Decat somer, mai bine profesor

Din cei 1.343 de profesori, invatatori, educatoare inscrisi pe cele 395 de locuri vacante scoase la concursul de titulatizare de catre Inspectoratul Scolar Bucuresti, 391 au obtinut note intre unu si

Din cei 1.343 de profesori, invatatori, educatoare inscrisi pe cele 395 de locuri vacante scoase la concursul de titulatizare de catre Inspectoratul Scolar Bucuresti, 391 au obtinut note intre unu si patru. Acestora li se adauga alte 497 de cadre didactice, care au obtinut note peste cinci, dar sub sapte, limita admisa de statut pentru titularizarea in mediul urban. La nivel national, situatia este la fel de proasta: din 28.054 cadre didactice "au fost admise" (n.n. - intelegandu-se prin aceasta ca au obtinut note peste 7,00) doar 8.486 de cadre didactice. Daca dascalii nostri s-ar fi putut prezenta onorant la acest concurs de titularizare, incepand cu anul scolar 2002-2003 am fi putut vorbi despre acoperirea cu calificati a intregului necesar de cadre didactice - la nivel national, pentru 2002-2003, sunt vacante 23.308 de posturi. N-a fost sa fie, insa! Mai grav este ca nu doar in acest an avem asemenea performante. Stupefactia notelor de unu si doi la examenul de titulatizare am trait-o, pentru prima data, in 1995. Atunci existau numai cateva cazuri. Dupa sapte ani, vorbim de mii de cazuri la nivel national. Daca MEC ar avea transparenta pe care-o invoca si ar face publice datele referitoare la varsta candidatilor, am constata ca nu profesorii in varsta sunt cei care-au capotat astfel, in vara lui 2002, ci tocmai proaspetii absolventi de invatamant superior. De altfel, rectorul Universitatii Bucuresti, prof. univ. Ioan Mihailescu, declara deunazi ca traim o mare uimire constatand ca tinerii care acum doua, trei saptamani si-au luat licenta cu note de opt, noua si zece au obtinut "frumusete" de unu - nota care in sistemul docimologic romanesc se acorda din oficiu, pentru prezentarea la examen. Tot domnia sa considera ca vina pentru o astfel de performanta a dascalimii o poarta inspectoratele scolare. Ministrul Educatiei n-a apucat inca sa declare ceva legat de un asemenea dezastru. Deocamdata, dna ministru se pare ca n-a avut timp nici sa-si arunce o privire pe statistici, deoarece sub acest pretext, ne-au fost necesare multe ore pentru a intra in posesia lor. Inspectoratul Scolar Bucuresti, prin glasul sefului sau, apreciaza ca "rezultatele din acest an nu sunt mai slabe decat cele de anul trecut" si considera ca, "daca sunt profesori cu grade didactice care au luat note mici", abia atunci "situatia este dramatica". Indiferent ca sunt cadre didactice cu gradele obtinute (n.n. - ceea ce este aproape exclus, intrucat acestea sunt deja titulare, iar mutarea lor de pe un post pe altul se face prin alte modalitati decat concursul) sau proaspeti absolventi, e limpede constatarea ca profesorii copiilor nostri pot fi niste incompetenti. Cauzele nu trebuie cautate prin Patagonia. Sunt aici, in ograda proprie. Prima, o reprezinta eliminarea pregatirii didactice din curricula universitara. Acest concurs contine si subiecte de pedagogie si metodica predarii disciplinei respective in conditiile in care un absolvent de invatamant superior (care doreste sa profeseze in invatamant) are parte doar de aproximativ 20 de ore de curs de psihologie scolara si 20 de ore de pedagogie, practica pedagogica lipseste cu desavarsire, iar metodicii disciplinei i se aloca 10 ore in curricula modulelor de pregatire psihopedagogica. In plus, nici pregatirea profesionala, stiintifica pe care o primesc studentii - curricula stiintifica - nu are prea multa legatura cu programa scolara a disciplinei. In alta ordine de idei, cauza se leaga si de faptul ca, pentru tot mai multi dintre tinerii absolventi, invatamantul a devenit un refugiu. Ei vin la concurs nu pentru ca si-ar dori neaparat sa devina cadre didactice - la un salariu de 2.500.000 cat are incadrarea un debutant de altfel, nici nu-i de mirare - ci pentru ca nu au incotro. Decat proaspat licentiat somer, mai bine profesor. Chiar si pentru cadrele didactice cu mai vechi state de plata exista o explicatie, ce nu tine strictamente de ei. Cursurile de perfectionare, obligatorii, dar si gratuite, de pana in '90, au fost abandonate in favoarea celor platite si benevole. Cand unui cadru didactic nu-i raman bani nici macar pentru un abonament la Revista de pedagogie - daca o mai fi aparand si aceasta! - nu-i poate cere nimeni sa-si vanda casa pentru unul, doua milioane, cat costa un curs de perfectionare. Cu atat mai putin, nu-i mai poate cere cineva sa se sacrifice pentru apostolat. Mai tragic insa decat acest rezultat este ca acesti dascali se vor afla totusi in toamna in fata clasei, dincolo de catedra, pe post de "magister dixit". Ce vor spune? Vom vedea la capacitate, la bacalaureatul elevilor. Aceste 23.308 posturi vacante trebuie totusi acoperite, cu calificati, cu necalificati. Ca sa nu mai vorbim ca, daca cuiva i-ar trece prin cap sa cheme la o examinare serioasa toate cele 189.266 de cadre didactice, cine stie ce surpriza am mai avea...