A treia denominare a leului in 140 de ani

Moneda nationala a Romaniei s-a nascut la 14 aprilie 1867, printr-o lege data de Carol I, care prevedea "infiintarea unui nou sistemu monetaru si pentru fabricarea monetelor nationale". Primul articol

Moneda nationala a Romaniei s-a nascut la 14 aprilie 1867, printr-o lege data de Carol I, care prevedea "infiintarea unui nou sistemu monetaru si pentru fabricarea monetelor nationale". Primul articol al acestei legi spunea: "Se adopta sistemulu decimalu metricu astu felu precum exista in Francia, Italia, Belgia si Elvetia. Cinci grame argintu compun unitatea monetara a Romaniei sub denumirea de leu". Anterior acestei date, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, au existat mai multe propuneri cu privire la numele pe care ar trebui sa-l poarte moneda nationala, cum ar fi: romanat (inspirat de ducat) sau roman (inspirat de franc). Ion Heliade Radulescu s-a opus cu vehementa acestei ultime denumiri, spunand ca "nu poti merge la targ sa intrebi cati romani vrei pentru un bou".
Ca si dolarul sau leva, leul e inspirat de olandezi
In Peninsula Balcanica circula de o buna bucata de vreme lowenthalerul (thalerul cu leu), o moneda de argint batuta in Tarile de Jos in secolul al XVI-lea. Acest ban a intrat asa de bine in constiinta populara incat a fost adoptat sub titulatura de leu (pe versul monedei era reprezentat un leu ridicat pe picioarele din spate) nu numai de Romania, ci si de Bulgaria (leva) sau Albania (leka). Mai mult decat atat, o data cu primii colonisti a plecat in America si acest thaler olandez care, ulterior, a devenit dhaler, iar pana la denumirea de dolar nu a mai fost decat un pas. O data cu infiintarea BNR, in 1880, se incepe emiterea biletelor de banca (bancnote). In perioada celor doua razboaie mondiale, leul trece prin momente grele. La 7 februarie 1929 se face prima stabilizare monetara, bazata pe ratiuni economice si care a avut in vedere crearea unei unitati monetare pe intreg teritoriul national. Atat trupele germane, cat si cele rusesti incep sa tipareasca moneda cu nemiluita, ceea ce dezechilibreaza foarte grav moneda nationala. Astfel, in 1947 apare cea mai mare bancnota din istoria Romaniei, in valoare de 5.000.000 de lei.
Marea stabilizare, raport 20.000:1
Statul comunist care se infiripa sub privirile "prietenoase" ale Armatei Rosii a hotarat peste noapte ca, la 15 august 1947, sa se faca marea stabilizare. Un leu nou era echivalat cu 20.000 lei vechi, dar nu se puteau preschimba toate sumele detinute de populatie, ci doar in limita a 3-5 milioane de lei. In zilele care au urmat acestui act, mai mult politic decat economic, sute de persoane s-au sinucis, au innebunit sau au ramas pe drumuri. Saci cu bancnote erau bagati in foc, aruncati la gunoi sau ajungeau la joaca celor mici. Asa se explica de ce traitorii acelor vremuri au un fior de teama, gandindu-se la denominarea de la 1 iulie. Nou, greu sau vechi, din hartie sau din metal, puternic sau mai jigarit, leul continua sa ramana drag sufletului romanului. Fie ca a fost cantat prin carciumile sfarsitului de veac 19 ("Am un leu si vreau sa-l beu"), sau a fost folosit de propaganda culturala (Am un leu, dar nu-l mai beu, ci il dau pentr' Atheneu) si comunista ("Azi un leu la CEC depui, maine el va scoate pui), moneda nationala ramane un simbol pentru romani. SI, poate ca nimic nu este mai graitor pentru a demonstra ca istoria se repeta, fie ea si cea monetara, decat o sintagma folosita in perioada interbelica de lumea boema bucuresteana. Dupa 1 iulie ne intoarcem din nou la "un leu tramvai".
Alte amanunte in pag. actualitate