Obiceiuri ciudate de Paşte din Ardeal. Într-un sat se credea că posesorul celui mai tare ou trăieşte mai mult
0
În România rurală, datinile şi obiceiurile de Paşti sunt păstrate cu sfinţenie şi transmise generaţiilor viitoare. Săptămâna dinaintea Paştilor, pentru oamenii satul românesc este o perioadă de curăţire a caselor şi gospodăriilor, de înnoire a veşmintelor, dar mai ales de purificare sufletească.
Scriitorul Avram Cristea a cules într-o carte de folclor cele mai vestite ”Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”.
Astfel, aflăm că în satul Vinerea, oraşul Cugir, s-a format după 1948 încoace o tradiţie deosebit de frumoasă iniţiată de preotul Ioan Sabău. Până atunci toată cheltuiala pentru pâine, vinul şi vasele noi de brad şi pregătirea Sfintelor Paşti se făcea pe rând de către una din familiile înstărite din sat.
Când s-a ajuns să nu mai fie oameni înstăriţi, preotul, împreună cu oamenii din sat, au hotărât ca cheltuiala pentru pregătirea Sf. Paşti să fie făcută de contingentul de oameni care împlinesc vârsta de 60 de ani, în fiecare an. Obiceiul a se numeşte în prezent ”Păştenii de la Vinerea”.
Duminica de Paşti mai este numită şi Duminica Mare deoarece este considerată cea mai lungă zi. La Doştat se credea că în această zi nu ai voie să dormi pentru că «Cine doarme de Paşti, îl plouă vara la stână». Din relatările doamnei învăţătoare Ana Radu reconstituim noaptea de Înviere şi ziua de Paşti aşa cum se desfăşurau ele la Doştat mai demult: Sâmbăta seara se aranja casa frumos, de sărbătoare, se pregăteau hainele pentru participarea la slujba de Înviere. După asfinţitul soarelui nimeni nu mai lucrează şi cu toţii aşteaptă Învierea în linişte. Slujba de Înviere se făcea înainte de zorii zilei, la orele patru dimineaţa. La ora şase dimineaţa se termina slujba la biserică şi toată familia se aşeza la masă.
Ou roşu mâncat cu coajă cu tot
Nu se punea nimic în gură până nu se luau Paşti. Fiecare lua cu linguriţa proprie, întâi tatăl, mama şi apoi copiii. Când se gusta dintr-un fel de mâncare: drob, ouă roşii, o creastă mică de slănină, tocăniţă de miel şi cozonac, se zicea «Hristos a înviat», iar ceilalţi răspundeau «Adevărat a înviat!». După ce mâncau, părinţii hrăneau animalele iar copiii cei mici ieşeau în uliţă şi mergeau pe la vecini şi rude după «ou roşu», apoi se întâlneau cu alţii şi ciocneau ouăle, să le încerce care sunt mai tari. Se credea că cel a cărui ou nu s-a spart trăieşte mai mult.
Un alt obicei deosebit de interesant este «Statu la vase», de la Şugag, în lunea Paştilor, când toţi tinerii căsătoriţi de la Paştele trecut, în haine de miri, stau la nişte mese şi primesc de la cei care au participat la nunta lor, vase şi obiecte necesare gospodăriei. La Şpălnaca, copiii se joacă de-a «Prăvăluşul», dau drumul ouălor să se rostogolească şi urmăresc mişcarea şi lovirea acestora. Dădeau drumul ouălor în aşa fel ca să nu se spargă. Unii săteni din Almaşu Mare păstrează vechiul obicei de a mânca un ou roşu cu coajă cu tot cu credinţa că vor fi sănătoşi şi feriţi de nenorociri. Paştele, oul roşu, şi mielul sunt marca simbolică a zilei de Paşti.
Statu la vase în lunea Paştilor, la Şugag. Foto Adevărul
Pastramă de porumbel sălbatic
La Limba, comuna Ciugud, mai nou, femeile pregătesc într-o formă ceramică un cozonac ce închipuie un miel care e pus pe masă la loc de cinste. La amiază, masa era la fel de îmbelşugată: drob căruia i se spune local «guşiţă», supă de tăiţei, lângă carnea fiartă în supă se adaugă piure de cartofi cu sos, sau friptură de miel, sarmale, cozonac şi băuturi. La Mihalţ, friptura de miel se punea pe masă a doua zi de Paşte. Unii locuitori din Purcăreţi (comuna Pianu), după ce gustau «paşti» (pâinea-trupul şi vinul sângele Domnului, sfinţite), mâncau «păstramă» de porumbel sălbatic, pentru a fi uşori ca porumbelul. Oamenii duceau la biserică ouă, caş, carne şi alte alimente, pentru a fi sfinţite, din care se dădeau şi la vite pentru a fi păzite de rău.
Scenariul era cam acelaşi şi în alte sate cum ar fi Draşov, Deal, Cacova (acum Dumbrava): copiii mergeau câte 2-3 după ouă ca la colindat şi le puneau în străicuţă. După aceea se adunau în mijlocul satului şi ciocneau ouă, le mâncau sau făceau schimb. Se ţinea slujbă de amiazi, când se îmbrăcau frumos, cu cele mai bune veşminte ca să aibă în această zi ceva nou de purtat. În Deal (comuna Săsciori), după slujba de vecernie care începe la 12.00 ziua, se iese la «stâlpi» (stâlpi funerari din cimitir) unde preotul cu cântăreţii trec pe la fiecare mormânt şi se face slujba de pomenire a celor răposaţi. «Progadia» (cimitirul) pare a fi o mare de oameni care ciocnesc ouă roşii, fac poze şi trăiesc bucuria revederii.
Fotbal lângă cimitir
După vecernia din duminica Sfintelor Paşti, locuitorii satului Tibru se duceau la cimitirul parohial pentru a-i pomeni pe cei răposaţi printr-o scurtă slujbă ţinută de preot la fiecare mormânt. Era şi un prilej de întâlnire a neamurilor venite de sărbători acasă. Aici se ciocnesc ouă roşii, iar tinerii joacă fotbal pe terenul de lângă cimitir. La fel şi la Mihalţ unde mamele îşi însoţeau fiicele la bal, şezând pe laviţele de lângă perete, privind şi comentând ceea ce vedeau. Tot a doua zi de Paşti, în unele sate, se făcea «Prânzul Paştelui», dat de familia care dădea Paştele la biserică în acel an. În multe sate se păstrează încă obiceiul ca tinerii să meargă «La udat» în casele unde erau fete, un alt prilej de întâlnire şi petrecere.
Joc şi voie bună în ziua Paştelui. Foto Adevărul
A doua zi de Paşti începea hora satului şi continua în toate duminicile şi sărbătorile, până la Sf. Dumitru. Feciorii tocmeau şura, de obicei una mai spaţioasă care să aibă arie podită şi gazdă dispusă să-i primească, se înţelegeau asupra plăţii şi arvuneau ceteraşii. De la aceste cheltuieli, fetele erau scutite. La Mirăslău, ca la Dumbrava, cam până la al Doilea Război Mondial, oamenii se adunau la marginea satului pe malul apei lângă un crâng de sălcii, cu mâncare şi băutură, când avea loc «dezlegarea jocului». Când muzicanţii începeau să cânte, fetele şi băieţii se despărţeau, iar fetele aşteptau cu nerăbdare să fie luate la joc.
Se încarcă comentariile...
