Dac-am duce-o pân' la toamnă!

Dar au venit şase valuri de inundaţii. Se construia un pod şi se dărâmau alte două. Nu s-a mai putut pune problema schimbării premierului şi a alegerilor anticipate. Anul ăsta, nici nu a

Dar au venit şase valuri de inundaţii. Se construia un pod şi se dărâmau alte două. Nu s-a mai putut pune problema schimbării premierului şi a alegerilor anticipate. Anul ăsta, nici nu a apucat şeful statului să spună că regretă numirea liderului liberal ca şef al guvernului, că s-a şi umflat Dunărea şi, în loc de poduri, au început să cadă diguri. Ia din nou cizmele de cauciuc şi treningul de calamitate şi du-te la Bistreţ să convingi ţăranii încăpăţânaţi să plece în băjenie, că altfel vine apa şi nu-i mai salvează nici dracul! şi-a mai tras preşedintele sufletul, l-a şi scos la înaintare pe Stolojan, să-i dea lui Tăriceanu lovitura de graţie dinăuntru partidului. Timp şi efort de pomană. Până să organizeze consilierul prezidenţial revolta, se dezlănţui aviara dospită în găinaţul de la Codlea. Virusul H5 face rapid turul României, fără să se sinchisească de trupele speciale care îl vânează dând cu smac pe cauciucurile maşinilor. Parcă nu era de ajuns, mai vine şi UE şi zice că certificatul de Europa se amână pentru la toamnă, cerând, în schimb, stabilitate politică la Bucureşti. Ce o fi făcut Tăriceanu de are asemenea noroc chior, nici Traian Băsescu nu îşi poate explica. Iar dacă a cerut la SRI vreun raport în acest sens, mai mult ca sigur că nu i-a folosit la nimic. Învins de stihiile naturii şi de reticenţele UE, şefului statului nu i-a mai rămas să declare decât că a schimbat macazul şi nu îşi mai propune înlăturarea premierului. De aici încolo, hora se încinge. Pentru prima dată Tăriceanu nu mai plăteşte singur oalele sparte, cum a făcut-o, pe bună dreptate, după gafele de la primele inundaţii din 2005. Decizia preşedintelui de a arunca în lupta cu aviara diviziile SRI şi rezultatul acestei hotărâri l-au adus pe Băsescu într-o postură ridicolă. Demiterea lui Radu Timofte este soluţia, dar nu va putea repara decât parţial distrugerile de imagine provocate de raportul "Curca în lemne". Preşedintele şi-a asociat atât de mult imaginea cu cea de tătic al serviciilor, încât acum îi va fi greu să limiteze pierderile colaterale doar la debarcarea lui Timofte. Cu cât se zbate mai mult, cu atât preşedintele se vede prins din ce în ce mai puternic în plasa sufocantă a administraţiei româneşti. Traian Băsescu a câştigat pentru că a promis schimbarea sistemului pe care l-a numit "ticăloşit". În loc să facă asta, şeful statului a jucat rolul eroului-pompier, gata să intervină la chemarea patriei. O patrie sufocată de indolenţa, corupţia şi incompetenţa celor care o administrează. Ne luptăm cu gripa aviară, dar oraşele noastre sunt înecate în gunoaie, copiii se joacă în praful trotuarelor, tăiem parcurile şi pădurile cu nonşalanţă de bezmetici, câmpurile noastre produc cea mai mare recoltă de peturi din lume, otrăvim izvoarele şi râurile, în timp ce jumătate din populaţie nu are apă curentă şi canalizare. Dacă nu-i vine nimeni de hac, sistemul ticăloşit o să ne răpună el pe noi, chiar dacă reuşim să o mai ducem până la toamnă sperând la minunea integrării europene.