INTERVIU Luminița Velciu, scriitoarea care a adus la lumină povestea dramatică a lui Ioan Luchian Mihalea FOTO
0Luminița Velciu - realizator de emisiuni tv, creator de conținut, cronicar, orator și avocat - este cea care a dorit ca adevărata poveste a lui Ioan Luchian Mihalea să fie cunoscută.
Ideea de a scrie o carte despre Luchian i-a venit cumva pe neașteptate, ca o revelație. A sunat atunci pe cei care i-au fost prieteni și în câteva luni cartea vedea lumina tiparului.
Este o carte care evocă activitatea unuia dintre cele mai iubite grupuri corale din România. Volumul a apărut la 50 de ani de la înființarea Grupului Coral SONG și 30 de ani de când Ioan Luchian Mihalea a fost ucis.
Astfel, Luminița Velciu a lansat în zilele de 16 și 17 aprilie 2024 la Timișoara și Arad cartea „SONG, un cântec amuțit – trei decenii fără Oanță”.
În zona de vest a țării, Luminița a fost însoțită de soțul ei și prietenul Radu Ilina. „Este o poveste care trebuie spusă și cunoscută de către oameni. Pentru că în viață mai avem nevoie și de lucruri frumoase”, a punctat Radu Ilina, unul dintre moderatorii evenimentului, dar și fost membru al corului, originar de lângă Arad.
Întâlnirea a fost pigmentată și cu un film–document despre Corul Song al Casei de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” București. Juristă, jurnalistă, dar și parte din grupul SONG, Luminița Velciu a spus o emoționantă poveste. Volumul este de fapt și o mărturie a 120 de oameni care au făcut parte din SONG, Mini-Song și artiști care au colaborat și l-au prețuit.
Cei mai mulți dintre aceștia sunt nume consacrate ale peisajului muzical românesc, din ultimele patru decenii. Printre care amintim: Dana Rogoz, Horia Moculescu, Toni Grecu.
Amintim că, compozitorul, solistul şi dirijorul Ioan Luchian Mihalea a fost găsit mort în apartamentul său din București, pe 29 noiembrie 1993. Avea 42 de ani.
Astfel, Luminița a pornit să spună povestea adevărată a lui Ioan Luchian Mihalea, a Grupului Coral SONG, a Mini-Song-ului și a tinereții lor dintr-un timp în care erau mai liberi ca niciodată, pentru că Oanță le arăta cât de frumos se poate trăi împreună și cât de multă lumină străpunge întunericul.
Luminița spune despre ea că: „Am descoperit că sunt ziarist în 1983 când am fost selectată să prezint în direct emisiunea «De la 1 la 3» la Radio România”.
Una dintre emisiunile de suflet pe care le-a avut este „Luminița de la miezul nopții”, la care au fost invitați și arădeni printre care antreprenoarea Florentina Pintea (Tina).
Luminița Velciu a făcut pentru Adevărul câteva dezvăluiri despre „nașterea” cărții amintite și despre ce a însemnat pentru ea Ioan Luchian Mihalea.
Adevărul: Cum a fost Ioan Luchian Mihalea?
Luminița Velciu: Eu sunt creația a ceea ce Ioan Luchian Mihalea a făcut-o nu numai cu mine, cu toți membrii SONG-ului și Mini SONG-ului. Așa cum povestesc în această carte, Ioan Luchian Mihalea a fost un formator de caractere. M-a învățat în meseria pe care o fac zi de zi ce înseamnă să abordez scena, ce înseamnă să știu că mai important decât orice este publicul. Pentru public trebuie să îți iei o poziție dreaptă, trebuie să fii vertical, să te arcuiești, trebuie să zâmbești, să nu se știe ce este în sufletul tău pentru că tu trebuie să transmiți lumină.
Ioan Luchian Mihalea a fost lumină, a fost un personaj absolut irepetabil care a lăsat amprente uriașe despre care nu se știe. Străduindu-mă să fac documentarea acestei cărți am toate motivele documentare să susțin, că s-a dorit plecarea lui Ioan Luchian Mihalea cu tot ce a lăsat el prețios. Și iată că timpul rezolvă totul, pentru că se spune că, la un moment dat, adevărul trebuie să iasă la lumină. Nu se spune în câți ani poate ieși adevărul la lumină, uneori se poate întâmpla și după 30 de ani și pentru asta, astăzi cartea „SONG, un cântec amuțit – trei decenii fără Oanță” vine să spună adevărul despre el, o bucățică de adevăr pentru că mai sunt lucruri de aflat.
Adevărul: Când l-ați cunoscut pe Ioan Luchian Mihalea?
Luminița Velciu: L-am cunoscut atunci când aveam 12 ani, când mă uitam la televizor ca mulți dintre colegii mei pe care i-am descoperit că, la aceeași vârstă ca și mine, priveau la „Sfârșit de săptămână” sau la emisiunea „De la A la infinit” sau „Mozaic Cultural Artistic Sportiv” atunci când Televiziunea Română prin Tudor Vornicu, un mare descoperitor de talente și un „nas” adevărat la oamenii de valoare făcea echipă extraordinară cu Ileana Vlad Pop.
