Profesorul care formează mentalitatea antişpagă a viitorilor funcţionari publici şi medici. Despre corupţie şi dubla măsură din societatea românească
0
Profesorul universitar Antonio Sandu are, poate, una dintre cele mai grele misiuni pentru societatea din România: formarea unei conştiinţe morale. El încearcă să le contureze viitoriilor funcţionari publici şi medici un sistem propriu de valori, care să îi ghideze atât în carieră, cât şi în viaţa personală.
Licenţiat în Filosofie şi Drept, băcăuanul Antonio Sandu, profesor de Ştiinţe Sociale la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava, are trei mastere în Sociologie şi Asistenţă Socială, Filosofia Artei şi Management Cultural şi în Dreptul Administraţiei Publice Europene, precum şi un doctorat în Filosofia Orientului şi Fizica modernă.
Este coordonator de doctorate şi face parte din Comisia Naţională de Atestare a Titlurilor Universitare. Predă în prezent Sociologia în Administraţia Publică, fiind axat în special pe etica funcţionarului public. „Etica funcţionarului există, dar nu mai este atât de mult aplicată în prezent. În şcoală se învaţă, iar cetăţenii au aşteptări de la funcţionarii publici. Unii aplică etica mai mult sau mai puţin, în timp ce alţii nici nu-şi mai propun să o pună în practică“, este scurta radiografie pe care profesorul o face asupra sistemului de stat.
Binele public, un clişeu pentru viitorii funcţionari
Antonio Sandu pune accentul în cursurile sale pe formarea gândirii critice a studenţilor săi în legătură cu comportamentul pe care trebuie să îl adopte ca viitori profesionişti în administraţia publică. De-a lungul anilor, dascălul a dezvoltat o serie de metode prin care le cultivă studenţilor săi etica profesională. Tinerii învaţă, de pildă, cum să facă faţă unei dileme de natură etică, cum să se comporte cu cetăţenii şi să nu cadă în capcana nepotismului.
„Venim după câteva sute de ani în care a fost ceva normal ca funcţiile să fie transmise urmaşilor. Era ceva împământenit. Le explic constant că una sunt rangurile nobiliare care se pot transmite şi cu totul altceva sunt funcţiile publice. Raţiunea este meritocraţia, accesul egal la funcţiile publice şi formarea unei culturi etice a celor care vor lucra în serviciul public“, explică Antonio Sandu.
Practic, tinerii vor fi destul de repede puşi să aleagă între binele personal şi cel public. Ideal ar fi să aleagă mereu binele public, dar după cum ştim, nu întotdeauna se întâmplă asta. „Este nevoie de înţelegerea ideii de conştiinţă morală, de conştiinţă cetăţenească, dar mai ales de înţelegerea rolului pe care îl au ca profesionişti. Unii dintre studenţii mei cred că noţiunea de «bine public» este un clişeu. Aceştia îşi spun «Dacă nu mă prind, cu atât mai bine»“, scoate în evidenţă dascălul carenţele educaţionale cu care vin unii dintre studenţii săi.
Copiatul, lecţie de etică
Nu puţine au fost situaţiile în care studenţii săi chiar s-au lăudat că au reuşit să ia o notă de trecere copiind, dar atunci când i-a prins, Antonio Sandu a mers mai mult pe sancţiuni simbolice, pentru că mai importantă i s-a părut lecţia pe care urmau să o înveţe tinerii.
„La un moment dat, au început să realizeze că nu au făcut bine. De asemenea, şi-au dat seama că ar fi putut lua o notă similară cu cea pe care au obţinut-o copiind dacă ar fi învăţat. «E mai simplu să fiu cinstit şi corect decât să copiez», au ajuns să îşi spună. Fundamentul moral există, însă el trebuie cultivat. Societatea din România cultivă etica, din păcate, ca pe o sperietoare“, remarcă profesorul.
