Ultima şansă

unde situaţia nu este cu nimic mai bună. Fostul premier riscă să piardă fotoliul de preşedinte al Camerei, iar partidul său, în caz că lucrurile merg tot aşa, ar putea suferi pierderi

unde situaţia nu este cu nimic mai bună. Fostul premier riscă să piardă fotoliul de preşedinte al Camerei, iar partidul său, în caz că lucrurile merg tot aşa, ar putea suferi pierderi electorale care, la un moment dat, vor deveni de nesuportat. Analizând pragmatic situaţia, Adrian Năstase a ajuns la concluzia corectă că prestaţia sa juridico-emoţională din Comisia juridică şi din grupul său parlamentar nu a convins pe nimeni. Soluţia a fost un contraatac de imagine prin deschiderea porţilor din Zambaccian în faţa presei. S-a mizat pe atingerea a două obiective. Să demonstreze că nu are nimic de ascuns, opoziţia sa faţă de percheziţie avându-şi motivaţia doar în comportamentul abuziv al procurorilor şi, al doilea, să nu întreţină mitul alimentat din zvonistică privind averile fabuloase din casa sa. La urma urmelor, a spus că este un om bogat, încât, dacă arată cât de avut este în realitate, şocul va fi mai mic decât în cazul în care toată lumea ar fi convinsă că are pereţii plini de Rembrandt şi Van Gogh. Exerciţiul a fost suportat cu greu de gazdă. Oamenii au putut vedea cam ce are în casă, domolindu-şi curiozitatea. Ca impact, e devreme să se facă evaluările. S-au prezentat imagini din casa unui om extrem de bogat faţă de nivelul veniturilor din România. Societatea a început însă să se obişnuiască cu ideea unei clase a marilor averi. A face parte dintr-o asemenea categorie nu este un păcat de moarte, cum era în anii '50. Cu toate astea, în Zambaccian domneşte o atmosferă apăsătoare, parcă s-au întors vremurile de atunci. Adrian Năstase se vede victima răzbunării feroce a lui Traian Băsescu. Preşedintele îi vrea capul pentru a-l scoate de la şefia Camerei şi pentru a distruge PSD, iar Daniel Morar joacă rolul anchetatorului public care îndeplineşte indicaţiile de sus, susţine Năstase. Defensiva pe un astfel de aliniament nu are însă şanse. Dacă este să se judece pe baza cuvântului lui Băsescu vizavi de cuvântul lui Năstase, lumea îl crede pe şeful statului. Nu are numai puterea autorităţii, dar şi capacitatea de a fi credibil. Aproape două treimi din populaţie îşi declară încrederea în Băsescu. Cine mai crede în Adrian Năstase? Dacă va continua în aceeaşi direcţie, va fi învins şi în plan politic aşa cum s-a întâmplat în planul imaginii. Singura cale care îi rămâne este apărarea în justiţie. Dacă dovedeşte abuzul, dacă probele nu există, atunci Adrian Năstase câştigă. şi poate merge până la Strasbourg, unde nu se mai gândeşte nimeni că puterea de la Bucureşti influenţează justiţia.
Dar, dacă lupta pentru a-şi salva capul nu o poate duce decât în justiţie, Adrian Năstase poartă acum o responsabilitate politică poate mai mare decât atunci când a fost la conducerea PSD. În cazul în care este convins cu adevărat că este o ţintă politică, are datoria să ceară în plenul Camerei aprobarea percheziţiei. Îi va feri astfel pe cei care îi susţin ideile să fie etichetaţi că reprezintă doar o gaşcă bună numai să-şi acopere tâlhăriile în parlament. Adrian Năstase mai are o şansă să arate că poate să se ridice deasupra intereselor personale, dacă într-adevăr se teme de instaurarea unei puteri abuzive. Dacă nu, e doar apă de ploaie.