Fenomenul vânătorilor de comori se reaprinde. Și mai mulți „detectoriști” cer autorizarea după descoperirea unei piese unice în România

0
Publicat:

După ce o piesă care ar putea fi cea mai importantă descoperire arheologică din ultimii zeci de ani în România a fost scoasă din pământ de către un „detectorist” din Olt, solicitările de autorizare pentru folosirea detectoarelor de metale au crescut de patru ori.

Căutătorii de comori înregistrați la poliție se înmulțesc FOTO: Pexels
Căutătorii de comori înregistrați la poliție se înmulțesc FOTO: Pexels

O descoperire excepțională a fost făcută cu câteva săptămâni în urmă, pe un câmp din județul Olt. Un tânăr autorizat pentru folosirea detectorului de metale, Adrian Laurențiu Manea, a scos la lumină un obiect de 20 grame, din aur pur, despre care a aflat la scurt timp, de pe un grup al pasionaților căutători de comori, că ar putea fi descoperirea vieții lui. Specialiștii spun, la rândul lor, că obiectul, un idol cu o vechime de peste 5.000 ani, este cea mai importantă piesă descoperită în ultimii zeci de ani în România. La acest moment lipsește evaluarea expertului, această etapă urmând să fie parcursă după ce piesa, care a ajuns la Muzeul Județean Olt, va fi supusă mai întâi testărilor metalografice.

Cel care a descoperit-o, un bărbat de 37 ani, din localitatea Nicolae Titulescu, județul Olt, a aflat că ar putea primi drept recompensă, pentru descoperirea întâmplătoare, până la 45% din valoarea la care va fi estimat obiectul. Prietenii vânători de comori au și început să estimeze de câți bani ar putea fi vorba, iar cifrele sunt aiuritoare. Se vorbește de zeci de mii de euro bune, ceea ce a încins imaginația altor căutători.

Ce s-a întâmplat la scurt timp este că la Inspectoratul de Poliție Județean Olt au început să se adreseze de patru ori mai multe persoane interesate să obțină autorizații pentru a folosi detectoarele de metal. Patru solicitări au venit în luan septembrie, față de una singură în august. Cifrele pentru județul Olt arată, de altfel, o creștere de peste cinci ori a numărului persoanelor autorizate în prezent, față de 2018. Astfel, dacă cu șase ani în urmă numărul de autorizații depășea cu puțin 50, în prezent sunt 268. În realitate, cei care străbat pădurile și luncile pe urma comorilor despre care încă mai vorbesc bătrânii de prin sate sunt mult mai mulți, chiar dacă, fie de frica sancțiunilor, fie din dorința de a se putea bucura de recompensă în cazul unei descoperiri importante, o bună parte au ales să intre în legalitate. După fiecare descoperire importantă, dar și după ce vestea că unul dintre căutători a fost recompensat este făcută publică, alți și alți „detectoriști” își înregistrează aparatele de detecție la poliție. 

„Dacă eu fac așa ceva fără autorizație mă suspendă, iar ei sunt aplaudați”

Când vorbești cu vânătorii de comori care au avut norocul să facă descoperiri importante, aceștia susțin că pasiunea de a scoate la iveală urmele strămoșilor este cea care-i mână să colinde în timpul liber. Citesc mult despre obiectele arheologice, consultă hărți, ascultă legende locale. Când unul dintre ei postează imagini cu obiecte valoroase descoperite se pornesc discuții lungi și li se aprinde din nou imaginația. Se întreabă din nou despre cel mai bun aparat de detecție, se cer sfaturi etc.. Specialiștii spun însă că ceea ce-i mână pe „arheologii amatori”, așa cum mulți își spun, este adesea speranța de îmbogățire, nicidecum dorința de a putea face ceea ce fac arheologii calificați.

