Povestea Miei Braia, regina romanțelor interbelice. Șocul trăit de ea în perioada comunistă VIDEO
0Mia Braia a fost artista cel mai bine vândută din perioada interbelică, depășindu-le pe Maria Tănase și pe sora sa, Ioana Radu. Începuturile comunismului în România i-au îngropat la propriu muzica, albumele sale din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial fiind distruse.
Pe numele real Maria Braia, celebra Mia Braia s-a născut în 1911 la Craiova și a crescut din copilărie, la fel ca și sora cea mică Jana (cunoscută sub numele de scenă de Ioana Radu), într-un mediu în care muzica autentică era la ea acasă.
Constantin Braia, tatăl fetelor, deținea la periferia Craiovei o cârciumă cu un nume inedit: „La ieftenirea traiului“. Iar la acea cârciumă, doi muzicanți săraci și talentați – Ionon a lui Țache cobzarul și violonistul Nea Limbă – erau atracția localului și trăiau din bacșișul nu foarte consistent al numeroșilor clienți. Mia Braia și sora sa au avut primele contacte cu muzica în cârciuma tatălui lor.
Constantin Braia a realizat că fetele sale aveau talent muzical încă de când erau mici, așa că a început să pună constant bani deoparte din câștigurile de la cârciumă pentru a-i investi ulterior în educația lor muzicală. În plus, pentru a-i rămâne mai mulți bani, Constantin Braia își servea adesea clienții până noaptea târziu, fără să țină cont de oboseala ce se acumula, totul cu gândul la viitorul fiicelor sale la care ținea foarte mult.
Constantin Braia a văzut rapid că Mia, fiica sa cea mare, avea un talent muzical excepțional, așa că a înscris-o la Conservatorul „Cornetti“ din Craiova, în fapt o școală privată de arte condusă de o familie de boieri, originară din Grecia. La „Cornetti“, Mia Braia a avut mai mulți profesori de prim rang, dintre care trebuie menționați: compozitorul Ion Vasilescu – solfegiu și teorie, Jeny Ciolac – canto clasic și Dan Demetrescu – actorie. Și cum destinul este adeseori plin de surprize plăcute și neașteptate, Ion Vasilescu avea să aibă ulterior un rol important la începuturile carierei muzicale la vârf ale tinerei artiste foarte talentate.
Pregătită pentru tragedie, debutantă în comedie
Mia Braia a făcut pregătire susținută și pentru a avea o carieră în teatru, în special în tragedie, ce era la modă în perioada interbelică în România – doar că nu era atât de ușor. Drept urmare, Mia Braia a debutat în 1924 într-o comedie la restaurantul Minerva din Craiova, un local considerat de lux și frecventat de lumea bună din Bănie. La acel local, tânăra artistă avea să cânte și muzică ușoară, iar vocea sa cu un timbru unic nu avea cum să rămână neremarcată. Așadar, peste un an, Mia a fost angajată ca prim-solistă la Corul „Armonia“, unde a cântat până în 1929.
Fire foarte ambițioasă și conștientă de talentul său uriaș, ea s-a temut teribil să nu se plafoneze muzical într-un oraș de provincie. Prin urmare, cu câteva luni înainte de a împlini 18 ani, și-a luat inima-n dinți și a avut o discuție foarte serioasă cu tatăl său, insistând că vrea să plece în București, la Conservator.
Cu toate că eforturile financiare erau mari, Constantin Braia a acceptat și s-a zbătut enorm pentru a face ca visul fetei sale să devină realitate, muncind din greu pentru a-i plăti orele particulare de canto și chiria la locuința din București.
La Conservatorul din București, pe care l-a urmat în perioada 1929-1932, Mia Braia a studiat printre alții cu profesorii Livia Vețianu (canto), Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu) și cunoscutul dirijor Ion Nonna Otescu (armonie), care fusese elevul lui Charles-Marie Widor, unul dintre cei mai mari compozitori şi organişti din lume. În plus, în particular, Mia Braia a luat lecții de canto cu faimoasa soprană Elena Drăgulinescu, care făcuse studii de specializare la Paris și jucase pe scene importante din Franța în perioada dinaintea Marelui Război. În plus, Elena Drăgulinescu a fost solista Operei din București timp de aproape două decenii.
La doar câteva săptămâni după ce a sosit în Capitală, Mia Braia a reușit să se angajeze ca prim-solistă la Societatea corală „Carmen“, ce fusese înființată în 1901 de către D.G. Kiriac. Tânăra nu a uitat eforturile financiare mari ale tatălui său și, grație câștigurilor obținute, a reușit să își acopere o bună parte din costurile educației, ridicând astfel o parte din povara de pe umerii lui Constantin Braia.
1936, anul începuturilor glorioase
Mia își dorea constant să urce în carieră și a muncit mult în acest sens, roadele urmând a le culege la scurt timp după mutarea în Capitală: debutul la radio, în 1936, unde a susținut un program de muzică ușoară.
Anul a fost de altfel unul extrem de bun din toate punctele de vedere pentru Mia Braia, ce începea să devină un nume apreciat în toată țara. În 1936, aceasta a lansat primul său disc, cu piesa „Nu-ți pare rău când vezi că plâng“, compoziție a fostului său profesor Ion Vasilescu, înregistrată cu Orchestra Teatrului „Alhambra“, dirijată de același faimos compozitor – iar reușita a fost totală, primind premiul pentru Discul Anului.
Melodia a devenit rapid tangoul preferat pentru numeroși tineri îndrăgostiți din perioada interbelică. Au urmat în scurt timp alte discuri, vândute în mii de exemplare, adevărate recorduri ce au făcut din Mia Braia cel mai bine vândută artistă din perioada interbelică, peste Maria Tănase, sora sa Ioana Radu sau Maria Lătărețu.
Tot în 1936, Mia Braia l-a cunoscut pe Petre Alexandru, mai mare decât ea cu 13 ani și unul dintre cei mai apreciați și mai șarmanți interpreți de muzică ușoară și romanțe ai acelor vremuri. Diferența de vârstă a pălit însă în fața compatibilității inimilor. Cei doi s-au îndrăgosit rapid și au stat împreună timp de doi ani, căsătorindu-se ulterior în 1938. Ei aveau să formeze cel mai bun duet vocal de la Coșna, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau acompaniați de orchestrele lui Vasile Julea și Costică Tandin. De asemenea, Mia Braia și Petre Alexandru au cântat împreună și la renumitul restaurant Boulevard din centrul Capitalei.
Mai trebuie spus și că între 1937 și 1945, Mia Braia a cântat și în cunoscutele restaurante Luther și Balotha din București, precum și în restaurantul Dori din Neptun. Cariera sa ajunsese pe culmi, având numeroși admiratori și ascultători în toată țara, iar cererea pentru discurile înregistrate de Mia Braia era din ce în ce mai mare.
„Du-te și spune-le că Blaga a făcut o afacere cu tine“
După Al Doilea Război Mondial, Mia Braia și Petre Alexandru au divorțat, fapt ce a surprins multă lume, deoarece aceștia formau cel mai invidiat cuplu de artiști din București. Mulți ani a circulat informația conform căreia cei doi ar fi divorțat în 1950, însă există documente de la Starea Civilă ce atestă negru pe alb că în august 1947 Mia Braia s-a recăsătorit cu Emanuel Blaga, nepotul marelui Lucian Blaga. De altfel, valoroasa artistă l-a și întâlnit pe Lucian Blaga în 1960, cu ocazia unui turneu susținut la Cluj-Napoca.
