Chinezii din Romania - polul est-european al civilizatiei asiatice

Pana in 1989, romanii vedeau chinezi la telejurnal sau la cate o vizita oficiala de partid si asta pentru ca relatiile lui Nicolae Ceausescu cu Partidul Comunist din aceasta tara se concretizau in

Pana in 1989, romanii vedeau chinezi la telejurnal sau la cate o vizita oficiala de partid si asta pentru ca relatiile lui Nicolae Ceausescu cu Partidul Comunist din aceasta tara se concretizau in prezenta ciocolatelor chinezesti si a gumei de mestecat in rafturile alimentarelor. Dupa Revolutie, situatia s-a schimbat radical. Romania a fost luata cu asalt de comerciantii asiatici veniti, mai mult sau mai putin legal, sa vanda slapi, alune, tricouri de firma facute pe blat, jucarii, artificii si chiar electrocasnice. Marfurile lor sunt cele mai ieftine si copiaza foarte bine produsele autentice. Calitatea aproape ca nici nu mai conteaza. Asa cum era de asteptat, ei sunt lideri detasati in topul strainilor care se ocupa cu activitati comerciale in Romania. Daca in urma recensamantului din 2002, erau inregistrati oficial aproape 2.000 de cetateni chinezi, astazi numarul lor s-a dublat. Insa, dintre acestia, numai vreo 200 au viza de sedere permanenta in Romania. Cu toate acestea, se banuieste ca numarul real al chinezilor este cu mult mai mare. Fata de alte nationalitati, ei vin, de regula, deja casatoriti. Iar copiii nascuti in Romania sunt trimisi, de obicei, in China sa invete limba materna. In tara noastra traiesc aproape 500 de familii mixte. Cei mai multi dintre chinezi sunt concentrati in Bucuresti. De mai multa vreme, asiaticii vor sa infiinteze un "China Town" in cartierul bucurestean Colentina, dupa modelul american.

Liderul Uniunii Tineretului Chinez din Romania ne da lectii:
"La noi este pamant maro si taranii fac terase, aici lutul este negru, dar la nimeni nu-i pasa"
"Limba, mancarea, cultura, gandirea, totul este diferit pentru un chinez care vine in Romania. La inceput, prin anii '90, era mai greu. Acum, fiecare chinez are o afacere sau mai multe si, dupa o vreme, isi cheama prietenii si rudele sa locuiasca aici. La inceput, chinezii nu vindeau decat confectii si incaltaminte. Acum, s-au extins. Au afaceri si in constructii, cu cherestea, restaurante si fac chiar productie, pe care o exporta in alte tari. Exista chiar chinezi stabiliti de multa vreme in Romania, care ii invata pe chinezii nou-veniti sa vorbeasca romaneste". Asa suna, in cateva cuvinte, povestea lui Xiong Lin, secretar general al Uniunii Tineretului Chinez din Romania. Casatorit cu Dana, omul a venit prima data la Bucuresti in 1993. N-a stat mult. Pe atunci, santajele, taxele de protectie, rafuielile sangeroase care se lasau cu impachetari in geamantane erau la moda. S-a intors patru ani mai tarziu, dupa ce politistii romani au reusit sa puna ordine in randul comunitatii, care se extindea vazand cu ochii. Xiong este si acum impresionat de bogatia tarii noastre, dar si contrariat de felul in care totul este lasat de izbeliste. "La China, este numai pamant maro si taranii fac terase, cara apa, fac tot felul de lucruri ca sa fie agricultura. Aici e numai lut negru si nimeni nu-i pasa. Nici la oameni, nici la autoritati. La China, oamenii muncesc mult. Si cand vin aici, la fel fac. Aici piata foarte bine pentru chinezi".
Spaga tine in viata afacerile chinezesti
De aceeasi parere sunt si alti conationali de-ai sai. Ei recunosc faptul ca aduc multa marfa de contrabanda sau falsificata in tara noastra. "Daca la romani place marfa ieftin cu nume, noi asta aducem. Cu contrabanda? Da. Dai la vames 20 de dolari, treci cu tot marfa. Nu dai, contolezi tot. Si la magazin, tot la fel. Cand vine Politia sau Garda Financiar la tine, dai 20 - 30 de milion. Altfel, gasesti problem, dai 50 - 100 milion amend sau mai mult. Problem si cu vize. Daca te prinde Politia fara viza pune imediat stampila expulzat si ai trei zile. Daca tu ai marfa de 100 milion, ce faci cu ea?" Cel mai greu, spun chinezii, le este sa obtina permisul de conducere. Semnele de circulatie sunt universale si le mai recunosc. Dar la examenul scris nici unul nu face punctajul, pentru ca spre deosebire de toate tarile europene, la noi formularele de examen nu au traducere in limba chineza. Din acest motiv, spun ei, au fost infiintate mai multe asociatii si uniuni, care sa le poata acorda sprijin in situatii deosebite, sa-i ajute cu avocati, sa le explice permanentele modificari din legislatia romana, dar si din domeniul fiscal. Multi dintre chinezii stabiliti in Romania isi intretin si familiile de acasa. Acolo, oamenii de la tara nu au pensie si copilul are obligatia sa-si intretina parintii. Cei care s-au casatorit cu romani isi duc sotii in China, dar cei mai multi nu au invatat limba chineza. Acolo, spune Dana Lin, sotia lui Xiong, la sosire esti intampinat de familie cu focuri de artificii. Cu toate astea, majoritatea cred ca e mai bine in Romania. Aici, pe langa oameni prietenosi care ii tolereaza, asiaticii au gasit si locul perfect unde sa faca bani.

