Malta face economii drastice la apă

Cu o existenţă atestată încă din Antichitate, cel mai mic stat din Uniunea Europeană, arhipelagul Malta, are de înfruntat o problemă serioasă: diminuarea resurselor de apă potabilă

Cu o existenţă atestată încă din Antichitate, cel mai mic stat din Uniunea Europeană, arhipelagul Malta, are de înfruntat o problemă serioasă: diminuarea resurselor de apă potabilă

Şapte mii de ani de istorie în centrul Mediteranei numără Malta, un mic paradis între soare şi mare, situat între Sicilia şi Libia.

În afară de insula principală, al cărei nume derivă din "Melita", adică "Insula de miere", datorită culorii aurii a pietrei din care au fost construite casele, cei peste 400.000 de locuitori ocupă şi insulele Gozo şi Comino. Plini de viaţă şi ospitalieri, maltezii se confruntă, în prezent, cu o problemă gravă: apa potabilă din ce în ce mai puţină.

Malta este locuită încă din anul 5200 î.Hr. Istoricii cred că acolo exista o civilizaţie preistorică semnificativă, cu un mileniu înainte de construirea piramidelor egiptene. Fenicienii au colonizat insula în jurul anului 1000 î.Hr., folosind-o ca avanpost pentru expansiunea şi comerţul lor din Marea Mediterană. În anul 736 î.Hr., Malta a fost ocupată de greci, care i-au pus numele de "Melita".

Între 400 şi 218 î.Hr., insula s-a aflat sub dominaţie romană, perioadă în care a cunoscut o oarecare prosperitate. În anul 60 d.Hr., acolo a ajuns Sfântul Apostol Pavel. Drept urmare, există şi astăzi aşa-numitul "Golf al Sfântului Pavel", unde acesta ar fi ancorat. În 870 d.Hr., insula a fost cucerită de arabi care au tolerat, în mare parte, religia creştină a locuitorilor. În perioada respectivă, a fost construit un sistem complex de irigaţii şi s-au dezvoltat culturile de bumbac şi cedru.

Dat fiind "amestecul" istoric şi de civilizaţii, limba malteză s-a constituit într-o combinaţie lingvistică din arabă, latină şi engleză. Perioada de dominaţie arabă s-a sfârşit în 1091, iar în 1530 insula le-a fost "închiriată", de către Spania, Cavalerilor Ospitalieri, un ordin monastic-militar cunoscut mai bine sub numele de Cavaleri de Malta. Aceştia au influenţat profund istoria insulei, după ce în 1565 au rezistat asediului armatelor turce, considerate atunci cea mai însemnată putere militară noneuropeană.

În 1798, Marele Maestru al Cavalerilor Ospitalieri, Ferdinand von Hompesch zu Bolheim, a capitulat în faţa lui Napoleon, care a sechestrat bunurile ordinului, instaurându-şi o administraţie fidelă. Din cauza impopularităţii ocupanţilor francezi şi graţie ajutorului trimis de Marea Britanie şi regatul Napoli, maltezii s-au răsculat, iar în 1800 francezii au capitulat. Insula a devenit protectorat britanic.

Şi-a dobândit independenţa faţă de Imperiul britanic în septembrie 1964, dar a menţinut, în Constituţie, denumirea de "şef al statului" pentru monarhii britanici, astfel că în decembrie 1974 a devenit parte din Commonwealth, dar cu preşedinte maltez. Din 2004 face parte din Uniunea Europeană, iar, la începutul lui 2008, maltezii vor adopta euro ca monedă naţională.

Bumbac, calcar şi turism

La începutul secolului al XIX-lea, Malta avea puţine activităţi productive, în afară de cultivarea intensă a bumbacului, a tutunului şi şantierele navale prospere. După deschiderea Canalului Suez, în 1869, economia a cunoscut o perioadă de înflorire, care a durat însă doar câteva decenii.

