Adulţii care s-au întors la şcoală să înveţe alfabetul. „Mama îmi spunea: «Dacă vrei te duci, dacă nu, nu!»“
0
Au revenit la şcoală împinşi de nevoie şi vin la cursuri şi pe timp de pandemie, uneori de la zeci de kilometri distanţă. Au poveşti diverse, dar visează la acelaşi final: să ştie să scrie şi să citească şi să obţină o diplomă ca să poată munci legal.
Programul „A doua şansă“ este destinat adolescenţilor, tinerilor şi adulţilor care fie au întrerupt şcoala, fie nu au fost nicio zi la cursuri. Dacă au depăşit cu cel puţin patru ani vârsta clasei se pot întoarce la şcoală sub această formă. În funcţie de cât au reuşit să parcurgă anterior, pot fi admişi la A doua şansă - învăţământ primar (echivalentul claselor I-IV) sau la învăţământ secundar inferior (clasele V-X) care se termină cu o calificare. Se pot înscrie în două sesiuni, în octombrie, respectiv februarie, iar cei mai sârguincioşi pot absolvi într-un semestru echivalentul unui an de şcoală şi pot, practic, termina şcoala primară în doi ani.
La cursurile de alfabetizare elevii trecuţi cu mult de vârsta şcolară învaţă să scrie mai întâi literele de tipar. O parte nu pot trece de acest stadiu
Rar se şi întâmplă asta, spune Geluţa Nicola, profesor pentru învăţământ primar la Şcoala Gimnazială nr. 1 Slatina, judeţul Olt, unde se desfăşoară astfel de cursuri. În acest an, la învăţământ primar „A doua şansă“ are 22 elevi, care învaţă într-o clasă de simultan. Cea mai vârstnică este o femeie în vârstă de 62 ani, iar cea mai tânără este o elevă de 11 ani. Au învăţat şi online în primul semestru, însă acum vin în fiecare zi, de luni până vineri, de la 13.00 la 15.00.
O parte dintre cursanţi sunt părinţii elevilor de la zi ai şcolii. Ani întregi i-au adus şi i-au luat de la şcoală pe copii, mânaţi de gândul „noi n-am avut şcoală, ei trebuie să aibă“, până într-o zi, când şi-au dat seama că nu e chiar totul pierdut nici pentru ei. Este cazul a doi părinţi care au venit împreună, spune învăţătoarea. Bărbatul are 45 ani şi termină în vară clasa a IV-a. S-a angajat la o firmă de pescuit şi i se cerea cel puţin certificat de patru clase. Soţia termină, la rândul ei, clasa a III-a. Vor merge mai departe, nu vor să se oprească la scris şi la citit. Regulamentul le permite celor de peste 18 ani să se înscrie, după învăţământul primar, în clasa a VII-a. Mulţi însă decid să ia lucrurile pas cu pas, spune prof. Geluţa Nicola, pentru că informaţia îi copleşeşte.
„Are opt clase, dar nu ştie ce ştiu eu“
Florin are 21 ani şi termină ciclul primar. L-a adus la „A doua şansă“ naşul său. Vine zilnic de la Brâncoveni, de la 30 kilometri, şi îşi plăteşte biletul muncind cu ziua. „Problema e că nu mă trezeam dimineaţa şi n-am făcut decât trei clase. Ziceam – «Mă, mami, nu mai mă duc deloc la şcoală!»; «Dacă vrei te duci, dacă nu, nu!»“, a povestit Florin cum a ajuns să se uite pe Facebook doar la poze şi să nu înţeleagă nimic. Acum e altfel, scrie şi citeşte şi chiar e foarte nemulţumit când nu reuşeşte să scrie caligrafic. Deja se întreabă „Ce mai faci astăzi doar cu opt clase?“ şi visează la mai mult. E mândru de ceeea ce a realizat până acum. „Am un vecin, are 16 ani, a terminat opt clase şi nu ştie ce ştiu eu, nici nu citeşte, nu ştiu cum l-a trecut!“, spune Florin, de care învăţătoarea e foarte mândră, pentru că îşi aminteşte cât de greu i-a fost la început.
Florin s-a întors la şcoală după ce a împlinit 20 ani, încurajat de naşul său, care i-a spus că poate mai mult decât să muncească „cu ziua“
Geluţa Nicola spune că nu pot veni toţi la şcoală în fiecare zi, şi-i înţelege. O parte, la ora 15.00, când se termină programul de curs, de-abia termină programul de lucru. Transmit însă temele pe what’s app, sună, cer lămuriri. În programă au şi ore de consultaţii. De fapt, predarea se face 1 la 1, pe de o parte pentru că sunt din patru ani diferiţi de studiu, iar pe de alta pentru că au nevoi diferite.
Doamna Mirela a venit să înveţe să citească. Învăţătoarea insistă, în cazul dânsei, mai mult pe Limba Română, pentru că femeia ştie să socotească. Va şti, în cele din urmă, şi să scrie, însă cu litere de tipar, cu cele de mână îi e foarte greu.
Alex are 15 ani şi, spune învăţătoarea, este elevul care niciodată nu uită de teme. Le trimite şi la 6.00 dimineaţa, iar dacă nu înţelege ceva, mai întâi scrie şi cere lămuriri, după care sună, indiferent de zi. Şi el a progresat mult şi va merge mai departe, în ciclul inferior.
Tânărul e foarte supărat pe el atunci când nu reuşeşte să scrie caligrafic
În aceeaşi clasă vin, tot de la zeci de kilometri depărtare, doi fraţi din Ghimpeţeni. Mama, care are ceva carte, nu i-a putut duce la şcoală pentru că nu au avut o locuinţă stabilă şi s-au tot mutat. Când viaţa s-a mai liniştit, şi-a pus în gând să nu-i lase fără învăţătură şi face naveta cu ei la Slatina ori de câte ori poate.
Prof. Geluţa Nicola îşi aminteşte, explicând cum la nivelul III şi IV realizează cu elevii săi consolidarea cunoştinţelor şi înţelegerea textelor, de alţi doi elevi pe care i-a avut în anii trecuţi. Şoferi de tir, prieteni, oameni care „se descurcau“, după standardele româneşti, bărbaţii au venit să înveţe să scrie şi să citească, însă cu adevărat fascinaţi au fost să-şi pună întrebări şi să pătrundă sensul celor citite. Au trecut de nivelul de alfabetizare, însă în fiecare week-end, venind la cursuri în ciclul inferior, treceau pe la învăţătoare să-i îndrume ce şi cum să facă în continuare pentru a înţelege tot mai mult din ce citesc.
Elevii de la „A doua şansă“ se străduiesc să ajungă la şcoală cât de des pot, iar când nu reuşesc, recuperează îndrumaţi de profesoara lor
„Fiecare are povestea lui. Nevoia întotdeauna te învaţă. Mai rar sunt cei care au o altă motivaţie. Ajungi la o anumită vârstă şi ai nevoie să te descurci. Nu te vei descurca decât lucrând“, explică prof. Nicola motivul care îi aduce pe adulţi din nou la şcoală.
Se încarcă comentariile...
