FOTO Despre dezastrul administrării Bibliotecii Naţionale a României şi ruşinea ministrului Culturii
0Fostul jurnalist Bogdan Oprea, acum profesor la Universitatea Bucureşti, unde predă jurnalism şi comunicare, a relatat pe pagina sa de Facebook despre dezastruoasa administrare a Bibliotecii Naţionale a României.
GALERIE FOTO
“Despre dezastrul administrării Bibliotecii Naţionale a României şi ruşinea ministrului PNL al Culturii”, este titlul cu Bogdan Oprea prezintă situaţia de la Biblioteca Naţională a României, ataşând în acest scop şi fotografiile pe care le inserăm în continuare în articolul de faţă.
“M-am tot abţinut să scriu despre modul dezastruos în care este administrată Biblioteca Naţională, dar, în ultimele zile, exemplele au dat buzna peste mine de parcă vor să mă oblige să le spun povestea. Ca o lămurire, ştiu ce vorbesc, frecventez locul în mod constant de vreo doi ani, în unele perioade chiar multe zile la rând, ajung la deschidere şi plec după clopoţe”, susţine Oprea.
Murdăria de la Biblioteca Naţională
„Deşi poate părea greu de crezut, dar este o mizerie de nedescris peste tot. Nu vă puteţi imagina. Geamurile nu cred că au fost spălate niciodată de la inaugurare (aprilie 2012) până astăzi. Şi nu exagerez. Nu vorbesc despre cele exterioare, mai greu de spălat, deşi, în opt ani, câţi au trecut de la inaugurare..., vorbesc despre sticla de la balustrade, cea a lifturilor etc. Uitaţi-vă la fotografii şi spuneţi-mi dacă aţi mai văzut aşa ceva într-o clădire publică... De ce spun că nu au fost şterse niciodată de la inaugurarea sediului?..., pe geamul liftului se văd şi acum, cel mai probabil, urmele ventuzelor pe care le-au folosit meşterii când le-au montat.
Apoi, toaletele. Sunt infecte, fotografiile sunt făcute la 10 minute după ce a făcut curăţenie femeia de serviciu, iar un alt bărbat a adus hârtie. Din decenţă nu postez imagini cu vasele toaletelor. Cred că se curăţă o dată la 5 zile sau chiar la o săptămână. Am făcut un experiment odată, timp de cel puţin 4 zile (nu ştiu când fusese pe acolo înainte) nu a trecut nicio femeie sau vreun bărbat de serviciu pe la toaleta bărbaţilor de la etajul 1 (sau mezanin, altă poveste, o descriu mai jos) aripa dinspre Dâmboviţa.
Gunoiul, de asemenea, stă în coşuri câte 3, 4 zile, ştiu pentru că am urmărit. Tot legat de coşurile de gunoi, deşi suntem îndemnaţi, inclusiv prin afişe (dă bine), să selectăm gunoiul, coşurile sunt puse aiurea, altă treabă făcută de mântuială. Praful nu este şters în zonele balustradelor mai greu accesibile, s-ar putea cu un pămătuf sau o cârpă pusă pe o mătură, dar trebuie să fii om gospodar şi să nu-ţi placă mizeria.
Urmează pereţi sparţi, podele rupte, sticla unor balustrade spartă. Fotografiile spun mai mult decât aş putea descrie eu aici.
Ca să vedeţi ce haos guvernează întreaga clădire, etajul 5 de la lifturile din Atrium este etajul 4 de la lifturile aflate în aripa dinspre Bulevardul Unirii. Cine nu ştie acest lucru, păţeşte ca-ntr-un film de comedie, crede că a ajuns la etajul 5, de unde a plecat, dar nu recunoaşte locul. Da, am păţit-o, şi asta după o zi de lucrat intens la doctorat şi mi-a luat ceva până am realizat că sunt în România şi că aici acelaşi etaj poate fi şi 5 şi 4 în acelaşi timp...
La etajul 4/5, eu aşa îi spun, nu este nicio toaletă pentru public, cea mai apropiată este la etajul 1/mezanin situată pe laterala opusă dacă lucrezi pe partea cu Bulevardul Unirii. Deci trebuie să străbaţi cam toată clădirea şi pe lungime şi pe înălţime dacă vrei să ajungi la o toaletă. Spun că nu este nicio toaletă publică pentru că există una, în plus marcată cu indicatoare de direcţionare, dar este doar pentru angajaţi, am fost dat afară de o doamnă, nici n-am apucat să realizez ce mi se întâmplă, ca să ripostez, care mi-a reproşat că nu este pentru cititori...
Acum că ne-am lămurit cum e cu etajul 4/5, aflaţi că la acest etaj nu există niciun coş de gunoi.
În unele zile, după bunul plac al cuiva, aerul condiţionat se opreşte şi cu câte 3 ore înainte de închiderea programului, devine greu de respirat mai ales pe laterala dinspre Dâmboviţa, unde bate soarele după-amiaza, şi ajungi să vezi în jurul tău oamenii transpirând la propriu şi făcându-şi vânt cu foi rupte din caiete.
Nesimţirea, da, chiar despre asta este vorba, nu mă feresc de acest cuvânt, pe care-l folosesc, de altfel, rar în astfel de contexte, nesimţirea angajaţilor care vin pe tocuri şi străbat spaţiile de lectură, mai ales de la parter şi etajul 1/mezanin, deşi ştiu că este parchet pe jos şi că deranjează oamenii veniţi să studieze cu zgomotul cu ecou pe care-l fac la fiecare pas. Şi, credeţi-mă, au de lucru în toate colţurile clădirii.
Modul cum sunt aranjate mesele de studiu, practic par intenţionat ascunse după coloane şi pereţi despărţitori departe de zonele unde bate lumina naturală prin tavanul de sticlă al Atriumului, zone care sunt lăsate pustii.