Astăzi, resursele economice majore ale arhipelagului sunt calcarul şi poziţia geografică ideală pentru un turism intens. La statutul de "destinaţie de vis" contribuie şi clima prietenoasă de pe întreg parcursul anului, trecutul de colonie britanică, ceea ce face ca cei mai mulţi dintre locuitori să vorbească sau să înţeleagă universala limbă engleză, precum şi comorile arhitecturale ori operele de artă existente în capitala Valletta. Aceasta a fost introdusă pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Tapiserii şi biserici baroce

Valletta îşi cheamă turiştii în special prin aspectul pitoresc al oraşului, prin stilurile arhitecturale care atestă vechimea şi diversitatea culturală a acestuia. Catedrala Sfântului Ioan este faimoasă pentru formele sale baroce şi pentru pânzele semnate Caravaggio.

Un alt punct de atracţie turistică îl constituie Palatul Marelui Maestru al Cavalerilor de Malta, renumit pentru obiectele de artă şi tapiseriile ce-i împodobesc pereţii. Fortul Sant'Elmo, o fortăreaţă masivă datând din secolul al VI-lea, oferă o privelişte de vis asupra Portului Valletta.

Şi în celelalte oraşe se mai găsesc biserici-fortăreţe, precum cea din St. Paul's Bay. În insula Malta mai poate fi vizitată o necropolă subterană care atestă vechimea civilizaţiilor ce s-au succedat. Însă Valletta nu a fost dintotdeauna capitala Maltei.

În timpul dominaţiei romane şi pe timpul cavalerilor, capitala a fost Mdina, supranumită "Oraşul liniştit". Aflată în vestul insulei, adăpostind numeroase biserici şi palate cu încărcătură istorică, Mdina a rămas una dintre puţinele citadele medievale europene locuite şi în prezent. Cel mai frumos monument care domină străduţele înguste şi pitoreşti este catedrala Sfinţilor Petru şi Pavel.

Între primele zece state fără apă

Deşi apa înconjoară din toate părţile arhipelagul maltez, locuitorii acestuia au de înfruntat problema paradoxală a lipsei de apă potabilă, dat fiind că pe insule nu există nici râuri, nici lacuri. Imediat ce intră într-un hotel, turistului i se aduce la cunoştinţă problema Maltei: economisirea cu orice preţ a apei potabile. Robinetele din camere sunt prevăzute cu dozatoare de debit, iar pereţii sunt "împodobiţi" cu autocolante ce recomandă economisirea fiecărei picături de apă.

În ultimele două decenii, Malta a intrat pe lista primelor 10 state din lume confruntate cu o penurie masivă a apei potabile.

Odată cu diminuarea precipitaţiilor şi creşterea nivelului mării, fenomene prevăzute de specialiştii în schimbările climatice, existenţa rezervelor de apă dulce din pânza freatică malteză va fi pusă sub semnul întrebării.

Deocamdată, fiecare locuitor are dreptul la 11 metri cubi de apă pe trimestru, cu tarif subvenţionat. Dincolo de această cantitate, preţul apei creşte ca pentru un obiect de lux.

Desalinizarea apei de mare şi puţurile ilegale

Problema apei potabile este cronică în Malta, astfel că pentru rezolvarea ei s-a recurs, de-a lungul timpului, la mai multe metode. Prima: construirea a 13 staţii subterane de pompare a apei. Cea mai veche, de la Ta'Kandja, datează din 1963 şi pompează apa dulce de la o adâncime de 97 de metri.

De asemenea, pentru transportarea şi stocarea preţiosului lichid, sub insulă există nu mai puţin de 42 km de galerii. Dar, după cum arată un raport al Autorităţii Malteze a Resurselor, până în anul 2025 este prevăzută o creştere constantă a populaţiei, care se va confrunta cu obligaţia de a utiliza puţinele resurse de apă dulce într-o manieră extrem de strictă. O altă metodă intens folosită de maltezi este desalinizarea apei de mare.

