Dunărea revărsată şi mutilarea sa hidrografică

Asistăm aproape neputincioşi la o calamitate naturală care se perpetuează şi ale cărei consecinţe ar fi putut fi diminuate dacă ar fi existat mai multă preocupare şi mai puţină

Asistăm aproape neputincioşi la o calamitate naturală care se perpetuează şi ale cărei consecinţe ar fi putut fi diminuate dacă ar fi existat mai multă preocupare şi mai puţină incompetenţă din partea celor în drept să o facă. Surprinzător, unii "specialişti" cred că Delta poate fi ţinută în viaţă la o Dunăre moartă. O hidrografie mutilată, care distruge cursul firesc impus de natură, nu poate asigura condiţii normale de existenţă, de vegetaţie şi de siguranţă împotriva inundaţiilor. Să luăm, de pildă, zona Galaţilor. Dintotdeauna, aceasta a fost un însemnat centru pescăresc, atât prin vecinătatea Dunării cu bălţile sale, cât şi a Brateşului.
Pe vremuri, când de regulă, primăvara, Dunărea îşi revărsa apele în luncă şi umplea bălţile cu apă proaspătă, rămâneau după retragere mulţi peşti. şi, în plus, rămânea acel mâl vegetal apreciat mult de localnici, care obţineau cu prisosinţă legume, pepeni, porumb, floarea-soarelui etc. Apa şi vegetaţia adăposteau păsări şi animale diverse, iar mama natură oferea hrană îndestulătoare pentru animalele domestice ale localnicilor, inclusiv ale acelora veniţi toamna de la munte, la mlădiţa de salcie, proces milenar de transhumanţă azi dispărut. În locul acestor daruri oferite cândva aproape gratis, acum avem o agricultură devenită precară, inundaţii şi o climă care ne surprinde. Lipsa fostelor bălţi şi a vegetaţiei descoperă un sol arid, compus din nisip, clisă, scoică şi resturi de sol vegetal aluvionar degradat. O reînviere a frumuseţilor sălbatice ar face să reapară speciile dispărute de peşti, păsări, de animale sălbatice, oferind un bogat pescuit şi vânat.
Vegetaţia abundentă va diminua gradul de poluare atmosferică, iar o preluare a unei părţi din debit va înlătura acele inundaţii castrofale. Dacă cei interesaţi au convingerea că o remediere a situaţiei existente a devenit stringentă şi doresc să acţioneze în acest sens, pentru început poate fi luată în calcul zona indiguită cuprinsă între Smârdan şi Isaccea, deşi ideal ar fi să se ia în discuţie întreaga luncă a Dunării. Costurile ar fi minime, deoarece intervenţia ar consta în verificarea corespunzătoare a digurilor de apărare a vetrelor de stat, după care s-ar trece la străpungerea digului de la Dunăre în dreptul intrărilor şi ieşirilor fostelor gârle pe care fluviul le-ar reface desăvârşind întregul mediu lacustru.
Paul Dobrilă fost proiectant IELIF - Galaţi