Distanța uriașă dintre sistemul de sănătate francez și cel românesc

Sistemul de sănătate din Franța se află la 180 de grade față de cel din România. Semnarea unui memorandum de cooperare în domeniul sănătății între România și Franța ar putea deschide calea unei schimbări în beneficiul pacienților.

30% dintre medicii din Franța sunt români Foto: Shutterstock

Net deosebit de cel românesc, sistemul de sănătate francez este considerat unul dintre cele mai bune și nu foarte scumpe sisteme din UE. Am avea ce să învățăm de la el dacă am vrea, iar semnarea unui memorandum între ministrul Sănătății, Alexandru Rafila și omologul său francez, François Braun, la jumătatea săptămânii trecute, deschide calea speranței pentru pacienții din România.

Documentul prevede schimbul de informații privind organizarea sistemelor de sănătate, transplantul de organe, prevenirea și controlul bolilor transmisibile, controlul cancerului și îmbunătățirea serviciilor de asistență medicală primară și de spital. Române însă de văzut dacă și cum se va materializa toată această inițiativă.

Ce au francezii și nu avem noi

O analiză comparativă a sistemelor europene de sănătate, îl situează pe cel francez mult peste media europeană, în timp ce sistemul românesc se află la polul opus. Astfel, speranța de viață este în Franța de 82,3 ani – cu doi ani mai mare decât media UE – iar două treimi din populație are o stare bună de sănătate. Rata de vaccinare în cazul COVID-19 a depășit 60% din totalul populației eligibile, potrivit raportului Comisiei Europene ”State of health in the EU” pe 2021.

Principala cauză de mortalitate în Franța este cancerul de plămâni cauzat de fumat, bolile oncologice întrunind 30% din totalitatea deceselor din această țară, urmate de bolile cardiovasculare 24%.

În mod tradițional, Franța este una dintre țările care a investit masiv în prevenție. Fumatul, dieta și consumul de alcool sunt principalii factori de risc care contribuie la mortalitate și în Franța, ca și în alte țări europene, dar și așa aceștia se situează aproape toți sub media UE: fumatul – 14% în Franța, față de 17%, media europeană, dieta – 11%, în Franța, comparativ cu 17%, media europeană și consumul de alcool – 7% în Franța, față de 6%, media UE, poluarea aerului – 2% în Franța, față de 4%, media europeană.

Fumatul, consumul de alcool și mișcarea sunt teme importante ale sănătății publice în Franța. Procentul alocat de Franța sănătății a fost de 11,1% din PIB, față de 9,9%, media europeană. Cheltuielile de sănătate per capita situează Franța pe locul al șaptelea între țările Europei – cu 3.645 de euro, peste media europeană. Pe primele locuri în top se află Norvegia și Germania cu peste 4.500 de euro per capita, Olanda și Austria, cu 4.000 de euro per capita, în timp ce România se află pe penultimul loc, înaintea Bulgariei, cu puțin peste 1.000 de euro.

Aproape toți au asigurări suplimentare de sănătate

Totodată, în România, speranța de viață medie este de 75,3 ani, cu 6 ani sub cea europeană, în urma noastră fiind doar Letonia și Bulgaria. Tuberculoza rămâne o problemă majoră de sănătate în România, numărul cazurilor de TBC fiind cel mai ridicat din UE. Factorii de risc sunt în ordine descrescătoare: dieta – 27%, fumatul – 17%, consumul de alcool – 14% și lipsa activității fizice – 4%.

Sistemul de sănătate din Franța cuprinde 92% din populație, 95% - aproape întreaga populație – având și asigurări suplimentare de sănătate care asigură în principal acele zone deficitare ale sistemului de bază, respectiv serviciile stomatologice și pe cele oftalmologice, în timp ce în România, proporția persoanelor neasigurare este dificil de cuantificat, largi categorii de persoane fiind scutite de la plata asigurărilor sociale de sănătate.

În 2017, pentru a impulsiona obiceiurile de nutrișție sănătoasă, sistemul de sănătate publică francez a impus eticheta ”nutri-score” care furnizează informații ușor de înțeles de publicul larg referitor la calitatea produselor alimentare. Urmarea a fost că aproape 60% din populație a declarat în 2020 că și-a schimbat obiceiurile alimentare cu ajutorul acesteia, față de 43%, în 2019.

Rezultate foarte bune în controlul cancerului

O politică bine condusă de control al cancerului a permis Franței să îmbunătățească în ultimele decenii calitatea vieții pacienților oncologici și să obțină scoruri peste media UE la rata de supraviețuire peste 5 ani a acestor pacienți, fie că a fost vorba de cancerul cervical, de prostată, de plămâni, de colon sau de sânge.

Conf. dr. Roxana Elena Bohîlțea, președintele Societății Române de Medicină Preventivă, explică tendințele screeningului în Franța, comparativ cu România: ”În ultimul Raport privind stadiul implementării recomandării Consiliului European (2003/878/CE) România figurează printre puținele state membre UE care nu au încă programe populaționale de screening organizat pentru cancerele de sân și colorectal. România a dus lipsă completă de programe organizate de screening pentru cancer la nivel național până în anul 2012. În urma unui program-pilot la nivel regional desfășurat în regiunea de Nord-Vest, a fost inițiat programul național pentru depistarea activă precoce a cancerului de col uterin prin testare Babeș-Papanicolau, în regim de screening finanțat din bugetul Ministerului Sănătății. În ultimul raport al Uniunii Europene din iulie 2020, România declară o rată de acoperire cu examinare mamografică de 0,2% și o rată de invitare de 0,2%. În privința screeningului pentru cancerul cervical, acoperirea cu examinare are o rată de 9,2%, rata de invitare 65% și rata de participare 14.2%”, mai spune universitarul.

