UE impune „modelul Cipru“ pentru viitoarele crize bancare

In Cipru, s-a aplicat prima data modelul „bail-in“, insa gestionarea situatiei a creat haos.

După ani de zile de negocieri, dezbateri şi întâlniri informale, liderii europeni au agreat o propunere de directivă care va crea un cadru legal pentru creditarea instituţiilor şi firmelor aflate în dificultate financiară.

Procedurile nu sunt încă finalizate, deoarece preşedinţia Consiliului va trebui să înceapă negocierile cu Parlamentul European, pentru a vota directiva înainte de sfârşitul anului 2013, anunţă publicaţia online Neurope.

Acordul se bazează în principal pe controversatul model „bail-in“, aplicat în cazul Ciprului la începutul acestui an, măsură ce a cauzat piederi grave la depozitele care depăşesc 100.000 euro. Mecanismul acestei măsuri este plasarea responsabilităţii de a salva instituţiile cu probleme pe acţionari, creditori, şi atunci când este necesar, pe depunători – toate acestea pentru a evita creşterea datoriei naţionale din cauza falimentelor bancare. Totuşi, ca şi în cazul Ciprului, depozitele asigurate de sub 100.000 euro, ar fi excluse, precum şi datoriile angajaţilor din instituţiile prăbuşite.

Statele membre ale UE vor trebui să înfiinţeze fonduri naţionale pentru a atinge, în decurs de 10 ani, o nivel propus de cel puţin 0.8% din depozitele asigurate de toate instituţiile bancare autorizate în ţara lor. Cu toate acestea, înainte ca aceste fonduri să poată fi accesate, va fi cerut un „bail-in“ minim de la acţionari şi creditori, în valoare de 8% din totalul finanţării necesare. În aceste cazuri, după ce se va primi o aprobare formală de la Bruxelles, statele membre vor putea folosi fondurile ca să protejeze anumiţi creditori sau pentru a recapitaliza băncile, intervenind pentru a acoperi 5% din totalul datoriilor băncii.

Cum va funcţiona mecanismul „bail-in“?

Privite în profunzime, se va observa că aceste metode au fost stabilite pentru a fi folosite în gestionarea băncilor falimentare. Totuşi, conform declaraţiilor oficiale venite de la Consiliul European „directiva propusă are scopul de a le oferi autorităţilor naţionale puteri şi instrumente care să prevină crizele bancare şi care să rezolve probleme instituţiilor financiare, într-o manieră care să evite falimentul, în timp ce se păstrează operaţiunile bancare de bază şi sunt minimalizate pierderile plătitorilor de taxe.“

Luând în considerare faptul că fiecare caz este diferit, directiva cere fiecărei instituţii financiare să aibă schiţat un plan de refacere şi să îl updateze anual, pentru a stabili măsurile necesare de gestionare a problemelor în cazul unor crize majore. Adiţional, autorităţile fondului naţional ar trebui să pregătească planuri adecvate pentru cazurile de faliment ale fiecărei instituţii pe care le are sub supervizarea sa.

În cazul semnalării problemelor, modelul standard recomandat se va baza pe doi piloni: separarea bunurilor şi transferarea lor către „entităţi - punte“ (de exemplu, pe principiul bancă bună, bancă proastă), şi aplicarea instrumentului „bail-in“, care este: impunerea pierderilor asupra acţionarilor, în funcţie de importanţa lor. Instrumentul „bail-in“ va autoriza autorităţile fondului să aplice măsurile, în funcţie de gravitatea situaţiei în care se găseşte instituţia.  

A fost agreat ca prioritare pentru salvare să fie depozitele persoanelor private şi IMM-urile, ulterior depozitele marilor corporaţii, creditorii neasiguraţi, şamd. A fost lăsat să se înţeleagă că depozitele sub 100.000 de euro vor avea întotdeauna prioritate.

Totuşi, autorităţile fondului naţional îşi vor păstra puterea de a exclude obligaţii de plată într-un mod discreţionar, în anumite circumstanţe, cum ar fi: dacă nu pot fi salvate într-un timp rezonabil; pentru a asigura funcţionarea operaţiunilor de bază; pentru a evita contaminarea; şi în final pentru a evita distrugerea valorilor, care ar mări pierderile suferite de alţi creditori.

Mai mult decât atât, autorităţile fondului naţional va avea puterea de a compensa excluziunile discreţionare ale anumitor obligaţii de plată pasându-le altor creditori, „cât timp nici un creditor nu o duce mai rău decât sub procedura normală de insolvenţă". În alte cuvinte, autorităţile fondului naţional vor avea conform acestei directive o mare putere discreţionară de a alege cine va suferi pierderi şi cine va fi compensat.

Se poate concluziona că Europa a făcut un pas semnificativ în direcţia unui sistem bancar unificat (cum este mult anunţata „uniune bancară“), oferind statelor membre o bună parte din puterea decizională şi metodele necesare în situaţiile limită, în speranţa că vor putea fi evitate în viitor experimentele de tipul „Cipru“ , cu consecinţe dramatice asupra ţării şi a populaţiei.

Cititi mai multe pe această temă

UE se află în impas: viitorul băncilor falimentare este incert

Cum a fost vândut Ciprul pentru zăcămintele sale de hidrocarburi

Cipru va despăgubi deponenţii ruşi cu acţiuni la Bank of Cyprus