Dragonul Rosu se bate parte-n parte cu Europa in comertul de chinezarii
Pana acum vreo 10 ani, romanii plecau cu gentile de rafie la cumparaturi en gros spre Ungaria sau Turcia. Dar dupa ce complexurile comerciale au rasarit si la noi precum ciupercile dupa ploaie, fenomenul a luat-o in sens invers: au venit aici tot mai multi comercianti chinezi, arabi sau turci. En gros-urile de la capatul Colentinei sunt deja cunoscute in toata tara. Aici vin buticari de prin toate regiunile. Vechiul complex "Europa", strans legat de numele lui Nicu Gheara, a ajuns deja de poveste prin ceea ce se intampla acolo: descinderi in forta ale politiei si ale Garzii Financiare, chinezii intrati in alerta inchizandu-si in graba dughenele si, in fine, amenzi si confiscari ale marfurilor celor mai lenesi de picior. Evaziunea fiscala este la ea acasa. Aspectul complexului este jalnic, un adevarat Babilon al mizeriei si al dughenelor de tabla ruginita, neavand nici o legatura cu numele complexului. Alaturi de el se afla alt complex, "Dragonul Rosu", intins pe circa 2 hectare. Aici s-a construit o cladire moderna, cu aspect mai civilizat (are chiar si aer conditionat), unde nu te temi la fiecare secunda ca o sa ramai fara portofel. Dupa cum ii arata si numele, la "Dragonul Rosu" micii comerciati chinezi sunt ca la ei acasa, pe langa arabi si turci, mare parte din cele 1.500 de firme cu standuri sunt ale chinezilor. Sun Chow, care seamana izbitor cu starul hollywoodian Lucy Liu, a venit din Shenzen acum sase ani. Si-a mutat comertul din Europa de Vest la "Dragon"; vinde, impreuna cu mama si cu fratele ei, articole de plastic, jucarii si iarna podoabe pentru brad si artificii: "Aiti ne mergi bine. Am luat casuti frumos aiti in Colentina, dupa pod. Muntim mult, de la cinci dimineti, dar comert i bun." Mama ei nu stie o boaba romaneste, iar fratele vrea sa mearga la facultate (la una de comert, evident) fiindca s-a saturat de vandut la "cosmelie". De fapt, nu numai ei si-au luat "casuti frumos" in Colentina; mare parte a cartierului are proprietari sau chiriasi chinezi, fie pentru locuit, fie pentru depozite de marfa. Mai toti chinezii sunt in permanenta legatura cu Ambasada Chinei, iar cand are loc Anul Nou chinezesc toti isi fac socotelile afacerilor pe anul ce a trecut. Badigardul din apropiere era chiar "agentul 007" dupa ecuson, doar ca era tot de vreo sapte ori mai tuciuriu decat Roger Moore din "James Bond". Pentru el, chinezii de la "Dragonul Rosu" nu sunt o problema: "Sunt oameni la locul lor, ne intelegem bine cu ei. Au comertul in sange, imediat se orienteaza cand piata cere ceva. Majoritatea se descurca binisor in romana, unii chiar mai bine decat romanasi de-ai nostri." Si ca sa arate asta, la plecare ne saluta cu un "bahtalo, fratioare." Cum valize cu oameni mici si galbeni nu s-au mai gasit de mult timp pe lacuri, s-ar parea ca vasta comunitate chineza de la noi nu reprezinta o problema. Daca si-ar plati si darile catre stat, totul ar fi in regula.

