File de istorie. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit în Buzău primul an de la Unirea Principatelor din 24 Ianuarie 1859
0A intrat în obiceiul buzoienilor ca în fiecare an, la 24 ianuarie, să se lege într-o horă uriaşă ori să asiste la activităţile dedicate Unirii din 1859. Ei se simt legaţi de măreţul eveniment în istoria căruia Buzăul are un episod rezervat.
La scurt timp după înfăptuirea unirii, Alexandru Ioan Cuza avea să îşi petreacă o noapte printre buzoieni, acesta înnoptând la Episcopia din Buzău.
Peste 300 de buzoieni au participat, miercuri, 24 ianuarie 2024, la manifestările organizate cu ocazia Unirii Principatelor, de la 1859.
Evenimentul intitulat simbolic „Hai să dăm mână cu mână” a avut loc în părculețul Centrului Muzeal I.C. Brătianu.
Cele mai aşteptate momente au fost reconstituirea sosirii delegaţiei conduse de Cuza Vodă la Buzău, din urmă cu 165 de ani, şi Hora Unirii.
Evenimentul cultural care a rememorat Unirea Principatelor Române a fost organizat de Consiliul Județean Buzău, alături de Muzeul Județean Buzău, Teatrul „George Ciprian” și Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău.
Buzoienii au asistat la o piesă de teatru istoric „Mari români” și în final s-au prins în Hora Unirii, așa cum au făcut și înaintașii lor. Evenimentul a fost finalizat cu un concert al Ansamblului etnofolcloric „Plaiurile Mioriței”.
Buzoienii se simt legaţi de însemnatul moment istoric al numirii lui Cuza la domnia celor două principate
Pe 24 şi 25 ianuarie 1859, buzoienii au sărbătorit în grădini şi pieţele publice, bucuroşi la auzul veştii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Ţării Româneşti, act care genera Unirea Principatelor.
Cel mai reuşit banchet a fost dat în ziua de 29 ianuarie 1859 de căpitanul Nicolae Sabovici, la Cazarma Militară, unde s-a jucat Hora Unirii.
„Să conduci Măria Ta ţara astfel ca naţia română să prospere şi să poată da probe de unire şi de tărie spre înfruntarea viscolelor sale viitoare şi al meritelor anticelor sale drepturi…“ şi „Credinţa noastră a fost, este şi va fi, că dacă în noi şi în fraţii noştri de peste Milcov circulă un sânge de aceeaşi origine, pomenit cu respect de istoriografi în analele lumii, dacă în noi bate o inimă şi un presimţământ unit, este fireşte probabil că şi aerul pe care-l respirăm este omogen“, scriau unioniştii buzoieni într-una dintre telegramele adresate domnitorului Cuza.
Mai târziu, buzoienii i-au făcut lui Alexandru Ioan Cuza o primire triumfală. Pe 6 februarie 1859, la Poşta Câlnău, Cuza Vodă a fost aşteptat de către administratorul districtului, împreună cu un grup masiv de săteni şi sătence. Distinsul oaspete fost întâmpinat de „o deputăţie din partea junimei districtului, compusă din 200 de călăreţi”, alături de care şi-a continuat drumul către oraşul Buzău.
La intrare în Buzău, domnitorului Alexandru Ioan Cuza „i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul”, iar după aceea, „Măria Sa fu primit de orăşeni în mare număr şi de toată treapta (...), unde printr-un discurs al municipalităţii, i s-au prezentat pâinea şi sarea, simboale ale îndestulării”. (”Steaua Dunării” din 17 februarie 1859)
Istoricii locali scriu că, la 6 februarie 1859, în cadrul unei emoţionante ceremonii, au ţinut discursuri de bun venit profesorul Dimitrie Racoviţă şi Irina Marghiloman, mama viitorului prim-ministru Alexandru Marghiloman, de la Buzău, la acea dată în vârstă de cinci ani.
Prințul Unirii a ajuns apoi la Episcopia Buzăului, cu gândul să înnopteze aici. În seara aceleiaşi zile, atmosfera în oraş a fost feerică.
„Torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale şi osebite tablouri reprezentând Unirea Principatelor Unite, a armelor lor, a iniţialelor M.S. prinţul, diferite alte embleme şi inscripţii”, descria corespondentul ziarului „Românul” în numărul din 17 februarie 1859.
Euforia impresionantă a buzoienilor l-a determinat pe domnitor să mai zăbovească la Buzău şi rămână o noapte în complexul episcopal.
A doua zi, Alexandru Ioan Cuza, în aclamaţiile publicului constituit din bărbaţi, femei, tineri, copii şi bătrâni, a plecat spre Ploieşti pe Strada Mare.
Domnitorului i-a plăcut atât de mult primirea făcută în februarie 1859, încât a decis să revină în anul următor la Buzău, unde a sărbătorit Ziua Unirii alături de locuitori.
„Tot ce s-a desfăşurat în spatiul public din acea vreme a fost sub imperiul emoţiei, nu a fost nimic cum este acum, cu desfăşurător. Oamenii au venit cum au simţit, s-au bucurat, au dansat, pentru că a fost un moment definitoriu pentru istoria noastră. Un lucru pe care puţină lume cred că îl ştie, în 1860, 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit la Buzău anul 1 după unire”, a afirmat Daniel Costache, directorul Muzeului Judeţean Buzău.
La 1859, Buzăul număra aproximativ 9.000 de locuitori, în 1867, 12.000 de locuitori, iar în 1890, 17.000 de locuitori. Erau înregistrate peste 2.400 de case şi 108 străzi. Cea mai mare concentrare de locuinţe era pe strada Târgului, cea care devenea mai târziu strada Cuza Vodă, ca recunoaştere a trecerii domnitorului pe aceste meleaguri.
Se încarcă comentariile...