Şpăgile, mereu un subiect sensibil
Profesorul predă şi Etică medicală, aşa-numita Bioetică, studenţilor de la Facultatea de Medicină din Suceava. A făcut chiar studii privind drepturile pacienţilor, dar şi responsabilitatea acestora şi a medicilor în actul medical. Antonio Sandu a constatat că şpăgile care se dau atât în administraţia publică, dar şi în sistemul medical, sunt şi acum, la 31 de ani de la căderea comunismului, un subiect sensibil, despre care nu se vorbeşte cu uşurinţă.
„În etică discutăm mai mult despre acele situaţii care nu înseamnă infracţiuni. Ele pot aduce atingere vieţii private şi celei publice. Nu putem evita totuşi zona infracţională, cum este cazul corupţiei, al şpăgilor, însă acolo discutăm doar din perspectivă penală. Singura soluţie este eradicarea corupţiei sau măcar diminuarea ei“, spune profesorul Sandu.
FOTO arhiva personală
El foloseşte la cursuri o metodă mixtă de predare. Pe de o parte, merge pe învăţarea directă a noţiunilor de etică, fie că vorbim de viitorii funcţionari publici sau de medici, dar pune accentul şi pe experienţele personale ale studenţilor săi, pentru că astfel le va fi mult mai uşor să se raporteze la ele.
De pildă, la unul dintre cursuri le-a cerut tinerilor să îi povestească un moment din viaţă când au dat dovadă de curaj. „Amintindu-şi astfel de momente, realizează că pot fi curajoşi şi în situaţii profesionale. Pornind de la curaj îi duc apoi către alte valori apropiate de binele public. Mulţi studenţi descoperă că au o conştiinţă morală, în timp ce alţii află cu acest prilej că nu au aşa ceva şi nici nu doresc să aibă“, explică dascălul.
Duplicitatea românilor
Ca parte a procesului de învăţare, şi-a implicat studenţii în mai multe studii sociologice ce i-au vizat pe români, iar rezultatele sunt cel puţin surprinzătoare. Astfel, când a venit vorba de propria persoană, cei intervievaţi cred că este nevoie de iertare şi compasiune. Lucrurile se schimbă radical când discuţia îi vizează pe funcţionarii publici şi pe medici.
FOTO arhiva personală
„Este o dublă măsură aici, iar acest fenomen este generalizat în societatea românească. Discut des cu studenţii mei despre asta. Dacă suntem corupţi în viaţa personală, în chestiuni minore, vom aplica acelaşi standard şi în viaţa profesională. Ni se va părea ceva normal. Dacă aplicăm ideea de tolerenţă zero la corupţie, mai întâi trebuie să o aplicăm nouă înşine, iar apoi să o cerem de la ceilalţi“, punctează Antonio Sandu.
Etica şi deciziile medicale
Profesorului i-a plăcut întotdeauna să fie un partener al studenţilor şi să înveţe de la ei, aşa cum şi tinerii care îi frecventează cursurile învaţă de la el. „Mă interesează să îşi formeze un sistem de gândire, să aibă un sistem propriu de valori, să fie conştienţi de ele şi să le pună în practică atât în viaţa personală, cât şi în practica profesională“, este dorinţa dascălului.
Şi-a transpus experienţa de profesor în scrierea mai multor cărţi pe domeniul sociologiei administraţiei publice, a sociologiei sociale şi eticii. De pildă, una dintre cele mai sensibile dileme etice a fost prioritatea la aparatele de ventilaţie mecanică în momentul de vârf al pandemiei de coronavirus, o problemă cu care mulţi medici s-au confruntat. „Deciziile medicale, strict profesionale, au şi implicaţii de natură etică. Medicii trebuie să le cunoască şi să le facă apoi faţă când se lovesc de ele“, spune Antonio Sandu.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
De pe scenă la catedră. Cum a ajuns o actriţă învăţătoare într-un localitate săracă
Se încarcă comentariile...
