Euforia esecului
Pe banca tehnica a norvegienilor, antrenorul Semb, zgribulit, dar neclintit ca o gaina pe stinghie. La romani, domnul general Anghel Iordanescu, executand din minut in minut, cu parul valvoi, un soi
Pe banca tehnica a norvegienilor, antrenorul Semb, zgribulit, dar neclintit ca o gaina pe stinghie. La romani, domnul general Anghel Iordanescu, executand din minut in minut, cu parul valvoi, un soi de dansuri razboinice cu strigaturi catre jucatori. Nu-mi iese din cap aceasta imagine-oglinda, din pacate, a celor intamplate in teren. Psihologic vorbind, meciul de pe Ghencea a fost pregatit gresit. De o saptamana incoace, toata lumea nu vorbea decat de posibilul teren greu, care va avantaja echipa norvegiana. Se repeta in nestire ca noi suntem "mai tehnici", dar ca n-o sa ne putem face jocul din pricina gazonului. Selectionerul Iordanescu declara presei ca spera ca buletinul meteo, care indica ploaie, vant si frig pentru sambata, sa fie gresit. S-a construit astfel de la cabine o stare de scuza, fie si subconstienta: daca pierdem, va fi numai si numai din cauza gazonului. Iar acum, dupa infrangere, s-a instalat un soi de euforie a esecului: baietii au jucat minunat, au pierdut artistic, i-a biruit noroiul, cum v-am spus. Mai lipseste sa ne ducem toti, cu grupul, sa scuipam iarba din Ghencea. Premierul Nastase ia peste noapte masuri eroice: guvernul va plati ca sa se modernizeze stadionul "Lia Manoliu". Tovarasu' prim a vazut meciul si a dat dispozitie. Din care pozitie bugetara va lua zecile de milioane de dolari necesare pentru un stadion modern, dl. Nastase n-a precizat. Probabil din banii ramasi dupa construirea celor 100 de sali de sport promise in campania electorala. Ma rog, cu flasneta politicienilor sunt obisnuit, dar ca un fotbalist de valoarea lui Contra sa declare ca pe un teren bun ii bateam pe norvegieni "fara probleme", asta nu ma asteptam. Regret ca trebuie sa vina un ziarist si sa le spuna unor profesionisti ai fotbalului ca echipa Norvegiei este un adversar redutabil pe orice teren. Revedeti filmul meciului: la fiecare ricoseu intamplator al balonului pe o distanta oarecare, primii la minge, cu un bocanc sau un piept in fata, erau norvegienii. La trecerea din aparare in atac se gaseau intr-un mod aproape paranormal: din doua pase, date si preluate cu ochii inchisi sau cu spatele, ajungeau in pozitie periculoasa pentru poarta lui Vintila. Nici o clipa nu s-au baricadat cu disperare, n-au degajat in tribune, n-au rupt picioare, s-au aparat cauciucat, cu elasticitate si forta, iar in atac au tinut seama de faptul ca poarta e totusi pe lungul terenului, nu de-a latul lui. N-am fost surprinsi pe contraatac, norvegienii au ajuns de 4 ori singuri cu portarul din situatii de atac aproape pozitional. La golul luat din corner, doi norvegieni au scapat in careul nostru de sase metri, nemarcati, cu metri de manevra in jur. Tactica adoptata de Iordanescu, pasele scurte si inutile cu latul, la mijlocul terenului, precum si invaluirile pe aripi, in mod clar ineficienta, n-a facut decat sa mascheze adevarul: inferioritatea jucatorilor nostri in duelurile om la om cu nordicii. In fotbalul momentului de fata, niste jucatori inalti, puternici, rezistenti, rapizi pot sa anihileze orice linie ofensiva tip "cavalerie usoara" prin aglomerarea continua a jumatatii lor de teren. Oricat de "tehnic" ai fi, nu poti patrunde printr-o padure de picioare si capete care se grupeaza si se misca la fel de viguros 90 de minute. Singura modalitate era, cred, angajarea frontala, prin pasa in adancime, de catre un conducator de joc pe care nu-l avem, a unor atacanti pe care nu-i avem, capabili sa se duca de zeci de ori spre poarta cu fundasii norvegieni in carca. Rat si Mutu, primind astfel de pase in adancime, au avut singurele noastre ocazii de gol, nefiind insa in stare sa finalizeze. Deci, dincolo de orice tactica, avem o problema fundamentala: jucatorii. Tipul jucatorului roman actual: gabarit in general redus, forta si rezistenta mediocre, predispus la accidentari, abilitati cu balonul mai ales in regim static sau lent. In fotbalul care vine, echipele formate cu precadere din astfel de jucatori vor fi aruncate tot mai in margine. In tot mai multe sporturi, elementul determinant astazi este forta - in regim de rezistenta. Tehnica nu se mai exerseaza decat pe un fizic bine dotat de natura si lucrat din greu in sala de forta, dupa programe speciale. Meciul cu Norvegia nu trebuie uitat, cum cer grabiti unii, el ar trebui sa determine o schimbare strategica in selectia si pregatirea fotbalistilor romani, de la nivelul copii si juniori pana la cel al nationalei. Altfel, vom gasi la fiecare nou turneu de calificare ratat tot felul de scuze: arbitrii, ploaia, ghinionul, stadionul. Si o sa traim din amintirea epocii Hagi cum traieste handbalul masculin din amintirea epocii Gatu.




















































