Copii afgani in scolile romanesti | adevarul.ro

Copii afgani in scolile romanesti

Publicat:
Ultima actualizare:
0

Peste 50 de copii de refugiati, provenind din Afganistan, Albania, Camerun, Congo, Egipt, Irak, Iran, fosta Iugoslavie, Somalia, Sudan si Turcia, invata in prezent in cateva scoli din Bucuresti.

Peste 50 de copii de refugiati, provenind din Afganistan, Albania, Camerun, Congo, Egipt, Irak, Iran, fosta Iugoslavie, Somalia, Sudan si Turcia, invata in prezent in cateva scoli din Bucuresti. Venite in Romania in cautarea unui trai mai bun, speriate de razboaie si saracie, familiile lor beneficiaza, din partea statului roman, de ajutoare financiare de pana la 1,5 milioane lei de persoana in primele sase luni, alocatie pentru scolari, cazare si intretinere gratuita in locuinte special destinate, asistenta medicala de specialitate si invatamant gratuit. In numai doi ani de la venirea ei in Scoala Generala nr. 145 din Capitala, Aisha s-a impus in fata colegilor ei ca un sef autoritar, de care toti asculta fara sa cracneasca. Fetita bruneta, cu parul lung si bine strans intr-o coada bogata, imbracata intr-un costum de blugi ce naste invidii printre fetele de varsta ei, a venit in Romania, impreuna cu o familie numeroasa, acum cinci ani. Am gasit-o in clasa I, impartind laptele si cornul "guvernamental" piticilor. Zilnic renunta la pauzele dintre orele de curs pentru a-i da o mana de ajutor "laptarului sef", directorul adjunct Viorel Dobrescu, care o considera mana lui dreapta la distribuirea bucatelor. Aisha are grija ca nici o picatura de lapte sa nu se imprastie pe banci si strange constiincioasa, dupa copiii mai mici, resturile de corn, pe care le aduna intr-o punga mare pentru "catelul scolii". Desi mereu este cu zambetul pe buze, fata ei mica se incrunta cand isi aminteste de viata pe care o ducea la Kabul. "Aveam doar sase ani cand parintii mei s-au hotarat ca trebuie sa plecam din Afganistan. Nu intelegeam prea bine de ce trebuie sa mergem in alta tara, dar imi amintesc ca zilnic se auzeau explozii in jurul casei si fratii mei erau ingroziti si mama mereu plangea", ne povesteste Aisha intr-o limba romana perfecta. "Aici pot sa merg in siguranta pe strada sau la magazine, fara ca nimic rau sa mi se intample", ne mai spune ea. Coleg de clasa cu sora lui, Faisal, mandru ca poarta numele unui rege, o secondeaza pe Aisha in tot ce face, desi statutul lui de "barbat in casa" nu-i prea permite efectuarea de treburi gospodaresti, care le revin in totalitate femeilor. Este foarte fericit ca a venit in Romania, unde locuieste impreuna cu parintii si cei opt frati intr-un apartament de trei camere din apropierea scolii si unde are conditii pe care nici nu le-ar fi putut visa in Afganistan. In ciuda faptului ca este mai batran decat colegii lui de clasa, Faisal (13 ani) este abia in clasa a IV-a, dar recupereaza foarte repede timpul pierdut. Baiatul a legat repede prietenii atat cu elevii romani, dar si cu alti refugiati. Este chiar putin indragostit de Gianina din clasa a V-a, dar se impaca bine si cu alte fete. "Din cauza razboiului am plecat din Afganistan. Talibanii nu ne lasau sa mergem la scoala si o data a explodat o bomba chiar langa casa noastra. Atunci mama si tata au spus ca nu mai putem trai acolo si am plecat", isi aminteste el. In afara de faptul ca sunt cei mai culti din familie, cei doi frati fac si pe traducatorii pentru parintii lor, care nu stiu romaneste. Ii insotesc la cumparaturi, iar fetele mai mari din familie sunt gospodine desavarsite. Familia lor, ca de altfel toti refugiatii din Baicului, nu a renuntat la mancarurile specifice si nici la religie - chiar au in camp o camera special amenajata pentru rugaciune, unde merg de cinci ori pe zi, dar, in acelasi timp, au uitat, usor - usor, de portul traditional si acum poarta blugi si haine de piele. Lui Ahmed din Somalia, pustiul cu parul cret si ochii negri, ii plac la nebunie matematica si istoria. Este coleg de banca cu Faisal si sunt mereu la intrecere, caci cel care invata mai bine castiga simpatia fetelor. Jumatate din familia lui se afla intr-o tara scandinava, iar el, impreuna cu mama si doi frati mai mici stau de cativa ani in Bucuresti. "Nici nu mai stiu cum era cand am plecat de acasa. Ne era foame, era frig si noaptea am plecat. Acum ne e mult mai bine la toti, sunt bucuros ca pot sa merg la scoala si sa ma joc", ni se destainuie Ahmed, care, cand va fi mare, vrea sa se faca top-model. "Cand au venit la noi sa ne ceara sprijin, copiii erau zero - nu stiau absolut nimic. I-am inscris la cursurile de limba romana si i-am ajutat sa inteleaga ca traiesc intr-o cu totul alta lume. Daca tratezi un copil de refugiat ca pe oricare altul, daca stii sa-l mangai pe crestet si sa-l asculti atunci cand are nevoie, sa-i acorzi ajutorul atunci cand ti-l cere, ai surpriza sa constati ca ies la lumina caractere cu totul deosebite. Iti sunt recunoscatori pentru tot ce le oferi si-ti acorda chiar prietenia lor", ne-a declarat dna Letitia Ilie, reprezentanta Asociatiei "Salvati Copiii", cea care deruleaza programul de sprijin pentru integrarea in comunitatea romaneasca a refugiatilor, cu sprijinul financiar al Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.

Top articole

Partenerii noștri