Peste ani, Mia Braia avea să rememoreze întâlnirea cu Lucian Blaga în volumul „Amintiri“, publicat la New York în 1989: „Am ajuns la el, recomandându-mă cu numele meu de cântăreață, așa că nu putea să-i sune nimic ciudat auzind, pur și simplu: Mia Braia. O interpretă de cântece de dragoste care vroia să vadă un «cântăreț al dragostei». I-am spus că simțământul dragostei cântate poate fi o frântură din poemele lui metafizice, iar pe el l-a amuzat atacul meu, ca și «risipa» de informații muzicale pe care i le-am dat. Și m-a privit apoi cu simpatie. Privindu-i ochii generoși și capul leonin, i-am zâmbit și eu. Trăia acolo, între rafturi cu cărți, la o masă cu hârtii adunate cu grijă. Avea 65 de ani. (...) Lucian Blaga m-a privit netulburat și mi-a oferit un zâmbet care mi s-a părut un zâmbet de simpatie. Atât mi-a trebuit și mi-am și pornit necazul cu neamul Blagilor și indiferența lui față de mine, o cântăreață.
Îl ascultam căutând să-mi împlântez în minte fiecare cuvânt, fiecare nuanță. Apoi, timidă, și mai ales jenată, atunci când m-a întrebat despre adeziunea ascultătorilor, i-am spus că meșteșugul scenei și al reflectoarelor cu mii și mii de lumânări cere o frumusețe care nu intră întotdeauna în dărătnicia Naturii. M-a înțeles și m-a abătut cu înțelepciune din certitudinile mele. «Numai frumusețea spirituală e de luat în seamă – mi-a spus el – fiindcă numai ea e născătoare de alte frumuseți. (...) În clipa aceea a intrat în cameră fiica lui. Lucian Blaga face prezentările spunându-i că sunt soția vărului Emanuel, deci, o Blaga. Tânăra fată a rămas țintuită. Eu am tăcut, ca într-un mare antract... Ca să nu tulbure tăcerea, marele poet s-a apropiat ușor, cu «pașii profetului», m-a sărutat pe obraji și mi-a spus: «Du-te și spune-le rudelor tale și ale mele că Blaga a făcut o afacere cu tine». L-am văzut atunci, prima și ultima oară, dar, în ciuda anilor mei, hăituiți peste acoperișuri și vise, mi-l amintesc puternic pe cel ce adusese cerul în călimară și inima omului în palmă“.
Și-a cântat romanțele la New York
În perioada 1948-1954, Mia Braia devine solist vocal la Ansamblul de Estradă al Teatrului Armatei din București. În perioada 1958-1960 activează ca instructor artistic la Medgidia și la București. Până în 1956, în principal din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial și a antipatiei regimului comunist, Mia Braia nu a mai înregistrat vreun disc.
În 1960, Mia Braia a trecut printr-o grea pierdere. Constantin Braia, tatăl său și cel care a susținut-o mult în carieră, a murit la vârsta de 76 de ani. În ultimii ani de viață, Constantin Braia locuise pe aceeași stradă cu ea, Paris, din București. Mia Braia nu a fost doar o interpretă extrem de iubită, ci și o compozitoare apreciată a numeroase romanțe, piese de muzică ușoară și cântece în stil popular.
De-a lungul carierei sale, a întreprins numeroase turnee în țară și peste hotare. În 1979, după mai multe insistențe, a primit acordul autorităților comuniste de a pleca din țară, mergând mai întâi în fosta Republică Federală Germană și apoi în Statele Unite, la New York. Mia Braia a revenit în București cu soțul său, după Revoluție, unde s-a stins din viață la 88 de ani.
„Ba te îneca în iubire, ba te muştruluia după cum îi erau toanele“
„Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu jurnalist Doru Braia, nepotul Miei Braia, care din 1978 a trăit în exil în Germania, obligat să părăsească România după amenințarea „Jilava sau pleci“, până după Revoluție. În exil a organizat manifestații împotriva regimului lui Nicolae Ceaușescu, a avut apariții și a dat interviuri în presa occidentală și a fost primit în audiență, pentru a expune situația reală din România, de către Papa Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan, Helmut Kohl și François Mitterrand. Doru Braia a lucrat temporar în anii 1980 și pentru postul Radio Europa Liberă.