Sherry Ser, femeia din spatele omului de afaceri Alex Bittner
Sherry Ser este un nume care nu spune foarte multe. Cuplat cu cel dobandit dupa casatorie, prin care a devenit doamna Bittner, povestea devine mai interesanta. Sotia cunoscutului om de afaceri Alex Bittner completeaza si ea comunitatea chinezilor din Romania. De la inceput, a tinut sa precizeze: "Nu sunt din China, sunt din Taiwan", de unde putem deduce ca nu ii sunt deosebit de dragi autoritatile care conduc China si care doresc realipirea Taiwanului. Sherry este micuta de inaltime, slabuta si foarte energica, strunindu-si oamenii pe care ii conduce la restaurantul ei, "Dragon House", fostul Minion de langa piata Amzei. Nu vorbeste romaneste aproape deloc, dar reuseste sa inteleaga cate ceva. La fel cum se intampla cu multi asiatici, este greu sa-i dai o varsta, iar s-o intrebam nu se cadea. Cand i-am spus ca vrem sa facem un reportaj al carei subiect sa fie chiar ea, s-a aratat contrariata: "Dar de unde ati aflat de mine? Si ce importanta am eu ca sa fiu subiect de ziar?" Pana la urma Sherry ne-a povestit ca a plecat de mult din tara natala, impreuna cu parintii ei, si s-a stabilit in Statele Unite, la Los Angeles. Parintii ei sunt si acum tot acolo. In "Orasul Ingerilor" l-a cunoscut pe Alexandru Bittner, omul cu care s-a casatorit in 1985. Impreuna o au pe Christina, care tocmai si-a serbat majoratul. In Romania, Sherry s-a ocupat, la inceput, de familie, fara sa se implice in nici o alta activitate. Lucrurile s-au schimbat atunci cand s-a imprietenit cu o familie din China, care i-a dat ideea de a deschide un restaurant. La inceput, s-a asociat cu barbatul din acea familie, care a si gasit spatiul unde si-a deschis restaurantul cu bucatarie chinezeasca. La inceput au platit chirie, dar, azi, restaurantul este proprietatea lui Sherry: "Este singura afacere pe care o am. Este in totalitate a mea. Sandu (adica sotul ei) nu are nici o treaba cu restaurantul. Am investit multi bani in el si este cam toata viata mea. Dintotdeauna mi-a placut foarte mult sa gatesc, asa ca mi-e drag tot ce fac aici." Despre fostul "Minion" a auzit ca era un restaurant de elita al Bucurestiului, fiind si unul dintre preferatele lui Nicu Ceausescu. Pe el insa nu l-a cunoscut niciodata. De cand s-a stabilit in Romania, aproape ca nu mai simte diferenta intre tara natala si locul unde traieste. A uitat si de "episodul America". "Imi place ca viata de aici, in comparatie cu cea din State, este mult mai linistita, cu oameni mai relaxati. Parca totul curge mai lent", povesteste Sherry Bittner.

Ziaristi chinezi in Romania
Am vizitat redactia ziarului "Chinezii din Romania" al carui redactor-sef si patron este Li Jianhua. Este o camera a unui apartament de bloc in care regasesc cateva piese ale artei traditionale chineze si un acvariu cu pesti foarte mari. Domnul Li este de mai bine de zece ani in Romania, casatorit cu o romanca, are doi copii - un baiat si o fata. Copiii stiu si chineza, dar prefera sa vorbeasca mai mult limba romana. Ziarul propriu-zis, editat numai in limba chineza, poate fi o surpriza pentru unii. Exista insa nu mai putin de patru ziare pentru chinezii care locuiesc in Romania! Stirile sunt luate in general de pe agentiile de presa chineze, dar se refera si la chinezii de aici. Editat in doar 800 de exemplare, ziarul "Chinezii din Romania" apare saptamanal si este distribuit in buna masura prin abonamente in toata tara. Este o afacere in sine deoarece are destul de multa publicitate. Cele douasprezece pagini mai cuprind actualitatea chineza si internationala, cultura, divertisment. Spre deosebire de anii 1999-2000, cand in Romania erau aproape de 20.000 de chinezi, oficial, astazi numarul lor a scazut la circa 5.000. Viza pentru Romania este data cu mai mare greutate. Desigur ca primeaza partea de afaceri in tot ceea ce fac chinezii aici, dar nu uita distractia, traditia. Anul Nou chinezesc este un prilej de unitate pentru ei. Religia pentru un om venit dintr-o tara comunista este un lucru strain, ne spune Li Jianhua, dar copiii sai sunt crestini. Tot crestina a devenit si doamna Xue Bin, care dupa botez se numeste Mihaela. Este casatorita cu un roman care si-a facut studii de economie la Beijing. Doamna Xue Bin lucreaza ca redactor la Radio Romania International, sectia de limba chineza. Este de sapte ani in Romania, are un baiat, pe nume Ioan. In casa se vorbeste limba chineza, imi spune si chiar daca Ioan este inca foarte mic, probabil va invata ambele limbi. Atunci cand au timp, ambii soti gatesc mancaruri chinezesti, iar atmosfera din casa ii face sa nu se simta chiar atat de departe de tara natala. La Radio, colegii o apreciaza foarte mult, mai ales ca dna Xue Bin este pasionata de pictura. Ca dovada i s-a organizat chiar o expozitie personala in cadrul Salii Radio.