Legendele Dâmboviţei

Au fost vremuri când apa de băut era o problemă vitală pentru bucureşteni. Prin 1875, folosirea fântânilor primitive de prin curţile orăşenilor era deja oprită, iar apa de băut şi de

Au fost vremuri când apa de băut era o problemă vitală pentru bucureşteni. Prin 1875, folosirea fântânilor primitive de prin curţile orăşenilor era deja oprită, iar apa de băut şi de spălat era adusă la casele oamenilor cu sacaua, un fel de bute de lemn pe roţi, având o capacitate de cca 12-20 de vedre. Până la regularizarea albiei Dâmboviţei, sacagiii luau apa cu doniţa fie de la izvoarele mai curate din Herăstrău sau Filaret, fie de pe la diferite vaduri aflate pe cursul sinuos al râului.

Apa adusă de la izvoarele mai curate costa un leu sacaua, pe când apa mâloasă adusă direct din râu costa 50 de bani sacaua. Săracii erau mai inventivi, parafrazând proverbul "nevoia te învaţă". Ei "filtrau" apa într-o manieră pierdută prin studiile entografilor: băteau apa cu un băţ gros într-o putină cu aceeaşi capacitate cu sacaua, în care puneau şi piatră acră şi o băteau cu nădejde, până ce noroiul cădea la fund şi, după ce se limpezea, o filtrau prin nişte pietre mari, poroase.

Vorba din vechime despre Dâmboviţa, "apă dulce/cine te bea nu se mai duce", avea şi alte variante, cum ar fi: "Dâmboviţă, apă rece,/Să te beau, prin gând nu-mi trece,/Că nu vreau să mi s-aplece"! Dar, pentru cei mai mulţi, cea mai cunoscută variantă a cântecului suna altfel: "Dâmboviţă, apă dulce,/Fie vorba între noi,/Cin' te bea, te bea noroi".

Limpezimea proverbială a Dâmboviţei a intrat şi în refrenul unui vodevil jucat în 1862 de Matei Millo, numit "Apele de la Văcăreşti", refren intrat de altfel repede în folclorul urbei: "Dâmboviţă, apă dulce,/Apă rea,/Cine bea nu se mai duce/Să mai bea...".

Cât despre "Apele de la Văcăreşti", acestea au avut o altă poveste, destul de scurtă la rândul ei. În zona trecerii Dâmboviţei de Calea Văcăreşti au fost descoperite ape minerale de mare acurateţe şi bogăţie terapeutică, mai bune decât apele vestitei staţiuni Spa. Regularizarea cursului Dâmboviţei a produs modificări şi în traseul pânzei freatice, fapt care a dus la dispariţia apelor minerale, Bucureştiul putând fi cu ajutorul lor una dintre cele mai căutate staţiuni balneoclimaterice din această parte a Europei.