"Acum 30 de ani, toată apa noastră dulce provenea din pânza freatică. Astăzi, numai 30% mai provine de acolo, iar restul de 70% - din uzinele de desalinizare", a declarat Saviour Vassallo, director al Agenţiei pentru Protecţia Mediului.

La toate acestea se adaugă dezvoltarea turistică a Maltei, care provoacă un paradox: pe de-o parte, aduce beneficiul economic inerent, dar în schimb insula e nevoită să facă faţă cererilor de apă venind de la circa un milion de turişti anual. La rândul lor, agricultorii, dată fiind cantitatea din ce în ce mai redusă de precipitaţii, sunt nevoiţi să-şi sape cât mai multe puţuri. "Estimăm că, la ora actuală, există cel puţin 150 de puţuri ilegale", a mai spus Vassallo.

Uniunea Europeană nu a rămas însă insensibilă la problema apei potabile a Maltei, astfel că au fost demarate mai multe lucrări (cofinanţate de UE) de modernizare a instalaţiilor de desalinizare a apei de mare. De asemenea, pentru agricultori a intrat în vigoare o prevedere legală care spune că aceştia vor beneficia de un tarif special dacă vor recurge la sisteme de irigaţii bazate pe tehnologii ecologice.

Fereastra Albastră, prag între mare şi cer

Unul dintre cele mai spectaculoase dintre siturile turistice malteze este aşa-numita Fereastră Albastră, o stâncă erodată de apele mării de-a lungul mileniilor.

Pescarii fac scurte călătorii cu turiştii prin "tunelul" format de "fereastră", la capătul cărora se vizitează nişte peşteri din apropiere. Insula Ciupercă se află foarte aproape de Fereastra Albastră, iar acolo poate fi vizitată biserica Ta'Pinu, singurul lăcaş de cult nepictat în interior. Înăuntru există o adevărată colecţie de obiecte (preţioase sau nu) donate de credincioşii care au venit, s-au rugat, iar ruga le-a fost ascultată.

Plajele Maltei sunt, în general, mici şi stâncoase, dar frumuseţea apelor de cristal atrage turiştii îndrăgostiţi de scufundări subacvatice şi snorkelling. O mare atracţie turistică o reprezintă Grota Albastră din stânca insulei Gozo, unde se petrece un fenomen spectaculos, numit "al mâinii albastre". Apele Mediteranei au acolo culoarea indigoului şi "colorează" în aceleaşi nuanţe închise orice lucru.

Cavalerii de Malta, prezenţi în peste 110 ţări

Între 1573 şi 1577, din dorinţa cavalerilor conduşi la acea vreme de Marele Maestru Jean de la Cassiere, pe insulă a fost construită Catedrala Sfântului Ioan, considerată o adevărată bijuterie arhitecturală barocă. Împodobită cu sculpturi ce scot în evidenţă geniul baroc, catedrala adăposteşte unele dintre cele mai frumoase lucrări ale pictorilor Mattia Preti şi Michelangelo Merisi, numit şi Caravaggio.

Cât îi priveşte pe cavaleri, aceştia s-au numit iniţial Cavalerii Ospitalieri sau ai Ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim, ulterior fiind denumiţi "cavaleri de Rhodos". După prima Cruciadă, s-au transformat într-un ordin cavaleresc creştin, având un statut propriu, ce avea ca principală misiune ocrotirea şi apărarea pelerinilor care se îndreptau către Ţara Sfântă.

După pierderea teritoriilor creştine de acolo, ei s-au refugiat în insula Rhodos, ai cărei suverani au devenit, iar ulterior în Malta, cu statutul de vasali ai regelui de Sicilia. Ordinul Suveran Militar de Malta (SMOM) este continuatorul acestei tradiţiii milenare cavalereşti. Astăzi, acesta este prezent în peste 110 ţări, şi-a abandonat misiunile militare şi s-a dedicat celor de binefacere şi asistenţă.