Pentru ce nu a fost loc la „Marşul pentru Viaţă“ între patriotism, Sfânta Scriptură şi baloane colorate: drepturile femeilor

FOTO: Ahivă

Mii de oameni au participat în weekend la „Marşul pentru Viaţă“, organizat în mai multe oraşe din România şi din Republica Moldova, cunoscut pentru mesajele sale anti-avort. Activistele pentru drepturile femeilor spun că în spatele acestor defilări pline de culoare, cu copii voioşi şi cu citate din Sfânta Scriptură şi invocarea patriotismului nu se află decât intenţia de a atenta la drepturile reproductive ale femeilor şi, implicit, ale omului.

„Marşul pentru Viaţă“ a fost organizat de Asociaţia Studenţii pentru Viaţă (sprijinită de Provita), sub binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române (BOR).

Atmosfera manifestaţiei a fost diferită de la oraş la oraş. Dacă în Bucureşti evenimentul a fost acoperit, preponderent, de cântece vesele, baloane colorate, copii voioşi şi mesaje despre cum ar trebui sprijinită femeia însărcinată, în alte oraşe s-a transmis un mesaj anti-avort fără nicio perdea.

De pildă, la Timişoara a fost lansat un apel categoric către clasa politică pentru a interzice prin lege avortul, în semn de patriotism.

"Primul marş pentru viaţă a fost organizat la Timişoara în anul 2006. Scopul nostru clar şi declarat este interzicea avorturilor, pentru că avortul este o crimă, iar acest lucru îl dovedeşte ştiinţa medicală. Omul este om încă de la concepere. În timpul avortului, copiii sunt pur şi simplu măcelăriţi. Este o problemă demografică din cauza avorturilor. Cel mai mare act de patriotism pe care pot să-l facă parlamentarii în anul Centenarului este să interzică avorturile", a declarat preotul Ioan Chisarau.

Cel mai mare act de patriotism pe care pot să-l facă parlamentarii în anul Centenarului este să interzică avorturile.

La rândul său, mitropolitul ortodox al Clujului, Andrei Andreicuţ, a ţinut un discurs în care a caracterizat avortul ca fiind ,,crimă, crimă calificată". 

„Sfânta Scriptură ne spune lucrul esenţial în ceea ce priveşte viaţa. Referitor la Domnul Iisus Hristos ne spune că El este viaţa. Mai mult, ştim că avortul, din moment ce suprimă o viaţă, este crimă, crimă calificată. Prin Moise, Domnul a dat cele zece porunci. În porunca a şasea, Domnul Dumnezeu ne spune aşa: să nu ucizi! Toate familiile noastre tinere ar trebui să aibă câte trei copilaşi. Măcar câte trei copilaşi. Unul pentru tata, unul pentru mama şi celălalt pentru Biserică şi pentru ţară", a spus, în faţa participanţilor din Cluj Napoca, Andrei Andreicuţ.

Ioana Stăniloiu, activistă pentru drepturile femeilor, spune că implicarea constantă a Bisericii Ortodoxe în astfel de iniţiative ar trebui să reprezinte un semnal de îngrijorare.

„BOR şi organizaţiile religioase se poziţionează împotriva avortului printr-o manipulare permanentă şi insidioasă. Manipularea începe prin îndoctrinare de la cele mai fragede vârste, mergând până la ameninţarea insistentă cu iadul cel veşnic pentru cele care fac avorturi. De altfel, Patriarhul Daniel a oferit în 2015 diploma şi medalia «Sf. Martiri Brâncoveni» unui grup de 17 medici ginecologi care au refuzat să facă avorturi la cerere, cât şi unui medic de familie care a convins peste 700 de femei să renunţe la avort“, afirmă activista.

Efectele interzicerii avortului în comunism

Ioana Stăniloiu adaugă că prin asemenea presiuni, în numele fanatismului religios, România poate ajunge să adopte politici la fel de restrictive ca în perioada comunismului.  „Dorinţele, corpul, nevoile, chiar şi viaţa femeilor sunt terfelite şi puse mai prejos decât interesele ideologiei religioase. Nu putem subestima puterea religiei şi ororile pe care le-a produs şi pe care ar putea să le mai producă în viitor. Din cauza unor astfel de politici aproape 10.000 de femei au murit în chinuri şi peste 17.000 de copii s-au născut cu handicap şi au fost chinuiţi în acele centre numite în derâdere <<Lagăre de exterminare ale copiilor>>.

Pentru a nu mai repeta asemenea atrocităţi, trebuie să fim vigilenţi şi să susţinem persoanele politice cu o gândire democratică. Numai aşa putem să contracarăm efectele unei mişcări tradiţionale, care ia amploare odată cu acumularea semnăturilor «Coaliţiei pentru Familie», căutând să intervină în cele mai intime aspecte ale vieţii umane, inclusiv în sexualitatea altora“, a conchis Stăniloiu.

