Piteşti: Denisa Popescu, poeta de suflet a piteştenilor
0
Cărţile pe care le-a scris, toate de poezie, calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România, articolele de presă, emisiunile de televiziune, activităţile cu public, de care se ocupă ca de un copil mic, sunt pentru Denisa o supapă, legătura cu realul. O legătură întoarsă din ce în ce mai mult cu faţa spre fondul său sufletesc.
Cu dragostea pentru poezie a venit pe lume. “Parintii mei, amandoi profesori, s-au preocupat sa-mi cultive gustul pentru literatură, în general. La 2 ani, recitam foarte încântată din Eminescu, pe la 4 - ştiam câteva poezioare în limba franceză, iar de scris, am inceput să scriu la vărsta de 9 ani. Eram în clasa a treia, s-a intamplat imediat după cutremurul din 4 martie 1977. Nu ştiu dacă există vreo legătură sau aşa a fost să fie. Cred, însă, că pentru toate bate un ceas şi că, probabil, nu putem vorbi despre coincidenţe decât la nivelul aparenţelor.” spune Denisa
Fiica profesorului Romulus Popescu
Relaţia sa cu părinţii, în plan intelectual, a fost şi a rămas una extrem de bună. “Am apelat întotdeauna la ei, atunci când am simţit că drumul se înfundă. Le-am cerut sfatul şi m-au orientat. Mai mult, tatăl meu, Romulus Popescu, a iubit cu pasiune limba ţi literatura română, a fost unul dintre profesorii pe care urbea ii regretă şi astăzi. S-au scurs 20 de ani de la trecerea lui în cealaltă dimensiune. Îi datorez ştiinţa limbii şi-a armoniei vocabulelor.” măruriseşte Denisa.
„Am apreciat faptul că profesioniştii mi-au acordat credit „
Pentru Denisa Popescu emoţiile debutului au fost colosale „Se întâmpla la Centrul Cultural Piteşti, în 1999, la vremea aceea eu lucram pentru un post local de televiziune. Mama mea a organizat totul, a fost elegant şi distins. Imi aduc aminte că îmi tremurau mâinile vizibil, îmi pregatisem un discurs care s-a topit în memorie instantaneu, îmi revenisem la un moment dat, pâna în momentul în care mi-am zărit un coleg de redacţie - venise pentru obişnuitul interviu, îmi era şi prieten - mai emotionat şi mai transpirat decât mine. Microfonul stătea să-i cadă din mână şi nu era un începator. Am realizat abia atunci, în întregul ei, însemnătatea clipei pentru istoria mea personală. Cât priveşte cartea, ştiam ca e un început şi am apreciat faptul că profesioniştii mi-au acordat credit.”, povesteşte Denisa.
La 10 ani de la debut...
„Astăzi, am 41 de ani – încă îi mai am – dar mă simt atemporală, cu oasele atârnând, incapabilă să mă detaşez de urâtul românesc. Mai am, e drept, şi câteva speranţe, însă mi-e frică să descui lăcăţelul care le ţine dosite, pentru că s-ar putea să nu fiu în stare să le păstrez proaspete. Mi-e teamă să nu rămân fără ele”
„Realitatea, e hâdă şi suprasaturată de caricaturi umane”
O fire sensiblilă şi profundă, Denisa se vede constrânsă să trăiască intr-o lume altfel decât cea a idealurilor sale. “Realitatea, aşa cum o percep eu, se uită pieziş, e hâdă şi suprasaturată de caricaturi umane – şi mă refer acum strict la spaţiul cultural argeşean - cocoţate pe scaune de conducere, genii cu origini ţărăneşti sănătoase, pricepute şi la literatură, şi la filosofie, şi la muzică, şi la cancer, şi la buricul nevestei... Sau acolo mai puţin? Mi-aş dori să găsesc puterea – şi curajul – de-a ieşi în stradă şi de-a striga, bălăbănindu-mă dement, ce nu-mi convine şi mă doare. Ar fi o soluţie la coşmar. Dar şi o modalitate de a mă sinucide. Public. Deşi, câteodată, e salvator să treci printr-o astfel de epură.”
Ce-i place:
„Imi place - desi poate ca nu se potriveste aici verbul - armonia. Imi place sa traiesc linistit, sa am timp să gust clipele, sa le interpretez. Imi plac oamenii educaţi, cultivaţi, care vor sa FIE mereu mai mult şi mai bine. Şi-mi mai place arta japoneză, şi peisajele acelei ţări”
Ce nu-i place:
„ Imi displac bădărănia, incultura, tupeul, indisciplina care caracterizează lumea noastra, astăzi. Si-mi mai displace surogatul de personalitate, intâlnit pe toate cărările, individul cu imaginea gonflată, care probabil că inseamnă ceva, că are o valoare, dar nu cea la care se face apel ca la sfintele moaşte”
Întrebări şi răspunsuri:.
Într-o lume ideală ce ţi-ar plăcea să faci şi unde ai vrea să trăieşti?
Lumea mea ideală seamănă cu moşiile ruseşti din prima jumătate a secolului trecut. Imi imaginez serile calde de august, mese acoperite deja cu tacâmuri şi pahare, greierii adunându-se ca pentru cină, nu, doar urmeaza să sosească invitaţii, apoi clinchetul vorbelor, printre umbre nişte tigani lăutari, decolteul adanc şi strălucitor al unei femei aproape necunoscute, oameni care încearca să creadă în ceva şi care fac totul pentru a crede.
Care sunt planurile tale?
Nu mai am de mult planuri. Sau nu ceea ce întelegem îndeobşte prin planuri. Ştiu ce voi face vara asta: voi citi şi voi călători
Profil
Data naşterii - 31. octombrie. 1967 Piteşti
Studii - Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti
Cărţi publicate: Dincolo de ochii mei, Adamantin, Laminaria. Catrinel, Scheletul meu de muselină şi Cele mai frumoase depresii
Starea civila - căsătorită.
Se încarcă comentariile...
