Creta, insula zeilor şi a piraţilor

Cea mai mare insulă a Greciei s-a născut pentru a încânta deopotrivă pe iubitorii mării, ai muntelui şi istoriei Din avion, Creta mi-a părut o insulă pustie, care are puţine lucruri

Cea mai mare insulă a Greciei s-a născut pentru a încânta deopotrivă pe iubitorii mării, ai muntelui şi istoriei

Din avion, Creta mi-a părut o insulă pustie, care are puţine lucruri de oferit unui turist. Întrebarea "ce găsesc atât de atrăgător milioanele de turişti care vizitează anual Creta?" s-a pierdut însă, rapid, în aglomeraţia din aeroportul de la Heraklion, unde am aterizat după numai 1 oră şi 45 de minute de zbor cu avionul dinspre România. Turismul în Creta, insula cea mai sudică a Greciei, a fost de mult ridicat la rang de industrie, iar localnicii fac eforturi vizibile pentru a-l menţine acolo, poate şi din cauză că este aproape singura lor sursă de venit. Creta, locul unde legendele Olimpului spun că s-a născut Zeus, a fost binecuvântată de... zei cu tot ce-i trebuie pentru a-i mulţumi şi pe cei mai năzuroşi vizitatori. Muntele şi marea se întâlnesc nerăbdătoare pe plajele cu nisip fin, sub "privirea" îngăduitoare a unui cer de un albastru perfect. Peisajul cretan este schimbător: de la dealurile aride, la cele împădurite cu livezi de măslini şi portocali sau planaţii de vie. Satele sunt pline de verdeaţă, cu toate că se vede, cel puţin la câmpie, că se dă o luptă permanentă cu seceta. Iar istoria acestei insule, aflată la aproximativ aceeaşi distanţă de Europa, Africa şi Asia, se pierde undeva, acum 4.000 de ani, şi Cronos a ştiut să păstreze, uneori intacte, vestigiile civilizaţiilor demult apuse. Cei care vor să se distreze o pot face, dacă-i ţin puterile, non-stop: ziua, la parcurile acvatice sau în croazierele pe mare, iar noaptea, în nenumăratele cluburi sau taverne. Pentru o asemenea ofertă, cu siguranţă că vacanţa pare prea scurtă şi dorinţa revenirii pe acest pământ ieşit din apele Mediteranei pentru a fi destinaţie de vacanţă nu poate fi evitată pentru cei care au avut norocul să ajungă aici.

Oraşul Heraklion, cea mai mare urbe a insulei, unde trăiesc circa 200.000 de cretani, se poate lăuda cu o istorie bogată, din care se mai păstrează şi acum vestigiile dominaţiei romane şi veneţiene. Chiar dacă oraşul este locuit încă din neolitic, se remarcă silueta elegantă a vechiului port, care se lasă "dominat" de fortăreaţa veneţiană care a rezistat atacurilor furibunde ale turcilor, în secolul al XVII-lea. Rocca al Mare, fort ridicat de către veneţieni în 1523, se învecinează cu arsenalul, locul unde navigatorii medievali îşi reparau corăbiile. Heraklion găzduieşte şi Muzeul de arheologie (închis, deocamdată, pentru renovare până spre finele verii), unde este expusă singura lucrare a pictorului El Greco care a rămas în Grecia, precum şi exponate din cetăţile minoice, şi nu numai, care împânzesc insula.

Minotaurul şi labirintul său din care scapi astăzi cu amintiri de neuitat

La numai cinci kilometri de Heraklion, se află palatul Cnosos, unde legendele Olimpului plasează labirintul Minotaurului. Din impozantul palat, care a avut peste 1.000 de camere dispuse pe patru niveluri, au mai rămas în picioare destule lucruri care să-l impresioneze pe călător: locuitorii aveau un sistem avansat de reţea de canalizare şi de alimentare cu apă, precum şi de ventilaţie, pentru a se feri de arşiţa verii. Ceea ce se oferă acum privirii sunt rămăşiţele celei de-a doua cetăţi, ridicată la circa 200 de ani după prima, care a fost devastată de un cutremur foarte puternic şi de valul seismic care i-a urmat. Chiar şi aşa, este de remarcat sistemul de depozitare a grânelor şi alimentelor, ca şi rezistenţa dalelor străzilor. Preţul unui bilet de intrare este de şase euro pentru un adult.