FOTO: Arhivă Personală Ioana Stăniloiu

10.000 de femei au murit din cauza interzicerii avortului în perioada comunistă, potrivit datelor oficiale

În perioada comunismului, cea mai gravă intervenţie pe care a avut-o statul în viaţa privată a fost reprezentată de politicile pronataliste, scrie profesoara Mihaela Miroiu în lucrarea „Drumul către autonomie“. Este vorba de adoptarea Decretului 770 din 1966, prin care avorturile au fost interzise.

Potrivit documentului, aveau dreptul la întreruperea de sarcină numai femeile peste 45 de ani cu minimum patru copii. Având în vedere contextul opresiv şi absenţa metodelor contraceptive, româncele care rămâneau gravide şi nu îşi doreau copii au recurs la diferite metode, unele extrem de periculoase, pentru a întrerupe sarcina.

Multe femei au apelat la leacuri băbeşti şi la persoane fără pregătire medicală care ofereau ajutor în schimbul unor sume de bani. Astfel, îşi introduceau în vagin alcool, hipermanganat de potasiu, chinină, muştar, zeamă de lămâie sau alte substanţe toxice considerate a fi declanşatoare de avort. Operaţiunile se făceau în casele celor care ofereau aceste servicii, pe ascuns şi în condiţii deloc sanitare. Alte românce apelau la medicamente în cantităţi mari pentru a le provoca întreruperile de sarcină. Făceau băi fierbinţi de şezut, beau bere fiartă cu hrean răzuit, cărau greutăţi de tot felul până la provocarea sângerării, semn că sarcina era pierdută. Cele mai multe se fereau să ajungă pe mâinile medicilor, chiar dacă erau în stare gravă, pentru că descoperirea întreruperii de sarcină însemna puşcăria.

FOTO: Arhiva Personală Mihaela Miroiu

Avortul după 1990

„Perioada de interzicere a avortului şi a contracepţiei a durat până pe 26 decembrie 1989. În 1990 s-au efectuat aproape 1 milion de avorturi la cerere, situând România pe locul I în lume. Pe parcursul anilor, însă, numărul de avorturi a scăzut datorită Programului Naţional de Planificare Familială, început în 1994, după modelul celui din sectorul neguvernamental iniţiat în 1992. Prin intermediul programului, s-au deschis 240 cabinete de planificare familială şi au fost instruiţi numeroşi medici din aria medicinei generale, majoritatea femei, care au format reţeaua medicilor de planificare familială.

Ulterior, până în anul 2000, ONG-urile specializate în Egalitatea de Gen şi Educaţie Sexuală, reunite în Coaliţia pentru Sănătatea Reproducerii, pe care am coordonat-o, au desfăşurat mai multe campanii de advocacy, pentru convingerea factorilor de decizie să susţină şi să continue aceste intervenţii, finanţate de donatori externi. Astfel, în 2003 a fost iniţiat Programul de Educatie pentru Sănătate, inclusiv Educaţie pentru Sănătate Sexuală, cu ajutorul agenţiilor internaţionale donatoare şi cu colaborarea Ministerelor Sănătăţii, Educaţiei şi Tineretului, sub egida insituţiei primului ministru, explică Daniela Drăghici, specialistă în advocacy.

Iar rezultate au fost: în anul 2000 rata avorturilor avea să fie de patru ori mai mică faţă de cea din 1990, iar în 2012 a ajuns la minimul atins în perioada ceauşistă (480 de avorturi la mia de născuţi vii faţă de 476 in 1987), potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Pe de altă parte, România mai are de lucru în ceea ce priveşte aplicarea Educaţiei pentru Sănătatea Sexuală (care include şi noţiuni despre contracepţie) în şcoli. Ultimele cifre ale Ministerului Sănătăţii arată că în doar 6% dintre şcolile din România s-au ţinut clase de către voluntarii ONG-urilor specializate in predarea acestei discipline, care oricum reprezintă doar un modul din opţionalul Educaţie pentru Sănătate.

Absenţa Educaţiei Sexuale este unul dintre principalele motive pentru care România este pe locul I în UE la procentul de mame adolescente şi mortalitate infantilă, conform Eurostat.

FOTO: Arhiva Personală Daniela Drăghici

Polonia vrea să restrângă şi mai mult dreptul femeilor la avort

Mii de persoane au protestat în Polonia, după ce majoritatea conservatoare din Parlamentul de la Varşorvia (sprijinită de Biserica Catolică) a prezentat un proiect de lege prin care dreptul femeilor la avort ar putea fi restrâns şi mai mult. Concret, în prezent polonezele au dreptul de a întrerupe sarcina într-una dintre următoarele situaţii: dacă fătul este afectat, există o ameninţare gravă la adresa sănătăţii mamei sau dacă sarcina a fost un rezultat al violulului/ incestului. Însă, dacă iniţiativa va fi aprobată, femeilor le va fi interzis să facă avort în primul caz (din cele menţionate mai sus). Drept urmare, avorturile fetuşilor cu tulburări congenitale, inclusiv sindromul Down, ar putea fi interzise