Tara formelor fara fond

Florin Constantiniu Istoric Un tanar asistent de la Universitatea din Bucuresti imi povesteste patania lui: de o saptamana umbla de la Universitate la banca pentru a-si primi salariul, ,care nu a

Florin Constantiniu
Istoric

Un tanar asistent de la Universitatea din Bucuresti imi povesteste patania lui: de o saptamana umbla de la Universitate la banca pentru a-si primi salariul, ,care nu a intrat pe card,. Undeva s-a produs, evident, o greseala. Cine a faptuit-o? Nu se stie. Pana atunci, este fara bani, silit la umblatura si, deci, la pierdere de timp. Il inteleg perfect: eu insumi, de cand ne-am ,modernizat, cu tot felul de calculatoare, am platit penalizari la impozitul pe casa, desi aveam chitanta ca sunt cu darile in regula, si am achitat o amenda de 500.000 de lei pentru ca as fi intarziat cu declaratiile la impozitul pe venitul global, cu toate ca actele dovedeau ca eram in ordine. De fiecare data, raspunsul functionarului a fost acelasi: ,Asa arata calculatorul!,.
Cu ani in urma, cand se discuta introducerea impozitului pe venitul global, am scris un articol in care aratam ca nu suntem inca pregatiti pentru o astfel de forma de fiscalitate: ne lipseau si infrastructura materiala, si, mai ales, factorul uman, sub aspectul pregatirii si al disciplinei. Am constatat pe propria piele ca am avut dreptate. Nu era mai simplu sa ramanem deocamdata - pana cand conditiile necesare vor exista - la statul de plata sau la cel de salarii? Am fi crutat timp si nervi. De ce nu am facut-o? Pentru ca suferim de vechea meteahna a maimutarelii, dorinta de a ascunde inapoierea noastra si de a arata ca suntem ,in rand cu lumea,, cu lumea civilizata, de care suntem inca atat de departe. De aici ,formele fara fond", denuntate viguros, la vremea sa, de Titu Maiorescu: ,In aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romanul poseda astazi aproape intreaga civilizare occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar si constitutiune. Dar, in realitate, toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar". Care era cauza existentei acestor forme fara fond? Introducerea lor inainte ca societatea romaneasca sa fi produs, prin evolutia sa organica, realitatile care sa le reclame. Exemplele date de Maiorescu sunt graitoare: ,Inainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii si universitati si am falsificat instructiunea publica" sau ,Inainte de a avea o singura piesa dramatica de merit, am fundat teatrul national". Randurile de mai sus, scrise de Maiorescu in 1868, se potrivesc perfect societatii romanesti postdecembriste. Angajati in efortul de a edifica o alta lume, am revenit la vechea boala diagnosticata de Maiorescu: copiem si suntem multumiti cu formele fara fond. Romanii sunt un popor atat de inclinat spre imitatie incat ar putea sluji ca dovada ca omul se trage din maimuta. Intr-adevar, fara a maimutari, in mai toate domeniile vietii sociale, romanul nu traieste. Cum se explica aceasta realitate? Spre deosebire de Eugen Lovinescu, care credea ca ,La baza mecanismului contemporaneitatii vietii noastre materiale si morale se afla factorul unic al imitatiei", eu cred ca, in cazul societatii romanesti de astazi, este vorba nu de manifestarea legii - daca ea exista - a imitatiei, ci de sleirea fortelor de creatie ale poporului roman. Aceasta istovire este vizibila la toate palierele societatii noastre. Clasa politica ofera, in fiecare zi, spectacolul neputintei sale, cand este vorba de interesul general, si al lacomiei, cand este vorba de interesul personal. Societatea civila - nu este nici societate, nici civila (pentru a parafraza o vorba celebra) -, ci o ingramadire de asociatii, societati etc., penduland intre vanarea burselor si fondurilor din strainatate si colaborarea cu fortele politice, carora le sunt afiliate (ici, colo, exceptii care confirma regula). Elita culturala ramane prizoniera ,grupurilor de prestigiu" (mai buna ar fi formula lui B. Russell, ,gasti de prestigiu"), bolnave de narcisism si incapabile de dialog. Satul romanesc, o lume arhaica, ai carei locuitori - este suficient sa vezi chipurile taranilor la televizor - se degradeaza biologic si traiesc in conditii de primitivitate inimaginabila. Orasul, ingramadire de lume pestrita, dezorientata, inecata in marlanie. O astfel de tara nu are ce cauta in Europa, ar degrada-o. Probabil ca functionarii Uniunii Europene de la Bucuresti nu cunosc Romania ,profunda", ci doar politicienii chivernisiti, dornici sa arate a ,europeni" prin costume, vile, masini, facute - de cei mai multi - prin exploatarea unei tari mizere. In elanul sau de tinerete, Emil Cioran scria ca nu poate accepta ,o Romanie mediocra, domoala, resemnata.". Ce-ar zice sa o vada pe cea din 2005, asemenea furnicariei africane, fara orizont, fara speranta, fara un tel mobilizator? Spre deosebire de Hutu si Tutsi, care, din cand in cand, dau dovada de energie, fie si masacrandu-se reciproc, romanii s-au cantonat exclusiv in biologic: traiesc, in imensa majoritate, cu gandul la chilipirul personal si au intors spatele istoriei. Finis Romaniae.