Cu alte cuvinte, exact invers decât cum ar trebui. În totală opoziție cu România, în Franța există în acest moment 3 programe operaționale de screening care vizează cancerul de sân, cel de col uterin și cel colorectal.

În Franța, mai spune conf.dr. Roxana Elena Bohîlțea, există ceea ce se numește Centres régionaux de coordination des dépistages des cancers (CRCDC) – un centru regional în care pacienții sunt luați în evidență pentru efectuarea programelor de screening și sunt monitorizați: ”Franța a dezvoltat un adevărat sistem funcțional de control încrucișat al rezultatelor testării care sunt trimise simultan medicului de familie, medicului de rețea de screening și medicului radiolog din cadrul centrelor acreditate pentru screening. Pacientul este monitorizat de toate aceste verigi pentru un control mai bun al prezenței, dar totodată aceste puncte-cheie sunt ținute în strânsă legatură printr-o rețea informațională extensivă”.

Francezul, invitat la screening

Drumul unui pacient francez, adaugă expertul, începe odată cu primirea invitației către efectuarea testelor de screening la care acesta este programat. ”Cu scrisoarea de invitație el se poate prezenta direct la unitățile răspunzătoare de efectuarea investigațiilor - laboratoare acreditate pentru recoltare, fie la medicul de familie pentru recoltarea co-testului (Babeș-Papanicolau + testare HPV), fie la cabinetul medicului radiolog acreditat pentru efectuarea mamografiei. Rezultatele testării ajung simulan la medicii din rețea și medicii de familie, astfel încât un rezultat pozitiv nu poate fi omis”, mai spune președintele SRMP.

În cazul în care pacientul nu se prezintă la medic după primirea scrisorii, acesta va fi notificat și a doua oară, urmând ca odată cu al doilea refuz de participare în cadrul programelor de screening să nu va mai beneficieze de gratuitatea testelor.

”Programul de screening pentru cancerul de col uterin recomandă efectuarea unui test de screening pentru femeile între 25 și 30 de ani la fiecare 3 ani, după 2 analize normale efectuate la un an, apoi la fiecare 5 ani între 30 și 65 de ani. Screeningul se realizează atât prin test Babeș-Papanicolau, cât și prin testare HPV. În ceea ce privește vaccinarea împotriva HPV, aceasta este recomandata atât pentru fete, cât și pentru băieți, între 11 și 14 ani, cu posibilitatea de completare a vaccinării până la vârsta de 19 ani inclusiv”, adaugă conferențiarul.

De unde am putea începe

Programul de screening cancer mamar se efectuează o dată la doi ani pentru femeile cu vârste între 50-74 de ani și include palparea sânilor și mamografia. ”Aceasta din urmă este interpretată de 2 medici radiologi pentru a crește siguranța citirii, conform normelor de calitate în screeening emise de Uniunea Europeană. În cancerul colorectal screeningul se face la fiecare 2 ani pentru persoanele cu vârste între 50 și 74 de ani, prin testare imunologică. ”Kiturile de testare sunt disponibile atât la medicul de familie, cât și la orice farmacie. În cazul unui pacient cu antecedente, simptome sau factori de risc, acesta va fi direcționat direct către medicul gastroenterolog”, mai spune expertul.

Cât privește schimbările care ar trebui aduse în sistemul medical românesc, mai spune conf.dr. Roxana Elena Bohîlțea, strategia națională trebuie să includă imediat remodelarea screening-ului pentru cancerul de col uterin prin includerea testării HPV, screeningul pentru cancerul mamar și cancerul colorectal, urmând în viitor cancerul prostatic și cel pulmonar.

Primul pas în realizarea acestei strategii, subliniază universitarul, este înființarea Registrului Național de Screening conectat cu Evidența Populației, cu Registrul Național de Cancer și cu Institutul Național de Sănătate Publică - al cărui rol este de centralizare, analiză statistică și raportare a datelor, nu de organizare a programului de screening pe baza sistemului call-recall.

”Dată fiind imposibilitatea unei digitalizări exhaustive a sistemului medical românesc, care stă la baza bunei funcționări a sistemului din Franța, SRMP susține argumentat necesitatea creerii centrelor regionale de screening, cu conexiunile informatice descrise anterior, care vor prezenta două avantaje: o informatizare centralizată care se poate extinde pe măsura acreditarii centrelor de terapie și asigurarea controlului calității în screening impus de Uniunea Europeană”, conchide universitarul.

Societate Română de Medicină Preventivă recent înființată susține programele de screening și diagnostic precoce în toate specialitățile medicale, promovarea programelor de vaccinare și a conceptului de medicină preventivă, precum și educația medicală continuă și aplicată, atât pentru medici, cât și pentru publicul larg.