PORTRET Bogdan Tzigan, tânărul arădean care crede că în artă e prea puţină trăire

La 25 de ani, pictorul arădean este de părere că arta merge mână în mână cu trăirile artistului din spatele capodoperei sale. Bogdan Tzigan face parte dintr-o familie pentru care arta are un loc special. A crescut în această lume, în primul rând datorită tatălui său, colecţionar de artă, motiv pentru care Bogdan ştie că nu va urma un alt drum.

PROFIL
Născut: 3 septembrie 1985
Studii: Facultatea de Arte Vizuale Oradea
Familie: Necăsătorit

A testat pictura la modul serios abia în ultimul an de liceu. „În acea vreme, m-am trezit că am de ales între teatru şi pictură. Dat fiind că la teatru depinzi totuşi de un program, de colegi, de regizor, am ales pictura”, a explicat Bogdan alegerea făcută. Acesta mai spune că unul dintre principalele criterii luate în calcul a fost tocmai libertatea pe care ţi-o conferă o astfel de ocupaţie. „E cea mai liberă profesie pe care am găsit-o”, a completat tânărul artist.

Pentru a se „antrena” mai bine într-ale picturii, Bogdan a urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Arad. A studiat aici doi ani de zile, timp în care a învăţat intens şi a început să înţeleagă mai exact despre ce e vorba în această ocupaţie. Şi cu teatrul a cochetat, fiind membru al trupei de actori amatori condusă de Ioan Peter, unul dintre oamenii care şi-au pus o amprentă serioasă asupra sa.

Preferă pictura în ulei
A făcut în timp grafică şi pastel, dar preferata sa rămâne pictura în ulei. Cât priveşte stilul, spune că nu e cantonat într-o singură direcţie. „Am artişti preferaţi din toate curentele. Îmi plac cei care reuşesc să transmită o emoţie, cei care pictează în primul şi în primul rând cu sufletul. Nu apreciez neapărat operele corecte, ci cele cu trăire”, explică tânărul pictor arădean. Bogdan a mai adăugat că asta este ceea ce îşi doreşte şi el să facă, să pună tot sufletul în creaţiile sale, pentru ca ele să-l reprezinte exact aşa cum este el, în adâncul sufletului lui.

Artistul arădean este de părere că, în artă, nu trebuie aplicată gândirea de supermarket. „Arta nu trebuie neapărat să fie şocantă şi nici conceptul de artă pentru mase nu cred că e realizabil. E clar că te adresezi unei categorii, dar acelei categorii trebuie să poţi să îi stârneşti o reacţie, o stare”, a explicat tânărul artist arădean.

Peste cinci ani se vede făcând acelaşi lucru. „Vreau să călătoresc, să muncesc şi peste hotare, dar nu ţin neapărat să mă stabilesc în altă ţară. Îmi doresc experienţe temporare de acest gen”, a mai declarat Bogdan. Traseul ideal al unei astfel de călătorii trebuie să cuprindă neapărat, în viziunea lui Bogdan Tzigan, Paris, Barcelona,  Los Angeles, New-York şi Alaska. „Îmi doresc să văd aurora boreală. De aceea din itinerariul meu face parte Alaska”, a explicat artistul.

Întrebări şi răspunsuri

De unde îţi procuri materialele?
Din păcate sunt nevoit să merg până la Timişoara după culori, pentru că în Arad nu prea se găsesc.

Cât timp aloci zilnic picturii şi unde?
Am acasă amenajat un atelier în una dintre camere. Acolo am tot ceea ce îmi trebuie. Lucrez cam patru, cinci ore pe zi, în funcţie de inspiraţie. De obicei îmi creionez în cărbune ideile şi mai apoi trec la umplerea cu culoare efectivă. 

Care sunt pictorii preferaţi?
Îmi plac mulţi: Picasso, Matisse, Van Gogh, Renoir, Monet şi mulţi alţii. Sunt artişti care au reuşit să-şi scoată publicul din zona lui de confort.

Ce-i place
„Îmi place tot ceea ce ţine într-un fel sau altul de artă. Îmi place muzica, fotografia şi literatura. Îmi place să citesc şi îmi place natura, sursa de inspiraţie a oricărui artist”,  mărturiseşte pictorul arădean Bogdan Tzigan.

Ce nu-i place
E destul de nasol să te laşi enervat de ceva. Dar dacă e ceva ce mă enervează, ce îmi displace profund, asta e politica, şi politica din România în mod special. Nu-mi place că în artă e prea multă filozofie şi prea puţină trăire.