Semnale pe internet
Dl. I. Martinescu, din Medias, inginer care lucreaza in industria gazelor, exprima un punct de vedere interesant in legatura cu solutionarea problemelor legate de incalzirea apartamentelor din
Dl. I. Martinescu, din Medias, inginer care lucreaza in industria gazelor, exprima un punct de vedere interesant in legatura cu solutionarea problemelor legate de incalzirea apartamentelor din blocurile de locuinte. Este cunoscut faptul ca locatarii care nu sunt racordati la sistemul centralizat de termoficare au posibilitatea sa-si incalzeasca in anotimpul rece doar spatiile locative pe care le considera necesare (de regula 1-2 camere, tinand seama si de banii disponibili pentru aceasta categorie de cheltuieli), iar FACTURAREA energiei termice consumate in acest caz se bazeaza pe metode CERTE (se contorizeaza consumul de combustibil realizat, de obicei gaz metan, neexistand incertitudini legate de pierderi). In cazul locatarilor din blocurile construite inainte de 1989, nu exista (in marea majoritate a cazurilor) aceasta posibilitate, locatarii fiind SILITI sa plateasca, la preturile pe care le stim, incalzirea intregului apartament, desi ar dori sa se poata limita si ei doar la 1-2 camere sau sa renunte (eventual temporar) la incalzirea prin sistemul centralizat de termoficare (sa poata inchide chiar toti robinetii de la calorifere, ceea ce ar echivala cu o debransare), in vederea aplicarii altor solutii pentru incalzire sau, pur si simplu, pentru a economisi banii si a putea acoperi astfel alte nevoi, mai stringente, ale familiei. Pe un astfel de locatar nu-l opreste nimeni sa inchida cate calorifere doreste, dar consumul realizat nu poate fi facturat echitabil decat daca este contorizat fiecare calorifer in parte (asa cum se face in toata lumea civilizata, unde termoficarea se aplica pe scara larga, costul unui calorimetru corespunzator fiind destul de redus); un locatar al unui apartament necontorizat nu are deci decat 2 optiuni: plata risipei realizate prin incalzirea (nedorita) a tuturor camerelor sau debransarea, situatie in care, asa cum era firesc (si foarte previzibil!!), majoritatea au ales debransarea din cauza preturilor exorbitante ale energiei termice (raportate la nivelul salariilor). In cazul contorizarii individuale a caloriferelor, furnizorul de energie termica, oricare ar fi acesta, trebuie platit dupa consumul inregistrat de gigacalorimetrul de la intrarea agentului termic in bloc, iar consumul fiecarui apartament prin insumarea citirilor calorimetrelor de pe fiecare calorifer. Diferenta dintre citirea de la intrarea in bloc si suma citirilor din apartamente (pierderile din interiorul blocului, excluzand erorile de masurare) trebuie repartizate pe fiecare apartament, conform unei metodologii valabile in toata tara. Daca s-ar proceda asa, locatarii ar ramane racordati (de buna voie) la sistemul centralizat de termoficare sau ar putea aplica alte solutii, in functie de veniturile si dorintele fiecaruia (se stie ca solutia "microcentrala proprie" este intr-adevar cea mai confortabila, dar este si cea mai costisitoare, fiind un lux pe care majoritatea populatiei nu si-l poate permite in prezent). Pentru a se aplica solutia propusa sunt necesare doar... hartii (reglementari unitare si metodologii de calcul), precum si cheltuieli minore, legate de procurarea contoarelor necesare, care, obligatoriu, trebuie sa aiba "aprobare de model" de la BRML (pe piata din Romania exista deja suficiente oferte).




















































