Motivele pentru care vinetele albe ajung tot mai des pe mesele românilor. Ce le diferențiază de cele negre
0Vinetele albe pătrund în preferinețele culinare ale românilor, însă timid. Vânzările sunt moderate și anul acesta, spune un fermier buzoian, însă vor creşte pe măsură ce clienţii le descoperă calităţile. Au o pulpă untoasă, semințe abia sesizabile şi oxidează mai greu decât pătlăgelele închise la culoare.
În plin sezon al conservelor, gospodinele aleargă în pieţe după gustoasele legume, pentru a le transforma în salate sau zacuscă. Unele dintre ele, nu foarte multe însă, poposesc în fața tarabelor cu pătlăgele albe și cumpără în cantități mari, pentru zacuscă, deși sunt un pic mai scumpe decât suratele închise la culoare.
„Eu cumpăr de câțiva ani numai vinete albe, pentru că am văzut cât de bune sunt. Gustul și aroma sunt mai intense, sunt mai consistente decât vinetele clasice, nu au acea amăreală, nu au sâmburi iar salata are un aspect plăcut. Din păcate, mulți vor vânăta așa cum o știu ei de la părinți, bunici”, ne spune doamna Ana, clientă a unui producător de legume cu tarabă în piața din municipiul Râmnicu Sărat.
Fermierul care vinde pătlăgele albe la Râmnicu Sărat este Mircea Tatu, legumicultor din comuna buzoiană Cochirleanca. A ieşit pe piaţă încă din mijlocul verii cu vinete albe produse în solarii. Le dă cu cinci lei kilogramul, cu un leu mai scump decât vinetele negre, și este mulțumit de vânzările din această perioadă, chiar dacă nu se ridică la nivelul așteptărilor.
Mircea Tatu mărturisește că uneori îl cuprinde un sentiment de neîmplinire atunci când realizează că vânăta albă, cultură pe care el mizează de câțiva ani, pătrunde extrem de lent în preferințele românilor.
„Eu aproape că mi-am dublat suprafața cultivată cu vinete albe, pentru că am siguranța că le vând. Însă aș fi vrut să văd la piață mai mulți producători. Am clienții mei care numai așa ceva cumpără. Au avut curiozitatea să le guste, apoi s-au convins că sunt vinete de calitate, cu seminţe mici, cu o pulpă curată, fără goluri. Gustul este mult mai intens decât cel al vinetelor tradiţionale. Noi, acasă, le preparăm numai pe acestea”, spune Mircea Tatu.
Vânăta albă, cultivată în scop științific
Prima vânătă alba românească este cultivată de peste 15 ani pentru seminţe şi răsaduri în serele Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău. De aici provine primul soi românesc de pătlăgea albă, Camelia, care are la bază un hibrid străin adus din zona sa de origine, care a segregat şi a dat mai multe variante.
De doi ani, vânăta albă este în studiu și la nou înființata Bancă de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, condusă de cercetătorul Costel Vânătoru. Acesta spune că există diferenţe mari la gust, la cantitatea de semințe din fruct şi, mai ales, la aspect între vinetele negre şi cele albe. După procesare, salata din vânătă albă rămâne deschisă la culoare deoarece nu oxidează așa cum se întâmplă în cazul pătlăgelelor cu coaja neagră.
”Foarte mulţi fug de sămânţa din fructul de pătlăgele vinete iar soiul acesta are puţină sămânţă în pulpă. În plus de asta, vânăta albă are o pulpă untoasă, se prepară foarte bine şi are aspect atât comercial cât şi la mâncare. Dacă cealaltă se închide la culoare în salată, aceasta este mai deschisă la culoare pentru că oxidează mai greu”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.
Specialiştii BRGV Buzău spun că vinetele albe pot fi consumate şi de către persoanele care se ştiu cu toleranţă scăzută la consumul de preparate din vinete. Semințele vinetelor au o uşoară toxicitate și mulți acuză o greutate la stomac, din cauza solaninei din compoziția lor.
Se încarcă comentariile...
