Antreprenoarea care vrea să reînvie turismul la Soveja. Cu fonduri europene propune tradiții și locuri de muncă FOTO VIDEO
0Sovejanca se mândrește cu originile sale și spune că peste tot pe unde și-a purtat pașii a simțit această presiune a responsabilității și implicării în păstrarea rădăcinilor sale.
Maricica Dumitrache s-a născut la Soveja, o localitate cu un potențial turistic imens, dar abandonată 30 de ani de autorități. Din dorința de a revigora meșteșugurile, tradițiile, obiceiurile, precum și oferirea de cazare în casele țărănești, așa cum sunt ele, întreprinzătoarea a revenit la casa părintească și a scris un proiect cu fonduri europene, intitulat chiar "Acasă la Soveja", practic o acțiune socială de turism rural în slujba comunității.
A înființat și o șezătoare, unde femeile țes costume populare pe care ulterior le valorifică.
Acasă, în vatra satului
„A apărut această idee a întreprinderii sociale, care se cheamă „Acasă, în vatra satului”. Pentru că în vatra satului românesc acasă se întâmpla totul: viața familiei, acolo se făceau activitățile generatoare de venit, acasă era tot. Și atunci pandemia mi-a creat această oportunitate. Am avut prilejul să prind un proiect european, care angajează persoane defavorizate în câmpul muncii, persoane care nu au venituri. Am adunat oamenii care încă mai fac meșteșuguri și încercăm să le punem pe direcția izvorul din trecut adus în prezent. Ceea ce are rădăcini, are reprezentanță pentru Soveja, le preluăm de la oamenii care încă le mai știu și să le aducem către tânăra generație”, spune Maricica Dumitrache.
Sovejanca se mândrește cu originile sale și spune că peste tot pe unde și-a purtat pașii a simțit această presiune a responsabilității și implicării în păstrarea rădăcinilor sale.
„Fiind singură la părinți, singurul om rămas după două-trei ramuri de familie, m-am hotărât că mă întorc la Soveja și pentru asta am hotărât să strâng rândurile în jurul meu, în jurul familiei. Am început prin a ne cumpăra mai întâi locul de veci, în vârful dealului, cu vedere spre Răchitaș, cu un molid lângă noi. Am moștenit prin plecarea la Domnul a celor din familia mea două case: una de la bunicii mei și alta de la tatăl meu. Permanent am simțit presiunea acestor case rămase, pentru că simțeam că dacă nu e nimeni să le deschidă ușa casele acelea vor muri. Dacă nu intră omul cu sufetul, cu inima, casele acelea vor dispărea. Am zis să folosim ceea ce avem deja, o bază materială și să nu facem decât să lăsăm ușile acestor case deschise pentru cei care cunosc Soveja așa cum este ea, cu obiceiuri, tradiții, meșteșuguri, împrejurimi, oameni, locuri, tot ce înseamnă viața unei comunități. De la începuturile existenței în România a noțiunii de economie socială am fost interesată de treaba aceasta. Nu mă simțeam conformabil pe zona asociațiilor și fundațiilor, care înseamnă doar activități și faptul că trebuie să te duci cu mâna întinsă la comunitate să ceri bani. Modelul de economie socială îți permite să desfășori activități economice generatoare de venit, dar condiția este ca 90% din profitul realizat de acea entitate economică să fie dirijat spre activități sociale. Din punct de vedere economic, majoritatea locuitorilor din Soveja sunt săraci. Nu o să-ți recunoască niciodată un sovejan că este sărac, pentru că sunt mândri și muncitori și de fiecare dată au muncit și și-au asigurat tot ce au avut nevoie, dar din punct de vedere financiar, fiscal sovejenii nu au venituri care să fie văzute, știute și fiscalizate. Și am gândit că acest model de economie socială ar merge perfect acolo, întrucât am reușit să facem și o educație financiară, și o educație fiscală, și scoaterea la lumină a unor activități care există și sunt acolo”, spune Maricica Dumitrache.
Comunitatea și autoritățile, reticente
Proiectul a început în ianuarie 2021, prin patronatul IMM. Spune că a identificat situații pe care nu le-a estimat inițial, de la reticența autorităților până la cea a oamenilor. Spune că oamenii cred că a accesa fonduri europene este ceva necurat în spate: ori s-a dat o spagă, ori se ia o mită sau se dau niște bani.
