CAMPANIA "POVEȘTI VÂNĂTOREȘTI" I-a fugit prada de sub ochi tocmai în Ungaria

Călin Ciprian Ţipei din oraşul arădean Nădlac are zeci de poveşti vânătoreşti, una mai hazlie ca alta. Adoră să meargă la vânătoare de mic copil şi a moştenit pasiunea de la bunicul lui, iar acum se mândreşte cu zeci de trofee.

Vânătoarea este un sport pe care Călin îl practică încă de mic. Pentru că bunicul lui a fost vânător, bărbatul din Nădlac îşi aduce aminte că de mic copil îl ruga pe „tataie” să-l ia cu el în pădure la „împuşcat”.

„Plângeam dacă nu mă ducea cu el şi mă supăram cumplit. Am fost pur şi simplu înnebunit de această pasiune. Bunicul mi-a zis dintotdeauna că în momentul în care voi creşte o să devin un vânător profesionist”, şi-a adus aminte Călin Ţipei. Imediat după ce a împlinit vârsta de 18 ani şi a avut dreptul să primească un permis de port armă, Călin a plecat singur la împuşcat de animale. Spune că ori de câte ori are timp liber, merge cu mai mulţi prieteni prin pădure.

Glumă vânătorească

A vânat în ultimii ani zeci, poate chiar sute de animale, nici măcar el nu le mai ştie numărul cu exactitate. „Îmi place să vânez orice, iar acasă mi-am amenajat un perete numai cu trofeele adunate de peste tot, o parte dintre ele, bineînţeles. Avem multe poveşti hazlii, dar de una îmi aduc aminte cu drag tot timpul”, a adăugat Călin.

Vânătorul spune că şi acum, după ani, îi vină să râdă când îşi aduce aminte cum prada i-a fugit de sub nas, tocmai în Ungaria. „Cea mai hazlie experienţă a mea a fost când eram la o partidă de vânătoare împreună cu un prieten, Marin Gligor. I-am arătat un iepure care dormea în culcuş şi i-am zis să-l împuşte el. Eu l-am speriat atunci pe iepure, să fugă din culcuş, pentru a putea să-l împuşte etic vânătoresc, iar Gligor a uitat să dezasigure arma şi nu l-a nimerit la timp. Vreau să vă spun că iepurele a fugit tocmai în Ungaria, iar prietenul meu a rămas cu buza umflată. A fost o experienţă haioasă pe care greu o să o uit”, a povestit cu zâmbetul pe buze vânătorul arădean.

Sute de trofee

Locuinţa lui Călin este acum plină de trofee de vânătoare. Cele mai aproape de sufletul lui sunt nişte raţe şi vulturi pe care îi păstrează cu mare drag. „Soţia nu a avut nimic împotrivă să decorez camerele cu trofee, aşă că acum am cu ce să mă mândresc, iar prietenii care vin la noi sunt la fel de încântaţi. Este o pasiune la care nu voi renunţa”, a spus Călin.