timişoara.

Teatrul şi-a schimbat numele în Teatrul de Stat „Csiky Gergely", iar conducerea a fost preluată de un directorat format din Dukász Péter, Koczka György şi Makra Lajos (fost director, Sinka Károly).

Ulterior, după ce s-au mai calmat spiritele, la conducerea teatrului s-au aflat, pa rând, Makra Lajos şi Szekernyés János. În iulie 1993 s-a organizat primul concurs pe post în istoria teatrului şi a fost câştigat de tănărul actor, Demeter András. În 1996-97 teatrul s-a îmbogăţit cu încă un spaţiu de joc, cu Sala Studio, loc de desfăşurare ale spectacolelor experimentale.

Începând cu 1 decembrie, 2007 conducerea teatrului se schimbă din nou, postul de director fiind ocupat, prin concurs, de un artist distins cu numeroase premii  actorul Balázs Attila, cel care conduce şi astăzi teatrul maghiar. Este al zecelea director în istoria recentă a teatrului, de 55 de ani.

În 2009 a fost renovată Sala Mare, iar dotările de sonorizare şi lumini, modernizate. Restaurarea în întregime a clădirii monument istoric, care adăposteşte  în prezent patru instituţii de cultură, face parte din proiectul de viitor apropiat, al municipalităţii Timişoara.