Medicul care s-a luptat cu Ebola şi HIV: „E imposibil să închidem iar ţările din cauza COVID-19!“
0Într-un amplu interviu acordat pentru „Le Monde“, reputatul medic belgian Peter Piot (71 de ani) a explicat că pandemia e abia la început, însă a insistat că strategia globală nu mai poate include închiderea oamenilor în case, o dată la două luni.
Dintre toţi oamenii care şi-au dat cu părerea, în ultimele luni, despre noul coronavirus, cu greu poate fi găsit cineva mai potrivit decât Peter Piot.
Belgianul de 71 de ani întruneşte, practic, toate calităţile pentru a ne arăta calea în lupta cu COVID-19: e medic, microbiolog, unul dintre cei care au descoperit virusul Ebola, şi, între 1995 şi 2008, a condus proiectul UNAIDS, iniţiat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), în lupta cu HIV şi cu Ebola.
De curând, Peter Piot a fost numit consilier pentru Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene, urmând să conducă cercetările privind COVID-19.
Şi, un ultim amănunt important, Peter Piot s-a şi îmbolnăvit, în luna martie, cu COVID-19, fiind chiar la un pas de moarte! Experienţa sa înfricoşătoare a relatat-o aici, într-un amplu articol pentru „The Independent“.
Aşadar, când vine vorbă de coronavirus şi de cele mai periculoase boli virale, Peter Piot ştie despre ce vorbeşte! De aceea, interviul pe care tocmai l-a acordat pentru „Le Monde“, sub semnătura jurnalistului Paul Benkimoun, merită să fie citit şi recitit.
„Le Monde“: Cum apreciaţi reacţia lumii în faţa COVID-19?
Peter Piot: Această boală ne-a arătat cât e de important să ai oameni competenţi la conducere şi un sistem sanitar bine pus la punct. Exceptând Singapore, Taiwan şi Hong Kong, toţi au subestimat viteza şi dimensiunea răspândirii virusului. Ţările asiatice trecuseră prin epidemia SARS, în 2003, şi au reţinut efectele ei. De aceea, au reacţionat corespunzător. Ţările care au trecut repede la testări la scară largă au avut mai puţine decese. Germania a arătat calea în acest sens. Până la finalul lunii ianuarie, nemţii aveau deja un sistem performant de testare. La extrema cealaltă s-a situat Marea Britanie. Ei au reacţionat cu întârziere şi au luat în calcul carantinarea celor veniţi din afara ţării, când exista deja o creştere semnificativă a cazurilor. Era deja prea târziu. În Franţa, n-au existat stocuri suficiente de măşti şi de echipamente medicale, după gripa porcină din 2009-2010. Şi s-a văzut că sistemul sanitar n-a fost finanţat, aşa cum ar fi trebuit.
Putem scăpa de pandemie în viitorul apropiat?
Suntem doar la începutul pandemiei. Nu există niciun motiv pentru care, după ce a luat o asemenea amploare, virusul să dispară brusc. Deocamdată, n-am dezvoltat imunitate de grup, nici măcar în Suedia, unde strategia îndeplinirii acestui obiectiv a eşuat. Doar într-un an, doi, vom putea spune care a fost cea mai eficientă strategie în lupta cu pandemia.
Situaţia răspândirii virusului la nivel mondial, dar şi la nivel local, e foarte complexă...
Pandemia apare printr-o serie de epidemii la nivel local. Nu toate zonele unei ţări sunt afectate la fel. De aceea, reacţia trebuie să diferă, în funcţie de situaţia locală şi cea regională. Majoritatea ţărilor au început relaxarea restricţiilor privind distanţarea fizică. Explozia cazurilor e posibilă, dar nu la o scară largă, în viitorul apropiat. Nu trebuie să adoptăm o abordare de tip buldozer şi să închidem toate ţările! Pentru a evita asta, avem nevoie de informaţii precise, în timp real, obţinute la nivel local, pentru a controla epidemia.
Trebuie să convingem publicul că e nevoie de o schimbare comportamentală masivă în ceea ce priveşte spălarea mâinilor, purtarea măştilor şi distanţarea fizică. În multe ţări, epidemia a lovit mai ales casele de bătrâni, spitalele şi închisorile. Trebuie să ne concentrăm eforturile asupra acestor locuri. Peter Piot, medic, microbiolog
Asta înseamnă să învătăm să trăim cu acest virus, deci...
Da, va trebui să convieţuim cu COVID-19, aşa cum convieţuim cu HIV. Trebuie să admitem că, în acest moment, eradicarea virusului nu e posibilă. Singura boală virală care a fost eradicată e variolă. Şi suntem aproape de a elimina şi poliomielită. Dar atât! Dacă nu vom ţine COVID-19 sub control, atunci sistemul medical nu va putea funcţiona normal. De aceea, avem nevoie de o abordare care să minimalizeze riscurile şi impactul bolii, luând în calcul şi ce poate accepta societatea pentru a implementa această abordare. E imposibil să închidem ţara, să impunem noi restricţii, o dată la două luni. O asemenea strategie are efecte secundare uriaşe şi consecinţe grave pentru cei care au alte probleme medicale! Închizând tot, vom creşte numărul celor care vor muri din cauza bolilor cardiovasculare, din cauza cancerului, pentru că aceşti oameni nu vor benefica de atenţia medicală de care au nevoie. Apoi, carantinarea totală are un impact puternic asupra sănătăţii mintale! Ca să nu mai vorbim despre problemele economice. Convieţuirea cu COVID-19 înseamnă să găsim o balanţă, să găsim soluţii de compromis pentru protejarea publicului, fără a înrăutăţi situaţia.
Cum se va descurca Africa în faţa pandemiei?
Epidemiile călătoresc! Nu există niciun motiv pentru care Africa să fie scutită. COVID-19 s-a instalat şi în Africa, dar nu la fel de puternic, ca în Europa sau în America. Oare e doar o chestiune de timp? Poate că va conta şi faptul că, în comparaţie cu Europa, continentul african are o populaţie mai tânără. Factorul climatic va diminua oare riscurile în Africa? Am cam ignorat acest aspect. Dar normele de distanţare fizică vor fi necesare şi pentru Africa.
CITEŞTE ŞI:
Se încarcă comentariile...
