Cum a sprijinit Europa bufonul

Politica italiană a fost o glumă. Sub plapuma caldă a securităţii din zona euro, cei mai mulţi dintre oameni pur şi simplu ridicau nepăsători din umeri.

Să zicem că David Cameron şi George Osborne au demisionat. Au făcut tot ce au putut, dar au fost incapabili să obţină susţinerea, nici măcar în partidul Tory, pentru atacurile devastatoare asupra pensiilor şi a nivelului de trai cerute de pieţe. Pentru a împiedica un faliment al Marii Britanii, domnul Grey, fost economist şef la Megabank din New York, va fi numit premierul unui nou guvern de unitate şi patriotism. La Londra, reprezentanţii UE şi „consilieri" germani îi sta alături cabinetului britanic. Parlamentarii britanici au fost avertizaţi că dacă se vor opune prin vot măsurilor de austeritate extremă, consecinţa va fi colapsul economiei britanice şi anarhia. Nu vor fi organizate alegeri.

Imaginaţie de-a dreptul orwelliană? O dramă tv proastă? Mulţi alegători din Grecia şi din Italia, în ciuda bucuriei provocate de disparţia idiotului Berlusconi, resimt suspendarea democraţiei. Criticii zonei euro au sugerat mereu că la un moment dat o economie europeană unitară va intra în coliziune cu libertăţile democratice ale naţiunilor europene.

Se întâmplă acum. Marea Britanie a scăpat doar pentru că, mulţumită lui Gordon Brown, a rămas în afara zonei euro. Noi britanicii putem sta departe de moneda unică, dar nu şi de criză.
Tony Blair avea dreptate când a spus că euro a permis ca timp de zece ani să persiste ficţiunea că Italia şi Germania au acelaşi tip de economie.

Euro a oferit o plapumă caldă sub care s-au cuibărit corupţia şi posibilitatea de a nu plăti datoriile. Ei bine, acum nu mai merge. În loc să ne concentrăm asupra titlurilor din ziare, a randamenetelor şi a ratingului evaluat de agenţia S&P, ar trebui să ne uităm puţin la politică. Italia este cel mai interesant exemplu. De ani de zile comentatorii au atras atenţia asupra modului în care politica italiană era influenţată de imperiul media al lui Berlusconi. Ani de zile, italienii cu morală au deplâns evaziunea şi corupţia din sistem. Silvio Bufonul a supravieţuit atâta vreme pentru că i-a permis securitatea zonei euro.