Regimul de la Teheran se luptă cu frica de a pierde o întreagă generație din pricina protestelor

Un interviu cu fostul ministru iranian al educației publicat în presa iraniană este revelator pentru autocritica regimului pe fondul protestelor tinerilor iranieni de două luni încoace după moartea unei fete de origine kurdă în urma bătăilor aplicate de poliția moravurilor. Totodată, reflectă îngrijorarea Republicii Islamice cu privire la faptul că și-a înstrăinat o întreagă generație, relatează Jerusalem Post.

În Iran protestele nu dau semne că s-ar liniști FOTO AFP

Tinerii iranieni care protestează de două luni și-au dat seama că pot să manifesteze în școli, în universități și în piețe și că este imposibil pentru regim să controleze absolut totul – așa se explică de ce în clipurile de la proteste femeile apar cu părul descoperit într-un gest de sfidare față de regimul teocratic și patriarhal de la Teheran.

Regimul monitorizează fenomenul și se spune că liderul suprem iranian Ali Khamenei ar fi îngrijorat din pricina lor.

Mohammad Bathai, fostul ministrul iranian al educației (până în 2018, în cadrul celui de-al doilea guvern al lui Hassan Rouhani) notează că a fost perceput faptul că la proteste iau parte un număr mare de adolescenți și că acțiunile lor au fost uneori însoțite de violențe.

„Aceștia sunt copiii noștri și nu avem nimic de împărțit cu ei pentru că din pricina unor emoții și sentimente și a unor neglijențe în ceea ce privește problemele [au] intrat pe acest teren [al protestelor], dar cei cu adevărat importanți sunt regizorii principali care au venit cu planuri și [strategii]", a declarat fostul ministru al Educației, potrivit portalului iranian Tasnim News.

Sistemul educațional din Iran a dezamăgit generația tânără?

Articolul din publicația iraniană notează că unii psihologi specializați în psihologia copilului și adolescentului consideră că protestele lor sau chiar actele de nesupunere civilă pot fi privite ca moduri naturale prin care ei încearcă să-și contureze „dimensiuni ale identității lor sociale, culturale și sociale”. Cu alte cuvinte, demonstrațiile lor pot fi puse pe seama rebeliunii specifice vârstei.

Fostul ministru iranian al educației crede că există cel puțin o explicație pentru protestele de masă ale tinerilor din Iran.

„Există neajunsuri ale sistemului educațional și noi culegem ce am semănat. Pe fondul dezorganizării din sistemul de educație, atare incidente se vor produce”, a precizat el.

Bathai sugerează că un alt motiv ar fi „întreruperile” anului școlar provocate de pandemia de COVID-19 în urma cărora s-ar fi creat astfel de efecte adverse pe termen lung. Soluția specialistului în educație este că tinerii ar trebui să-și canalizeze nevoia de a avea o voce către „locuri potrivite” și că ar trebui ca politicienii să-i asculte și în acest fel să fie posibil ca această generație să „aibă un impact asupra politicilor”.

Bathai susține că guvernul ar trebui să încerce să abordeze „factorii subiacenți și educația. Instituțiile de învățământ ar trebui să se gândească serios la slăbiciunile lor; neglijarea slăbiciunilor pe care le avem în educație poate duce la evenimente similare în viitorul apropiat." Pe scurt, dacă Iranul nu e dispus să asculte ce are de spus această generație și nu își remediază sistemul educațional, ar putea pierde o întreagă generație, iar regimul ar putea fi afectat, notează Jerusalem Post.

Este generația tânără din Iran anti-religioasă?

Articolul portalului iranian pune în discuție o problemă pe care în mod cert nu știe cum să abordeze: și anume dacă nu cumva a apărut o generație anti-religioasă. Fostul ministru observă faptul că „stilul nostru de viață este derivat din sistemul de valori care face parte din ansamblul de moravuri, portul hijabului și legile Sharia”.

Într-adevăr, obsesia regimului de a acoperi părul femeilor a fost factorul declanșator al protestelor. Regimul are de mult concepția că hărțuirea, detenția, bătaia și chiar uciderea femeilor este calea de la sine înțeleasă de a impune teocrația, scrie Jerusalem Post.

„Un adolescent sau un tânăr care nu este familiarizat cu efectele dulci ale acestui stil de viață poate spune că acest stil de viață, din care face parte hijabul, nu este eficient!", a declarat fostul ministru. „Când auzim aceste discuții din partea adolescenților, unde ar trebui să li se explice clar efectele pozitive ale unui stil de viață bazat pe un sistem de valori? O parte din această chestiune este legată de școală și o altă parte de societate."

Poate fi o sarcină dificilă pentru educatori să încerce să convingă tinerii că jumătate din societate trebuie să-și acopere părul pentru că altminteri e amenințată cu bătăi din partea poliției. Filmările de la proteste dovedesc că multor tineri le place să iasă fără văl. Odată ce oamenii au experimentat dreptul de a se îmbrăca așa cum doresc, chiar și pentru o scurtă perioadă, de doar două luni, s-ar putea să le fie greu să mai facă abstracție de această libertate.

„Dacă vrem să ne adresăm școlii, ar trebui să fie sub forma unui atelier, astfel încât elevul să poată practica stilul de viață și componentele sistemului de valori din școală și să poată crede în el", a argumentat Bathai. Nu este clar dacă atelierele vor rezolva problema mai cuprinzătoare cu care se confruntă în prezent regimul – totuși, fostul responsabil guvernamental ia cel puțin aminte la faptul că provocarea pe care o are în față ia proporții, scrie JP.

„Nu este în niciun caz acceptabil faptul că această generație este anti-religioasă, aplecarea spre religie este un lucru natural și toate ființele umane au un sentiment pozitiv față de religie și învățăturile religioase. Iar atunci când tânăra generație și adolescenții au comportamente cum ar fi înlăturarea eșarfei, înseamnă că nu este anti-religioasă și nu ar trebui să fie considerată deloc anti-religioasă”, a susținut el.

Bathai susține că cel mai bun mod de a face față acestei situații nu este prin bătaie și uciderea oamenilor, ci mai degrabă arătându-le tinerilor „succesul și prosperitatea” ce rezultă dintr-un stil de viață pios.

În timp ce iranienii protestează, mulți se întreabă dacă patru decenii de teocrație le-au adus într-adevăr acest succes și prosperitate despre care oficialii regimului cred că pot fi inculcate. Un lucru pare clar: regimul se teme că va pierde această generație și este plin de confuzie în ceea ce privește cea mai bună modalitate de a o recupera și de a face față protestelor în curs, conchide analiza JP.