Mesele de lucru sunt alese, parcă, special ca să nu poţi sta la ele, au tăblii chiar lângă muchia lor cât să nu te lase să-ţi intre genunchii sub masă, ceea ce te obligă să stai departe de ea şi te incomodează teribil. Unele mese (cele de la etajul 1/mezanin, aripa dinspre B-dul Unirii, sunt şi foarte joase în raport cu scaunele. Numai condiţii de studiu nu sunt acestea, nu mai spun despre ergonomie şi păstrarea coloanei în condiţii optime de lucru.
Lipsa semnalului de voce, dar şi de date la telefon. Deloc, nici măcar o liniuţă, cum se spune. Ţine, probabil, de materialele de construcţie folosite, dar soluţii există, trebuie doar un manager care să fie şi gospodar.
Apoi, despre exploatarea spaţiului, în general. Este plin de vitrine goale. Sunt nenumăraţi artişti tineri foarte talentaţi care ar putea expune aici. Sau se pot umple cu exponate de cărţi sau periodice vechi, monede, vorbim, totuşi, despre Biblioteca Naţională a României, care are nişte colecţii valoroase.
În plus, spaţiul este foarte generos, se poate amenaja modern, atractiv, cosy, se pot instala nişte hamace, nişte fotolii şi canapele în design nou, inovativ, comode pentru cei care vin să citească. Spaţiului nu i-ar prisosi o cantină sau o sală unde se poate mânca, iarna şi pe ploaie cei care vin să studieze aici sunt nevoiţi să mănânce afară. Se pot face multe lucruri cu costuri reduse, cu finanţare europeană şi chiar prin sponsorizări şi donaţii... Dar da, trebuie un management competent şi dornic.
Orarul. Deşi multe dintre marile biblioteci ale lumii au program non-stop, aici este deschis 8.00 - 20.00, de luni până vineri, 9.00 - 18.00, sâmbăta, iar dumincă este închis. Şi nu vorbesc despre vreun program special de pandemie...
Nu văd de ce, vara, când este ziua lungă, un etaj, două nu pot rămâne deschise până la ora 23.00, când circulă transportul public, sau chiar 1.00 noaptea. Oricum, în afară de paznicii de la cele două intrări, în toată această perioadă, nu este nimeni altcineva să supravegheze spaţiile de lucru deschise.
Începând cu perioada de după izolare, ministrul PNL al Culturii, Bogdan Gheorghiu, a decis ca accesul la Biblioteca Naţională să nu mai fie gratuit (Ordinul 3029/16.07.2020 al Ministrului Culturii). Nu suma contează (30 de lei, emiterea legitimaţiei şi 20 de lei, validarea anuală), dar, după lunile de stat acasă, sălile de lectură şi accesul la cărţi este suspendat şi în prezent, decizia măreaţă a ministrului a fost de taxare a accesului. Bravo, naţiune!
Ca un detaliu, pe hârtia de la biroul de înregistrare care anunţă taxarea serviciilor, de câteva săptămâni ne face cu ochiul o greşeală de scriere, pe nimeni din administrarea Bibliotecii Naţionale nu pare să deranjeze, doar suntem într-o uzină, nu într-un spaţiu al culturii şi bunei educaţii.
Şi da, aceeaşi clădire atât de prost administrată găzduieşte şi Ministerul Culturii, de care şi aparţine Biblioteca Naţională a României. Sunt curios dacă ministrul s-a abătut vreodată de la intrarea oficială cu ţinători de uşi să vadă şi el ce se mai întâmplă prin clădirea unde-şi petrece ministeriatul, ca mare specialist într-ale culturii. Şi, dacă da, i-a plăcut ce a văzut?
Ca să ştiţi şi pe cine plătim (mai nou, nu doar de la bugetul naţional, ci şi prin taxa de acces la bibliotecă) pentru tot acest dezastru, vă mai descriu următoarele:
Prin ordinul actualului ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, din 9 martie a.c. (Ordinul 2746/9.03.2020 al ministrului Culturii), Biblioteca Naţională a României, per ansamblu, are 259 de posturi dintre care 23 de posturi de conducere, astfel 1 manager şi 3 directori, 11 şefi serviciu, 7 şefi birou şi 1 contabil-şef.
Managerul Bibliotecii Naţionale a României este Carmen Mihaiu, în urma concursului din iulie 2019. A luat nota 8,12, nota 7,00 fiind nota minimă de validare a unui câştigător. Proiectul de management cu care a câştigat concursul nu este de găsit nici pe website-ul Bibliotecii Naţionale şi nici pe cel al Ministerului Culturii.
Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, potrivit CV-ului de pe website-ul Camerei Deputaţilor, este absolvent de actorie la Universitatea Ecologică, realizator de emisiuni, apoi, manager al unor posturi locale de televiziune şi radio din zona Moldovei şi a înfiinţat o firmă de producţie de emisiuni „pentru diferite televiziuni naţionale/regionale (Tele7ABC, OTV şi Litoral TV)”..
.
A fost propulsat, apoi, direct deputat de către PNL în 2016, iar, ulterior, ministru al Culturii. Potrivit propriului CV, singura activitate de menţionat separat aferentă anului 2014 este „retragerea din televiziune”, da, şi-a trecut asta separat în CV-ul subţirel... Şi da, Bogdan Gheorghiu este chiar cel care a decis desemnarea bietei Irina Rimes ca ambasadoare onorifică a Zilei Brâncuşi 2020 şi cel care încă mai caută soluţii pentru deblocarea activităţilor culturale suspendate total de la începutul pandemiei... Concluziile le las pe seama voastră”, a conchis Bogdan Oprea.
Se încarcă comentariile...
