"O floare rară" - Elena Ceauşescu

Pentru români, ziua de 7 ianuarie a însemnat, timp de peste un deceniu, mai ales în perioada 1980-1989, un coşmar. Deşi, în esenţă credincios, poporul român a trebuit să suporte, an

Pentru români, ziua de 7 ianuarie a însemnat, timp de peste un deceniu, mai ales în perioada 1980-1989, un coşmar.

Deşi, în esenţă credincios, poporul român a trebuit să suporte, an de an, o adevărată blasfemie: să vadă cum tradiţionala sărbătoare ortodoxă a "Soborului Sfântului Ioan Botezătorul" este înlocuită, ideologic vorbind, cu "Ziua Tovarăşei Academician Doctor Docent, Savant de Renume Mondial". Ziua Elenei Ceauşescu.

Pornind de la cazul "Elena Ceauşescu" şi continuând cu emblematicul caz "Nicolae Ceauşescu", vom încerca, în mai multe episoade de istorie recentă, să descifrăm mecanismul cultului personalităţii la români. Şi, mai ales, să surprindem "bucătăria intimă", cu toate particularităţile ei dâmboviţene (cu poeţi de curte, cu eşaloane ale nomenclaturii şi toate celelalte ingrediente), a unei adevărate instituţii antimorale: "Omagiul conducătorilor iubiţi". Sub Ceauşeşti, în aşa-zisa "epocă de aur", o "industrie a slugărniciei" scăpată de sub control.

Omagiul Cabinetului 2

Un lucru este foarte clar în ce priveşte cultul personalităţii Elenei Ceauşescu, născută pe 7 ianuarie 1916. Studierea arhivei "Scînteia", organul ideologic al CC al PCR şi principalul canal media al epocii comuniste, demonstrează că, până în 1980, în ziua de 7 ianuarie, despre Elena Ceauşescu nu se vorbea în prima pagină.

Fotografia sau numele "primei doamne" nu apărea decât dacă era vorba de un eveniment politic important, la care soţia dictatorului participa (un congres, o conferinţă extraordinară, o vizită de lucru - în ţară sau peste hotare). Începând cu 1980, omagiile aduse Elenei Ceauşescu deveneau de la an la an mai numeroase.

Dacă, în 1980, un jurnalist, care şi acum este un lider de opinie într-un ziar central, vorbea cu tâlc despre "savantul Elena Ceauşescu" aducând un vibrant omagiu chimiei româneşti, în anii următori, pe prima pagină apărea fotografia şi cel puţin o poezie, apoi, de la an la an, sporea numărul paginilor şi zilelor dedicate savantei de renume mondial.

Chiar şi ultima pagină, cea de politică externă, făcea referire la polimeri şi noile cercetări în domeniul compuşilor macromoleculari, publicate în cărţi apărute la edituri străine de prestigiu. Urmau omagiile aduse de 8 martie, de 1 mai, de 23 august şi de Anul Nou. Până la urmă, în 1989, de Crăciun, pe amândoi, i-a "colindat" poporul.

Floare botezată Elena Ceauşescu

În "Scînteia" anilor '80, printre omagii, ode şi imnuri de preamărire, găsim ceva cu totul special legat de numele Elenei Ceauşescu. Ceva despre care foarte puţină lume a auzit şi aproape nimeni nu-şi mai aduce aminte.

Într-un articol destul de straniu, în 1985, despre numele unei flori extreme de rare: "Elena Ceauşescu". Nu era glumă, nu era o găselniţă jurnalistică. Cel puţin din punctul de vedere al oficiosului "de partid şi de stat", un savant din Singapore dăduse unei plante un nume politic: "Elena Ceauşescu".