Protectie sociala prin dumping

Contractele incheiate de S.C. Petrion Impex s.r.l. cu furnizorii de materiale si prestatorii de servicii contin clauze de confidentialitate ce trebuiesc respectate". Acesta este raspunsul primit si

Contractele incheiate de S.C. Petrion Impex s.r.l. cu furnizorii de materiale si prestatorii de servicii contin clauze de confidentialitate ce trebuiesc respectate". Acesta este raspunsul primit si indosariat cu liniste sufleteasca deplina de d-na ministru Andronescu la solicitarea adresata de MEC editurii Petrion sa justifice formarea pretului de lei 6.273 per exemplar la manualul de Ed. civica cls. III, castigator la licitatia organizata de minister. Nu trebuie sa fii cunoscator al pietei manualelor scolare ca sa pufnesti sarcastic la auzul unui pret cu patru cifre in ziua de azi. Nici daca e din hartie de impachetat o carte nu poate sa coste atata in mod real. Iar editura in cauza justifica "magia" printr-un raspuns de tipul "avem acte, da' e secrete, nu putem sa vi le-aratam". Dar nu editura strica - fiecare poate sa pretinda ca tipareste cu ce pret vrea -, strica d-na Andronescu si MEC, care valideaza asemenea "oferta" (nu e singura) si anunta ca anul acesta s-a facut o economie de 1 milion de dolari la licitatiile de manuale. Deci, in fata unui procedeu tipic de concurenta neloiala - pret scazut artificial pentru a scoate rivalii de pe piata - in loc sa sesizeze Oficiul Concurentei sau, si mai simplu, sa fi prevazut nu numai o limita superioara de pret pentru un manual, dar si o limita inferioara, rezultata din analiza unei piete in care cheltuielile cu hartia si tiparul sunt practic invariabile, Ministerul Educatiei se bucura ca face economii! Manuale ieftine prin distrugerea pietei, protectie sociala prin dumping, iata noul concept promovat de cabinetul Nastase prin d-na Andronescu. Ca e vorba de o politica sistematica si nu de un accident, o probeaza comportamentul MEC in cazul manualelor de liceu. Spre deosebire de cazul anterior, al manualelor pentru clasele I-VIII, unde banii sunt din bugetul MEC, la liceu investesc editorii. Fireste, ministerul trebuie sa avizeze toate manualele in ce priveste continutul si calitatea - piata libera nu inseamna ca oricine poate sa vanda orice, mai ales intr-un domeniu atat de sensibil - si chiar limitarea numarului de manuale alternative este o masura rationala. Dar MEC mai vrea ceva: dintr-un numar de oferte intrate in licitatie, cel mai mic pret oferit de editura Mitica s.r.l. plus 33% se ia ca bariera de pret pentru ceilalti competitori. Cine e peste, zboara. Adica daca vine un spargator de piata cu un pret fantasmagoric de mic, MEC il ia in brate si da cu el in editorii seriosi. Si la aprozar, darmite la Ministerul Educatiei, e de neimaginat un "criteriu" bazat pe o variabila complet necontrolata, aflata la discretia lui Mitica s.r.l., care, de ce nu?, poate fi in cardasie cu ministerul... Si, de altfel, ce treaba are MEC cu pretul cand posibilitatea legala de subventionare a manualelor de liceu pentru elevii saraci n-a fost folosita niciodata? Exista o singura situatie in care MEC se poate implica, prin sesizarea Oficiului Concurentei: daca constata o tactica de tip cartel a unui grup de "mafioti" editoriali care tin artificial niste preturi sus. In rest, manualele de liceu scumpe si cele ieftine trebuie sa se miste liber pe piata. Si in privinta reeditarilor de manuale, acelasi procedeu: impunerea de preturi cu 50% mai mici pe baza preturilor de dumping practicate de cateva edituri "de bine" la licitatia din 3 aprilie 2002. De asemenea, d-na ministru declara ca doreste sa se asigure ca "nu o leaga Curtea de Conturi" daca aproba preturile prevazute prin contracte. Isi asuma chiar riscul ca la toamna 10% pana la 30% din numarul de manuale (cat reprezinta reeditarile) sa nu ajunga pe bancile scolilor. Asta in ciuda faptului ca directorii generali din minister, de la Juridic, Buget-Finante si Invatamant Preuniversitar au semnat astfel de contracte. Bun, dar d-na ministru nu are nici un act din partea Curtii de Conturi sau Ministerului de Finante care sa prezinte obiectiile acestora la contractele de reeditare. Solicitandu-i astfel de acte, in virtutea unei firesti transparente, d-na Andronescu mi-a promis public ca pana luni, 20 mai, ele vor fi disponibile pentru presa... Spatiul nu imi permite sa iau in discutie consistenta si coerenta criteriilor de evaluare a continutului manualelor, pe care le aplica MEC. Totusi, o constatare se impune: cand edituri britanice de mare prestigiu, ca Oxford, MacMillan sau Longman primesc la gramada note descalificante privind continutul manualelor lor de limba engleza, inseamna ca e ceva in neregula fie cu criteriile, fie cu evaluatorii. A accepta fara comentarii o asemenea situatie mi se pare o dovada de inconstienta politica externa si interna a guvernului Nastase. Dincolo de aceste aspecte punctuale, ce-am inteles dupa ce am stat 4 ore fata in fata cu editorii si ministerul? Ca exista o ostilitate vadita, o lipsa de bunavointa din partea MEC in a solutiona conflictul nu de pe pozitii de forta. Evident, editurile, abstractie facand de declaratiile patriotice si filantropice privind invatamantul romanesc, urmaresc, ca orice societati private, profitul. Si unele chiar il realizeaza: nu mai putin de 800.000 dolari profit la o cifra de afaceri de 5 milioane dolari - grupul ALL. Atunci cand e vorba de bani de la buget, MEC este dator sa reteze plusurile nejustificate in pret. Dar asta se poate face in modul cel mai normal si transparent prin analiza structurii de pret prezentate de fiecare editura interesata ministerului, nu prin tot felul de "algoritmi", care in ultima instanta vor lovi in calitatea manualelor ce ajung la elevi. I-am enuntat aceasta idee simpla d-nei ministru marti seara, la ora 20. N-a parut interesata in vreun fel. Peste 2 ore, in emisiunea Marius Tuca Show, aceeasi d-na Andronescu prezenta ideea de mai sus ca pe o maxima concesie pe care o poate face editurilor in urma unei "revelatii" avute chiar in emisiune. Teatrul acesta de prost gust al d-nei ministru mi se pare ca ascunde o frica buimaca de realitate si dorinta disperata de a fi cu orice pret "corecta politic" in cabinetul Nastase. Asta e ce-am inteles eu. Ma intreb insa cu groaza ce-ar fi inteles niste elevi prezenti la hartuiala aberanta, la cumplita macinare de forte in gol, desfasurata in sediul Adevarului, intre profesorii lor, unii autori de manuale, altii editori si altii ministeriabili?