Un ucrainean povesteşte tortura şi batjocora prin care a trecut ca prizonier al ruşilor: „Dacă găsim tatuaje ucrainene, le tăiem cu tot cu piele”

FOTO EPA-EFE

Au apărut noi mărturii cu privire la atrocităţile comise de trupele ruseşti. Un bărbat ucrainean a descris prin ce a trecut timp de trei zile: tortură, execuţii false şi dispariţia unor colegi prizonieri, toate având loc cât acesta se afla în captivitatea forţelor ruseşti în oraşul Borodyanka.

Petro Titenko, în vârstă de 45 de ani, a descris pentru The Guardian cele trei nopţi pe care le-a suportat la mila soldaţilor ruşi şi ceceni după ce a fost reţinut pentru încălcarea orei de stingere. Bărbatul a fost bătut şi forţat să îngenuncheze în pământul unde i s-a spus că este mormântul lui şi a simţit gloanţele care au trecut pe lângă capul său.

Bărbatul a fost nevoit să se mute cu soţia sa Iulia şi cei doi copii ai lor, un băiat de 21 de ani şi o fată de 15 ani, din centrul oraşului Borodianka în Druzhnya, la periferie, deoarece pe 26 februarie acoperişul casei lor a fost aruncat în aer.

În Druzhnya, cuplul s-a adăpostit zi şi noapte în pivniţă, conştienţi că toţi civili de afară erau ucişi. Dar, în seara zilei de 18 martie, Titenko a decis să se furişeze după ora stingerii pentru a-şi verifica fratele la mai puţin de 5km distanţă.

Pe drum, bărbatul a fost capturat de trei soldaţi ruşi care au ieşit din pădure şi l-au acuzat că a informat armata ucraineană cu privire la locaţiile unde se ascundeau ruşii. A fost percheziţionat, i-au legat mâinile, i-au pus un sac pe cap şi l-au dus în pădure.

Titenko a spus că a fost legat cu o frânghie de spatele unui tanc pe care soldaţii l-au pornit cu scopul de a-l forţa să inhaleze fumul de la ţeava de eşapament (poziţionată undeva la înălţimea umărului). După câteva minute, motorul a fost oprit şi omul a rămas legat de vehiculul militar. Acesta a stat toată noaptea în frig, gândindu-se doar la ce e mai rău.

Petro Titenko FOTO The Guardian

„Eram sigur că mă vor ucide”

Bărbatul a povestit că dimineaţă a fost adus un alt prizonier care încerca să ofere informaţii, cu gândul că va fi salvat. „El spunea că o rachetă a zburat dintr-un anumit loc şi că acolo se află militari. Ruşii i-au spus că informaţiile sunt valoroase şi că îl vor elibera”.

A fost o promisiune falsă şi batjocoritoare. Cei doi prizonieri au fost puşi pe acelaşi tanc şi „plimbaţi” timp de o oră, a spus Titenko, încercând să-şi stăpânească emoţiile legate de amintirea conversaţiei pe care a auzit-o între cei doi răpitori ai săi.

„Aţi adus din nou prizonieri?”, a spus unul. „Aşa, şi?”, a răspuns al doilea, la care el a răspuns mai întâi: „M-am săturat să-i îngrop în pământ”.

Ajunşi la destinaţie, el a fost pus să îngenuncheze pe pământul unde „îi este mormântul” şi a auzit cum soldatul îşi pregătea mitraliera. 

„În acel moment eram sigur că voi fi ucis şi îngropat. Soţia mea şi copiii nu vor şti niciodată unde am murit. În acel moment l-am rugat pe Dumnezeu să mă lase să trec prin asta".

Bărbatului i s-a pus iarăşi sacul pe cap şi a fost dus într-un alt loc, unde se aflau şi alţi prizonieri. 

„Unii plângeau, alţii ţipau. Am fost bătuţi şi am auzit cum se trăgea lângă piciorul meu. În tot acest timp mă rugam la Dumnezeu să mă salveze”.

Umilinţa şi intimidarea au continuat, a spus el. A fost dezbrăcat de lenjeria intimă. „Căutăm tatuaje ucrainene pe corpul tău", a spus un soldat. „Dacă le găsim, le vom tăia împreună cu pielea”.

A doua zi, el a fost urcat cu alţi prizonieri într-un camion şi a fost eliberat în apropierea satului Ozera, la aproximativ 32 de km de casa sa. Nu avea documente şi îi era frică că va fi din nou răpit de ruşi, ştiind că sunt controale.

A fost controlat de ruşi, dar i s-a permis să treacă după ce a spus că abia a fost eliberat. A reuşit să ajungă acasă şi a decis să plece cu familia pentru a nu mai îndura chinuri. Ei au mers spre vestul Ucrainei.