În 90% din cazuri, spune arheologul Muzeului Județean Olt, dr. Florin Ciulavu, în cazul descoperirilor „întâmplătoare” pe care le fac „detectoriștii” nu se mai poate stabili contextul arheologic, ceea ce scade valoarea obiectelor descoperite. Se întâmplă asta pentru că în cazul detectării unui obiect ar trebui ca descoperitorul nu doar să anunțe autoritățile și să se achite de obligația de a preda obiectul găsit în 72 ore (altfel riscând sancțiuni), ci și să întrerupă orice operațiune și să-i lase pe arheologi să-și facă treaba. Pe de o parte este important să se întâmple așa pentru a se putea stabili cu exactitate locul descoperirii și a se cerceta în amănunt înainte de a fi scoasă piesa, iar pe de alta, pentru ca obiectului să nu-i fie produse distrugeri.

„În cazul unei descoperiri întâmplătoare, în maximum 72 ore trebuie să predea piesele la primărie. Acum, pentru că „detectoristul” nu face descoperirea întâmplătoare - pentru că nu e nimic întâmplător când detectezi ceva cu detectorul de metale - ar trebui să anunțe muzeul și să meargă specialiștii, arheologii, să scoată piesele, nu „detectoriștii”. Ei scot tot, cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor. Normal ar fi să anunțe, muzeul vine, face o cercetare la fața locului și, sigur, dacă se va constata că e descoperire întâmplătoare, cum s-a întâmplat de atâtea ori până acum, vor primi recompensă oricum, dar să nu distrugă contextul, aici e problema”, atrage atenția arheologul.

Ce fac, în schimb, căutătorii? Sapă, scot, unii dintre ei filmează și postează pe grupurile specializate.

Au văzut cum fac arheologii, pentru că sunt publicațiile accesibile online, și se duc, sapă, filmează, pun ruleta lângă ca să aibă și ei ordinul de mărime, fac aproape ca arheologii. Doar că eu dacă fac așa ceva fără autorizație mă suspendă, și risc suspendare pe viață, iar ei sunt aplaudați. Eu risc supendare de 6 luni până la 2 ani. Și dacă repet, suspendare pe viață, asta-i legea. Iar ei nu au limită”, adaugă dr. Ciulavu.

De la descoperire la recompensă

Specialiștii au făcut în ultimii ani de mai multe ori demersuri pentru a completa legislația astfel încât să nu se mai întâlnească atât de des cazurile în care căutătorii cu detectoare de metale scad mult valoarea unui obiect nerespectând pașii necesari în cazul unei descoperiri. Eforturile lor nu au dat deocamdată roade.

Sunt situații în care „detectoriștii” chiar îi ceartă pe arheologi că nu reușesc să acționeze rapid în cazul unei descoperiri. Adevărul este însă că specialiștii nu pot acționa oricum. Autorizația, eliberată în baza unui aviz al unei comisii naționale (care se întrunește bilunar), se obține de către arheologi pentru o astfel de cercetare pentru perimetre clar determinate, care nu pot fi încălcate, or „detectoriștii” nu țin cont de nicio astfel de rigoare.

Atunci când persoanele care acționează cu detectoare de metale fac descoperirea, și respectă legislația,  au șansa de a primi și recompensă pentru obiectul găsit. Valoarea acesteia poate ajunge până la 45% în cazul unei descoperiri importante (cum este și cazul idolului descoperit în 14 septembrie 2024, la Ghimpețeni). Pentru a intra în posesia acestor sume obiectul trebuie în schimb să fie evaluat de către un evaluator autorizat. Tot acest proces costă, iar costurile sunt suportate de instituțiile de cultură cărora le revin obiectele, cum este și cazul Muzeului Județean Olt, de aici și timpul uneori îndelungat care trece de la descoperire până la plata recompensei.

Obiectele deosebite, cum este cazul idolului proaspăt descoperit, și cum a fost cazul unei alte descoperiri din Olt – tezaurul de la Radomirești , sau brățara dacică distrusă parțial de descoperitorul care nici măcar nu bănuia ce comoară a avut pentru luni de zile în casă (descoperitorul nu doar că nu a primit descoperire, dar a fost și cercetat penal) – nu sunt însă foarte frecvente. Descoperitorii vin în schimb și cu obiecte izolate, din epoci diferite, descoperite în contexte diferite, iar fiecare dintre acestea, în cazul în care cel care predă obiectul va solicita și recompensă, trebuie evaluat separat de către un evaluator specializat, ceea ce presupune costuri pentru instituțiile și așa cu bugete mici.

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite