Piramidologia: de unde vine forţa misterioasă care se manifestă în interiorul piramidei lui Keops

Dintre miturile (relativ) moderne, nu au cum să lipsească puterile misterioase ale piramidelor. O lamă de ras pusă într-un anume loc într-o structură care reproduce, la scară, piramida lui Keops îşi recapătă ascuţişul. Mâncarea pusă în acelaşi loc nu se strică, doar se usucă, se mumifică. Şi aşa mai departe. Ceva, o misterioasă forţă, se manifestă în interiorul piramidei.

Nu pot afirma cu precizie, dar se pare că prima abordare „ştiinţifică” a misterioaselor puteri ale formei de piramidă îi aparţine francezului A. Bovis, un faimos „specialist” în radiestezie. 

Bovis, prin anii 1930 a efectuat mai multe experimente cu modele din carton, la scară, ale piramdei Keops. Într-o comunicare intitulată „Metodă de radiestezie bazată pe inducţia tuturor corpurilor”, susţinută la „Congresul internaţional de radiotelurică de la Nisa, din 1935, el spunea: „Am construit [din carton] o piramidă […] cu baza de 24 m şi înălţimea de 15 cm, adică o reproducere la scara 1/1000 a piramidei lui Keops”. Această piramidă a fost supusă unor cercetări atente cu ajutorul dispozitivului numit Biometru, inventat de însuşi Antoine Bovis. Să vedem ce rezultate a obţinut: „Am măsurat cu Biometrul radiţiile celor patru feţe şi am găsit la Nord 215 grade pozitive, la Sud 215 grade negative, la Est 240 grade mixt-pozitive şi la Vest numai 75 grade pozitive […] apoi am măsurat radiaţiile în interiorul monumentului, la aproximativ o treime de la vârf, locul aproximativ al ceea ce se numeşte camera regală, şi am obţinut 2000 grade pozitive”. Din păcate, în broşura în care Bovis îşi prezenta lucrarea, nu sunt date suficiente informaţii despre acest aparat de măsurat, inventat de el şi numit Biometru. Tot ce vă pot spune că până în zilele noastre unii radiestezişti folosesc un cadran, numit cadranul lui Bovis cu ajutorul căruia se evaluază nivelul de benefic şi malefic în grade Bovis.

Din lucrarea lui Bovis am dedus că pentru evaluarea făcută s-a folosit un aparat care avea drept element sensibil pendululul radiestezic.

Cum funcţionează acest pendul? Bovis are propria sa teorie. 

Atomii sunt alcătuiţi din protoni şi electroni (neutronul fusese descoperit abia cu vreo trei ani mai înainte de lucrarea lui Bovis). Electronii se rotesc în jurul protonilor, devenind astfel echivalentul a nişte mici sisteme planetare. Bila, folosită pentru pendulul radiestezic, stă nemişcată câtă vreme nu interactionează cu cu ”undele corpului cercetat” şi câtă vreme nu sunt transmişi „curenţi prin vârfurile degetelor, care bulversează mişcările atomilor din bilă”. 

Şi ne mai spune Bovis că în momentul în care apare o interacţie cu acestea „în bilă se produc uragane, care agită acest univers [cel al atomilor din bilă] în mişcări rapide, permiţând masei să scape de legea gravitaţiei, având drept consecinţă mişcările circulare sau longitudinale ale bilei”. V-am dat acestă explicaţie a lui Bovis mai degrabă în scop didactic. În lumea pseudoştiinţei acest tip de deducţie a rămas practic neschimbat, până în zilele noastre. Singura diferenţă constă în apariţia unor cuvinte noi: mecanică cuantică, informaţie, găuri de vierme, matrice holografică, biocâmp, bioenergie etc. etc. etc.

Citeşte continuarea pe stiintasitehnica.com