Kydonia, între tăbliţele de lut şi piratul Barbarossa

Kydonia minoică (peninsula Akrotiri), aflată la vest de Heraklion, oferă călătorului imagini de vis, peisajul deluros şi muntos fiind "acompaniat" cu succes de plajele mai mult sau mai puţin pustii. Poate că frumuseţea naturală a locului a atras atenţia puternicilor vremii, zona fiind dominată, pe rând, de romani, bizantini, veneţieni, genovezi, turci şi nemţi. De altfel, în Kydonia s-au găsit tăbliţele de lut inscripţionate cu scrierea lineară A, care nu a fost încă descifrată. Primul oraş din zonă care nu trebuie ratat sub nicio formă este Rethimon, urbe elegantă a cărei istorie a început acum 4.000 de ani: peste zidurile minoice s-au ridicat cetăţi greceşti şi romane. Oraşul a fost devastat acum aproape 500 de ani de temutul pirat Barbarossa, dar locul nu a fost ocolit nici de otomani sau greci. Vechiul cartier mai păstrează încă destule din eleganţa caselor medievale, dar mai impozante sunt fortăreaţa veneţiană Fortetsa (din secolul al XVI-lea), după ale cărei impozante porţi aşteaptă în soare o moschee şi o bisericuţă. Lângă Fortetsa, un fost bastion turcesc găzduieşte astăzi un muzeu de arheologie, unde sunt expuse piese din neolitic, alături de vestitele racle minoice. Oraşul este capitala culturală a Cretei, fiind organizate aici concerte în Biserica Nerontzes, transformată, din biserică veneţiană, în moschee.

Cum ajungi în Creta:

- Cu avionul, cu cursa charter. Se zboară mai puţin de două ore

- Cu ferry-boatul, din portul Piraeus, Atena. Drumul de 12 ore din portul Piraeus până la Heraklion are loc noaptea

Ofertele agenţiilor:

- apartamente 3 stele - de la 97 euro/persoană (sejur)

- hotel 3 stele - de la 285 euro/persoană (cu demipensiune)

- hotel 4 stele - de la 396 euro/persoană (all inclusive)

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Grecia a adoptat încă de acum câţiva ani moneda euro. Cu excepţia supermarketurilor şi a benzinăriilor şi teraselor, toate preţurile din Creta se pot negocia, discountul oferit de comercianţi fiind de maximum 5%.

Magazinele de familie sunt în general închise la orele amiezii, ceea ce nu este valabil şi la supermarketuri. Băncile îşi încheie programul cu publicul mai devreme ca în România.

Transportul public în Creta este foarte bine pus la punct, reţeaua de drumuri, dezvoltată, preţurile fiind convenabile.

Cei care doresc să călătorească fără a fi legaţi de ora de plecare a ultimului mijloc de transport pot închiria un autoturism. Asiguraţi-vă că aţi ales cea mai bună ofertă şi că maşina are inclus în preţ şi full casco.

Clima din insulă este mediteraneeană. Soarele străluceşte 300 de zile pe an, în august fiind destul de cald.

NU RATAŢI !

- Cetatea minoică Knosos, leagănul civilizaţiei europene, aflată la cinci kilometri de Heraklion. Aici se spune că Minotaurul îşi pândea victimele, fără nicio şansă de scăpare după ce pătrundeau în labirint.

- Oraşele Chania şi mai ales Rethymno, care sunt întărite de forturi veneţiene şi turnuri otomane.

- Cheile Samariei, cea mai mare rezervaţie naturală din Europa. Potecile şerpuitoare coboară, în nici doi kilometri, circa 1.000 de metri în altitudine. În rezervaţie, este bine să plecaţi echipaţi corespunzător, mai ales că drumul poate dura şi şase ore.

- Cetatea veneţiană de la Spinalonga, din golful Elunda, în estul insulei. De la începutul şi până spre mijlocul secolului trecut, aici a existat o colonie de leproşi. Spinalonga este singura insulă grecească care a rezistat atacurilor lui Barbarossa.

- Din Creta, puteţi vizita insula Santorini, tarifele pentru ferry-boat fiind de până la 100 de euro, preţ în care sunt incluse şi două mese.