„Oamenii nu înțeleg că acești bani se dau pentru niște acțiuni pe care le faci, nu pentru niște oameni. Autoritățile locale privesc asta ca o activitatea care subminează puterea lor și dacă am declarat că nu fac politică, că există viață și în afara politicii, a fost interpretat că nu ești cu noi ci împotriva noastră. Nu m-a atins politica, am fost imună, sunt vaccinată la politică. Pe mină mă prinzi greu într-o turmă, dar dacă turma aia există gândesc că e bine să fiu cu oameni asemenea mie, nu eu să caut oameni cu care să semăn. Am niște valori peste care nu pot să trec, și dacă mi-am asumat misiunea să fac acest proiect, să-l implementez, puteam să-l fac oriunde în Vrancea, dar am ales să-l fac acasă la Soveja, pentru că rădăcinile mă cheamă acolo. Mă duc acolo cu niște valori, pe care le am și cu care am plecat acum 50 de ani din Soveja”.
La momentul actual, Soveja are 2.000 de locuitori și vreo 2.400 de case, ceea ce înseamnă la prima vedere, în condițiile în care fiecare locuitor ar locui în câte una din case, tot ar mai rămâne circa 400 de case care pot fi amenajate pentru turism. Intenția este să fie atrase 10 case în proiect, dar dacă vor fi mai multe cu atât mai bine.
Câteva case sunt renovate conform tradiției, dar este și scump, și greu să faci ceva în acest sens. Mai este o singură familie în sat care se pricepe la bătut șindilă pe casă.
„Bucuria pentru mine și familie este ca aceste case să fie cu ușile deschise către oaspeți, pentru că așa trăiesc. Principalii noștri beneficiari sunt copiii, sau cei care sunt plecați și vor să se întoarcă, dar și cei care nu mai au pe nimeni aici și vor să-și aducă copiii să-și vadă rădăcinile. E foarte important ca ceea ce ne reprezintă ca o comunitate să fie transmis mai departe. Am avut o mare surpriză plăcută, când am reînființat șezătoarea, să răspundă foarte multe femei. Vreo 30 chiar, nu au venit toate odată, ci pe rând, chiar a fost o efervescență în a se aduna la casa bunicilor, îmbrăcate tradițional, cu gogoși, floricele. Obiceiul șezătorilor așa este. Între postul Crăciunului și Paștelui, când e frig și muncile câmpului se termină, oamenii se adună în casele lor și socializarea și relaționarea este foarte importantă. Sunt niște obiceiuri, îndeletniciri care trebuie păstrate: lucrul manual al femeilor, care este cusutul croșetatul, împletitul, războiul. La băieți era tâmplăria, erau pietrarii, constructorii, lucrătorii la păduri, cărăușii, fierarii. Bunicul meu era fierar. Ei făceau totul în acea comunitate, care avea meseriile pentru a putea să-și desfășoare viața”, spune întreprinzătoarea.
Colț de Soveja, și la Focșani
Recent, Maricica Dumitrache a amenajat un colț al Sovejei și la Focșani, pe care l-a inaugurat chiar de Dragobete, în cadrul unui eveniment denumit „Cap de primăvară. Dragobetele, logodiciul păsărilor”.
Partenerii au fost Centrul Cultural „Simion Mehedinti” Soveja, Primăria Soveja, Muzeul Vrancei, Biblioteca Județeană ”Duiliu Zamfirescu”, Palatul Copiilor Focșani și filiala Panciu a Agentiei Nationale a Zonei Montane, Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din IMM-uri, GAL Țara Vrancei.
Invitat special al evenimentului a fost dr. Adina Hulubaș, etnograf, cercetător științific la Academia Română-Filiala Iași, care a susținut o prelegere despre sărbătoarea Dragobetelui din perspectiva studiilor realizate la Academia Română și a cercetărilor și dovezilor adunate din teren.
Au expus lucrări plastice prof. Florica Dulgheru , din Adjud, copiii de la Palatul Copiilor – Focșani și de la Clubul Copiilor – Panciu.
Se încarcă comentariile...