În 1958, tatăl lui Doru Braia și fratele Miei Braia era în închisoare. Așa că Mia a fost cea care l-a dus în prima sa zi de școală. „Mătușa mea mi-a spus să fiu cuminte, să o ascult pe tovarăşa învățătoare şi să învăț bine. N-am ascultat-o: n-am fost cuminte, n-am ascultat învățătoarea şi n-am fost strălucit la învățătură. Mătușa mea era o fire oportunistă, fapt ce i-a înlesnit accesul în toate cercurile de putere“, își amintește Doru Braia.
Pentru că mama sa trebuia să-şi câştige singură întreținerea, Mia Braia îl lua pe Doru Braia în turneele sale prin țară. „Ca rudă, ca mătuşă, era destul de inconstantă. Ba te îneca în iubire, ba te muştruluia după cum îi erau toanele. Avea succes, datorită unei cariere începută prin anii '20-'30 ai secolului trecut, în duet cu primul ei soț, Petre Alexandru. Românii formează un public destul de conservator şi, odată intrat în grațiile lui, nu te mai scoate de acolo. Ultima amintire: m-am pomenit cu ea la München, cu soțul şi copilul înfiat, şi m-a anunțat că doreşte să rămână aici. Am fost surprins, pentru că o ştiam membră PCR şi în foarte cordiale relații cu Elena Ceauşescu. I-am cam reproşat asta, s-a supărat pe mine, nu ne-am mai vorbit şi apoi a plecat prin America. S-a întors în anii ’90 în România şi a murit singură, lipsită de rude şi prieteni“, a povestit Doru Braia pentru „Weekend Adevărul“.
Romanța merge mai departe
Membră din anul 2020 a Ansamblului „Cobilița“ al Centrului de Cultură și Artă din Târgu-Jiu, Simina Popescu, strănepoata Miei Braia, este o apreciată tânără interpretă de muzică populară. Ea este singura din reputata familie care a moștenit pasiunea pentru cântat. Străbunica din partea tatălui a fost verișoară primară cu surorile Mia Braia și Ioana Radu. „În primul rând, cel mai important lucru este că talentul îl moștenesc de la cele două surori Ioana Radu și Mia Braia. Este un bonus pentru mine și pentru cariera mea muzicală faptul că le-am moștenit talentul și, văzând la ce nivel au fost cele două mari artiste și rude ale mele, îmi dă mai multă încredere în mine să reușesc să ajung și eu pe acele culmi“, spune cu mândrie Simina Popescu.
Tânăra cântă de la 3 ani, iar studiile muzicale le-a început la 9 ani. Simina Popescu nu are deocamdată în repertoriu piese ale Miei Braia, „însă am o piesă de petrecere proprie care duce spre genurile pe care le-a abordat Mia Braia. Dar am în plan să cânt și piese din repertoriul ei. Chiar m-am gândit la asta și îmi doresc să aduc din nou în fața oamenilor acele melodii vechi de neuitat“, mai spune Simina Popescu.
Urmașa Miei Braia a reușit deja să câștige mai multe premii la festivaluri importante din țară, dintre care menționăm: Marele Premiu la Festivalul ,,Emil Monția“ (Arad 2021); Trofeul la secțiunea „Interpretare vocală“, Trofeul la secțiunea „Costum Popular Autentic“ și o piesă realizată special pentru ea (de la text până la videoclip și promovare) în cadrul Festivalului Național de Etnografie și Folclor pentru Copii și Tineret Curtișoara (2019); Premiul I la Festivalul Copiilor ,,Maria Lătărețu“ – (Vâlcea, 2018); Premiul I la Festivalul ,,Viața Cântecului“ (București, 2018).
Se încarcă comentariile...
