Propuneri de modificare în administraţia societăţilor comerciale

Levana Zigmund avocat senior Ţucă Zbârcea&Asociaţii

Proiectul de modificare a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale a suscitat o dezbatere publică intensă în ultima perioadă, tocmai pentru că se referă la o reglementare de maxim interes şi cu rezonanţă largă în societate şi în mediile de afaceri, în special. Pe lângă alte amendamente, proiectul conţine câteva propuneri privind administrarea societăţii comerciale. Intenţia, salutară, care transpare din propunerile proiectului este aceea de a separa funcţiile de gestiune de funcţiile de control al gestiunii care, în teorie, sunt cumulate de consiliul de administraţie şi de preşedintele acestuia iar, în practică, cel mai adesea, numai de preşedinte.
Preocuparea de a separa "executivul" societăţii comerciale de controlul gestiunii a existat şi în alte sisteme în care administrarea societăţii se face prin consiliu şi preşedinte. În Franţa, de pildă, amendamente de tipul celor propuse astăzi prin proiect au fost introduse începând cu 1940. Dezbaterea cu privire la eficienţa acestor ajustări rămâne însă deschisă întrucât, în practică, problema cumulului de puteri în mâinile preşedintelui consiliului de administraţie rămâne o realitate.
O situaţie similară s-ar putea crea şi în România datorită dificultăţilor pe care le poate ridica aplicarea în practică a modificărilor. De pildă, preluarea puterii de reprezentare a societăţii în relaţiile cu terţii de către consiliul de administraţie poate duce la blocaje în activitate, fiind dificil de reunit un număr adesea mare de persoane în vederea semnării unui contract.
Întorcându-ne la o comparaţie deja tradiţională la noi, soluţia propusă şi adoptată în Franţa în 1966 a fost crearea unei alternative: administrarea societăţii pe acţiuni printr-o structură "dualistă", formată dintr-un comitet director şi un consiliu de supraveghere. Această structură, inspirată din dreptul german unde a fost instituită încă din 1937, prezintă avantajul repartizării puterilor între comitetul director (organ colegial cu atribuţii de administrare şi reprezentare a societăţii) şi consiliul de supraveghere (cu unica atribuţie de a controla activitatea de gestiune a comitetului director în numele acţionarilor).
Soluţia pare perfectă, dar, la 40 de ani de la introducerea ei în Franţa, se constată că ea nu "a prins", cel puţin nu printre societăţile franceze. Separarea capacităţii de decizie de cea de control al deciziilor nu a fost întotdeauna bine înţeleasă sau bine primită în sânul companiilor franceze, unde preşedintele este obişnuit să aibă puteri extinse şi să aibă de dat socoteală direct şi numai acţionarilor. Cu toate acestea, de sistem au profitat din plin corporaţiile multinaţionale, precum şi firmele de provenienţă germană şi anglo-saxonă. De asemenea, poate surprinzător, cele mai receptive la noua reglementare au fost societăţile mici, familiale, în care părinţii, acţionari, s-au retras în poziţii onorifice, lăsând administrarea pe mâinile copiilor (comitetul director) sub controlul unor specialişti cu mai mare experienţă (consiliul de supraveghere).
Poate că o astfel de posibilitate ar trebui creată şi în România, atât firmelor străine care investesc la noi, cât şi afaceriştilor locali care înclină spre o separare mai clară a administraţiei de controlul gestiunii şi, de ce nu, această alternativă bine-venită ar putea fi introdusă chiar cu ocazia acestei modificări a Legii nr. 31/1990.