Paruiala frustratilor

Ca de fiecare data in ultimii 16 ani, comemorarea in Parlament a eroilor Revolutiei s-a transformat in cele din urma intr-o porcaiala de pomina intre reprezentantii puterii si cei ai opozitiei.

Ca de fiecare data in ultimii 16 ani, comemorarea in Parlament a eroilor Revolutiei s-a transformat in cele din urma intr-o porcaiala de pomina intre reprezentantii puterii si cei ai opozitiei. Alternanta la guvernare nu a schimbat acest fenomen intrat cu drepturi depline in categoria traditiilor si obiceiurilor politice de Craciun. Pana in '96, fesenistii si succesorii lor pedeseristii au folosit momentul dedicat Revolutiei pentru a se legitima an de an in fata populatiei ca lideri ai societatii romanesti investiti cu acest drept pe baricadele din decembrie 1989. Opozitia de atunci, strivita de masinaria propagandei de partid si de stat, folosea prilejul pentru a-si declansa atacurile de pe pozitii anticomuniste si pentru a promite adevarul, demascarea asasinilor si tragerea la raspundere a vinovatilor politici. Cand au venit la putere, nu au facut nimic din toate acestea. Ciclurile electorale au urmat unul dupa altul si ne-am trezit din nou ca ascultam aceeasi placa, de data asta cu recitaluri mai stridente si mai de prost gust ca pe vremuri. Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana sunt jalnici in incercarea lor de a parea lideri puternici, fara mila pentru adversarul politic. Amandoi au insa acelasi tip de frustrari, iar daca, in loc sa se ameninte unul pe altul, ar iesi impreuna la o bere, cu siguranta ar gasi multe motive pentru a plange unul pe umerii celuilalt. Bestia neagra pentru premier este Traian Basescu. Seful statului il pune la punct cand ii tuna, ii anuleaza declaratiile de presa, ii da indicatii, se amesteca in politica PNL, stabileste ce are de facut Alianta. Dupa succesul Uniunii Europene privind adoptarea bugetului, premierul a judecat ca este un moment bun sa traga putina spuza si pe turta sa. A insistat asupra meritelor reale privind aderarea si a infierat, nu fara temei, prestatia fostei guvernari. De partea cealalta, Mircea Geoana nu are zile mai bune in PSD. Nu este perceput ca un lider de forta, capabil sa se impuna in fata baronilor traditionali ai partidului. Nu are baza de sustinatori in PSD si nici nu a reusit sa impuna un proiect politic de innoire a partidului care sa-l ridice pe val. In disperare de cauza, fostul ministru de externe a decis sa joace dupa cum i se canta, cautand aliante impotriva celui pe care il crede cel mai periculos adversar, Adrian Nastase. Pozitia precara a lui Mircea Geoana este si mai mult subrezita de perspectiva unui mandat de numai doi ani si de intentiile de modificare a statutului, la apropiatul Consiliu National al partidului. Atat Calin Popescu Tariceanu, cat si Mircea Geoana isi joaca viitorul politic in 2006. Pentru ca nu au curaj sa se lupte deschis cu adversarii lor din aceeasi barca, le este mai usor sa faca pe razboinicii cu dusmanii din afara. Calin Popescu Tariceanu a primit misiunea imposibila sa realizeze fuziunea cu PD. Mircea Geoana tremura la gandul ca va fi debarcat de la sefia PSD printr-un complot similar cu cel care l-a adus la conducerea partidului. Cu asemenea politicieni nu este de mirare ca Revolutia romana inceputa in decembrie 1989 nu s-a terminat. Daca avem noroc, poate la 1 ianuarie 2007 terminam odata cu tranzitia.