Simptomele care pot indica infectarea cu Omicron. Ce înseamnă caz posibil, caz probabil şi caz confirmat de COVID-19

FOTO: Shutterstock.

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, marţi, definiţia de caz pentru COVID-19, pentru ca oamenii să ia deciziile corecte privind posibila infectare cu SARS-CoV2.

Orice persoană care prezintă cel puţin unul din urmăroarele simptome, precum tuse, febră, scurtarea respiraţiei, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei sau alte semne mai puţin specifice precum cefalee, frisoane, mialgii, astenie, vărsăruri sau diaree prezintă sindromul respirator acut cu noul coronavirus, potrivit INSP, transmite hotnews.ro. 

De asemeea, pentru copiii cu vârsta pana la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2.

„Confirmarea promptă a cazului suspect este necesara pentru a asigura, rapid şi eficient, supravegherea epidemiologica a contacţilor, implementarea măsurilor de prevenire şi control al infecţiei, precum şi colectarea informaţiilor epidemiologice şi clinice relevante”, au declarat reprezentanţii INSP. 

Criteriul imagistic al suspectării infecţiei cu SARS-COV-2 îl reprezintă evidenţe radiologice de leziuni compatibile cu COVID-19. 

Criteriile de laborator sunt bazate pe detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică sau prin detecţia acidului nucleic prin NAAT/RT-PCR care se efectuează cu ajutorul probelor de exudat nasofaringian şi orofaringian iar, în formele severe, din spută sau aspirat traheobronşic. De asemenea, testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maximum 5 zile după data debutului sau în maximum 7 zile după data expunerii. Dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât mai curând posibil.

Criteriile epidemiologice reprezintă cel puţin unul dintre următoarele:

• contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 10 zile anterioară datei debutului;
• rezident sau personal al unei instituţii pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 10 zile anterioară datei debutului, instituţie în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată.

Clasificarea cazurilor de Covid-19

Cazul posibil este reprezentat de orice persoană care întruneşte criteriile clinice, iar cazul probabil este reprezentat de orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic.

Cu toatre acestea orice persoană care întruneşte criteriile de laborator este un caz confirmat. 

INSP afirmă că testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile, potrivit sursei citate. 

Caz probabil de infecţie cu Omicron îl reprezintă persoana cu rezultat pozitiv la NAAT sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2 şi una dintre urmatoarele: eşec la detecţia genei S sau rezultat pozitiv la screening de variantă pentru mutaţiile caracteristice VOC Omicron sau este contact al unui caz probabil sau confirmat cu VOC Omicron.
Caz confirmat de infecţie cu Omicron este o persoană cu rezultat confirmat prin secvenţiere pentru VOC Omicron.

Contactul direct este definit ca persoană care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă); persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute; persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m sau persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.

Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 10 zile anterioare datei debutului.

„Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protectie corespunzator şi a respectat distantarea fizica  nu este considerată contact direct”, potrivit INSP, transmite sursa citată. 

Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecţii asociate asistenţei medicale trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalenţa COVID-19 în instituţie/secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţiei.
 

Decesul cauzat de COVID-19

Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.

COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.