Pe urmele legendelor Olimpului

Chania, ultimul oraş mai important de la vest de Heraklion, are şi ea ce oferi turiştilor: case elegante, magazine cu de toate, la care se adaugă vechea fortăreaţă veneţiană Castello. Construit pe ruinele vechii ale cetăţi Kydonia, păstrează încă vizibile ruinele civilizaţiei minoniene. Oraşul Chania poate reprezenta şi punctul de plecare spre cel mai lung defileu din Europa, rezervaţia naturală Cheile Samariei. La 44 de kilometri se află Xyloskalo, dinspre care se pătrunde în Munţii Albi circa 18 kilometri, până la satul Agia Roumeli. Drumeţia cu siguranţă va face plăcere celor obişnuiţi cu muntele, mai ales că, la un moment dat, pe potecile şerpuitoare se coboară, în nici doi kilometri, circa 1.000 de metri în altitudine. În rezervaţie este bine să plecaţi echipaţi corespunzător, mai ales că drumul poate dura şi şase ore. Efortul merită, pentru că aici se găşeşte şi cea mai îngustă zonă Sideroportes (Porţile de Fier), pe traseu fiind vizibile mai multe bisericuţe, locuinţe şi fântâni ale sătucelor localnicilor, care au părăsit Cheile Samariei atunci când zona a fost declarată rezervaţie, în 1962. Tot aici se poate zări şi kri-kri, în fapt, varianta cretană a caprei neagre, declarată şi ea monument al naturii, ca şi surata din Carpaţi.

Spre est de Heraklion, puteţi vizita sau chiar poposi mai mult, în staţiunea Agios Nicolaos, al cărei port este parcă punctul de întâlnire al tuturor ambarcaţiunilor din această zonă a Mediteranei. Spre sud, vă aşteaptă impozantele Mori de vânt cretane, care împânzesc cu sutele platoul Lassithi. În drum spre platoul amintit, ar fi mare păcat să nu poposiţi şi la grota Diktiana, unde Rhea l-a născut pe Zeus, care a fost alăptat de o capră. La fel de vizitată este şi peştera Idaiana, unde a copilărit Zeus, de frica tatălui sau Cronos, care obişnuia să-şi omoare copiii. La 65 de kilometri sud-vest de Heraklion, se află Phaestos, un palat monoic unde s-a descoperit celebrul disc de lut cu însemne pictografice, despre care se crede că ar reprezenta un imn.

În magazine, totul se negociază

Insula Creta nu este o destinaţie de vacanţă foarte ieftină, dar cu siguranţă are ce oferi pentru toate buzunarele. Atât în principalele oraşe - Heraklion, Chania, Agios Nicolaus, cât şi în nenumăratele localităţi de la malul Mediteranei, puteţi găsi locuri de cazare, la preţuri care pornesc, pentru o persoană, de la 15 euro/zi, în vile, precum şi la hoteluri de cinci stele, unde preţurile sunt de câteva ori mai mari. Vilele, de obicei, au şi piscine, iar camerele sunt dotate cu plite electrice, hote şi frigider. Reţeaua cretană de drumuri publice este bine dezvoltată, iar transportul public este elegant, confortabil şi destul de convenabil ca preţ.

Spre exemplu, un drum de la Heraklion la Chania costă circa 12 euro de personă, inconvenientul fiind legat de ora ultimei curse de întoarcere. Astfel încât, celor care vor mai multă libertate de mişcare le recomandăm să închirieze un autoturism: sunt foarte multe firme de profil. Totul este să testaţi piaţa şi să vă aduceţi aminte de faptul că, în Creta, toate preţurile sunt negociabile, cu excepţia magazinelor gen supermarket sau hipermaket. Acestea din urmă sunt deschise şi în timpul amiezii, spre deosebire de unele magazine "de familie", care sunt închise de la orele 13, până la 16-17. Revenind la rent-a-car, trebuie să vă convingeţi că în tariful convenit cu firma este inclusă şi asigurarea full casco. Atenţie şi la condus, pentru că unii dintre şoferii greci sunt la fel de nerăbdători în trafic ca şi cei români.

Gyros pita, cea mai ieftină masă

Dacă nu aţi optat pentru o vacanţă all-inclusive, puteţi sta liniştiţi: toate staţiunile au o mulţime de taverne rustice şi restauranate elegante, meniurile fiind variate. Nu puteţi vizita Creta fără a gusta din brânza prăjită (staka), preţul pentru o porţie plecând de la 3 euro, creveţi, calamari sau caracatiţă - de la 5,5 euro. Sunt bune şi gyros pita (un fel de şaorma într-o lipie mai pufoasă), care costă 2,5 de euro sau salata tzatichi, care costă circa 3 euro. O porţie de friptură de porc, în care este inclusă şi garnitura de cartofi prajiţi, costă de la 6 euro în sus, ca şi pizza, de altfel. Dacă apa minerală luată din magazin este mai ieftină decât cea din România, ca şi sucul natural, de altfel, sau băuturile răcoritoare, la terase, berea costă minimum 2,5 euro sticla. O carafă de vin de producţie cretană costă 5-6 euro, iar o doză de ouzo (un fel de rachiu de mentă, de 40 de grade), între 2 şi 2,5 euro.