Acei oameni au descoperit în Ioan Luchian Mihalea un talent absolut inepuizabil, o forță de originalitate care venea să schimbe limbajul muzicii corale din ceea ce reprezentau orele de cor în care ne duceam și stăteam cuminți unul lângă altul (cântam dacă aveam, dacă nu aveam voce, adunați împreună) a răsfirat oamenii pe scenă, i-a făcut să se audă între ei, să se miște liber și i-a făcut să devină un reper pentru tot ce reprezenta de atunci încolo muzica de calitate corală.
Adevărul: Când ați intrat prima oară într-un studio TV ?
Luminița Velciu: Cum spuneam, l-am cunoscut pe Ioan Luchian Mihalea de la televizor și bucuria a fost să-l întâlnesc personal în 1985 pentru că mi-am promis că, atunci când voi fi studentă, voi cânta în SONG. M-am dus, am dat o probă, am luat acea probă și am rămas. Iar odată cu el am intrat în TVR, în 1985 pentru că am făcut o filmare pentru „O planetă de flori”, o piesă care s-a difuzat la Revelionul din 1886. Mi-a plăcut acolo și atunci m-am hotărât că vreau să lucrez în televiziune.
Adevărul: Ce simțeați că îi datorați lui Ioan Luchian Mihalea?
Luminița Velciu: Parcă Dumnezeu mi-a auzit gândurile, iar în anul 1993 când a plecat eu i-am promis că și dacă voi lucra la „Viața Satului” vreau să vorbesc despre el, pentru că sunt ceea ce sunt din punct de vedere al prezenței mele, al felului în care m-am desfășurat în meseria mea, tot datorită lui Ioan Luchian Mihalea.
Adevărul: Cu cât timp înainte să moară l-ați văzut pe Mihalea?
Luminița Velciu: În urmă cu trei decenii a plecat grăbit și fără să ne luăm rămas-bun, abia ne despărțiserăm de douăzeci de ore. Repetam pentru concertul aniversar de douăzeci de ani, ne chemase pe toți câți puteam și doream să venim, din toate generațiile, ca să fim împreună într-un ultim spectacol SONG, înainte de ceva ce numai el știa că avea să urmeze. Simțise momentul schimbării, era un spirit viu și intuia că era nevoie de o altă abordare, în acord cu timpurile. Noi ne-am întâlnit duminică, pe 28 noiembrie 1993, în sala de repetiții de la „Preoteasa”. În mod cu totul miraculos acea întâlnire a fost filmată... Dar, peste nici douăzeci și patru de ore, acea filmare s-a transformat în mod tragic într-un document de arhivă...
Adevărul: Când a apărut ideea de a scrie o carte despre Ioan Luchian Mihalea?
Luminița Velciu: Ideea mi-a venit pe data de 11 iunie 2023, era ora 14 și ceva, amestecam în orezul câinilor pe care îi hrănesc din când în când cu mâncare gătită. Aveam mai demult în minte acest concept, dar brusc am realizat că sunt 30 de ani de când a plecat și am zis că anul acela trebuie să facem o carte. Imediat mi-am sunat colegi și prieteni din SONG, care mi-au zis că sunt nebună. Eu știu că sunt nebună, deoarece e nevoie și de oameni nebuni, că fără ei nu se mișcă lumea. Și atunci mi-am dat măsura întreagii mele „nebuni”. A durat un timp până i-am convins să înceapă să scrie.
Adevărul: Fiind mulți implicați a fost greu? Unde ați făcut cercetări pentru carte?
Luminița Velciu: Le-am dat un timp, mai exact până pe 30 septembrie 2023 când se termina Festivalul Enescu, bineînțeles că nu s-au ținut toți de termen și au sărit din grafic, dar eu nu terminasem documentarea, trebuia să mă hotărăsc eu însămi dacă această carte să rămână doar la nivel de emoție, sau vreau ca ea să fie ceea ce nu mai apăruse până atunci și anume, o biografie adevărată care să depășească faza de lacrimă și de sensibilitate și să meargă spre ceea ce reprezintă bibliografia lui reală. Atunci mi-am dat seama că, citind tot ce s-a scris și urât la acel moment, când el a plecat, eu nu am voie ca jurnalist și ca jurist să rămân doar în această fază și am mers și am cercetat. Sunt lucruri pe care le povestesc în carte.
Este descris pas cu pas cum s-a întâmplat, au fost cercetări făcute în arhiva C.N.S.A.S. aveam din fericire norocul să fi fost acreditată ca cercetător și tema aceasta mi s-a potrivit cu tema Mihalea. Am ajuns la Direcția Penitenciare, trebuia să povestesc despre copilăria lui. Nu se știa până în acest moment cum a venit Ioan Luchian Mihalea pe lume și cum a trăit el. Se spusese că a trăit într-un orfelinat, că a fost adoptat, nu îmi cereți să vă spun tot, pentru că vreau să vă las fiecăruia emoția de a descoperi din carte și sunt foarte grijulie cu lucrul acesta. Este o emoție puternică pe care trebuie să o luați fiecare propriis sensibus (prin propriile simțuri) din carte.
Adevărul: Unde se găsește cartea?
Luminița Velciu: Cartea se găsește deocamdată în București, la Compania de Librării, într-un parteneriat minunat. Se poate comanda de pe site-ul: https://www.clb.ro/song-un-cantec-amutit.
Se încarcă comentariile...
