Costul invizibil al operei de artă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De la Câlţia la Tonitza şi de la Maxy la Ingres, pictorii sunt legaţi prin şcoli care dau scala de preţ pentru fiecare tablou în parte.

Prezenţa în muzee, clasarea în Patrimoniul Naţional, numărul şi calitatea cataloagelor şi cărţilor dedicate unui pictor, notorietatea acestuia (aşa cum se reflectă prin prezenţa sa mediatică), apartenenţa la cercuri şi grupări artistice - toate acestea sunt elemente de care trebuie ţinut cont atunci când se face preţul unui tablou.

Ele sunt criterii obiective în organizarea unei colecţii de artă şi reflectă (mai mult sau mai puţin direct) interesul comercial pentru un artist şi capacitatea de a vinde sau a revinde operele acestuia.

Cel mai bine vânduţi pictori în viaţă, Ştefan Câlţia şi Sorin Ilfoveanu, au fost elevii celui mai bine vândut pictor postbelic, Corneliu Baba, care a fost, la rândul său, discipolul lui Tonitza, liderul picturii interbelice. Este un simplu exemplu de filiaţie artistică în care maeştrii transferă discipolilor, dincolo de stiluri şi curente, multe alte lucruri imposibil de teoretizat.

Din punctul de vedere al investitorului în artă, de interes este că moştenirea pe care o lasă maeştrii include şi o parte din cota de piaţă.

Verticale artistice

Ion Ţuculescu este singura mare excepţie din pictura română. Cu tablouri vândute la peste 100.000 de euro, el a fost medic de profesie, nu a beneficiat de o educaţie plastică şi nu a transmis mai departe canoanele şi tehnicile stilului său personal.

Toţi ceilalţi pictori vânduţi cu rezultate notabile provin din şcoli de artă plastică sau din domenii adiacente, cel mai adesea din arhitectură, cum e cazul cu Horia Bernea sau Marcel Iancu.

Pot fi astfel trasate verticale artistice pe mai multe sute de ani care leagă, de exemplu, un pictor contemporan precum Alma Redlinger de maestrul neoclasicismului francez Dominique Ingres: prin avangardistul MH Maxy, profesor al Almei Redlinger şi elev al lui Camil Ressu, care avusese ca maeştri pe Bougereau şi pe G.D. Mirea - pictor român format în şcoala lui Ingres.

Importanţa filiaţiilor artistice creşte pe măsură ce coborâm în istorie, când şcolile de artă erau chiar atelierele artiştilor. Marii profesori din România, precum Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu sau George Mirea Demetrescu sunt adesea favorizaţi de cumpărători.

Un alt efect este că pictorii români şcoliţi în atelierele unor mari pictori europeni beneficiază la evaluare de influenţa notorietăţii maeştrilor lor.

Samuel Mutzner, elev al lui Claude Monet, are 33 de opere vândute cu peste 10.000 de euro; Nicolae Grigorescu a beneficiat din plin de asocierea cu Millet; Dărăscu şi Steriadi au fost propulsaţi de atelierul academistului francez J.P. Laurens; alţi mari pictori internaţionali care au avut discipoli în România sunt J.L. Gerome (Nicolae Grant), André Lothe (Ciucurencu), André Derain (Marcel Iancu).

Cote mici pentru outsideri

Iosif Steurer a fost un pictor român de origine austriacă. Născut la Viena, el s-a căsătorit cu o româncă şi a obţinut cetăţenia română. Opera sa, pe alocuri valoroasă prin dramatism şi cromatică, are preţuri mici prin raport cu artişti comparabili.

El are un record personal de 2.600 de euro, iar în acest an din cele 10 picturi vândute una singură a trecut de 1.000 de euro. Cheia unei cote atât de reduse stă în izolarea artistului faţă de cercurile culturale româneşti, lipsa unei filiaţii prin care să dobândească un plus de notorietate şi lipsa lucrărilor sale din colecţiile muzeale. Doar Casa Memorială Arghezi şi Muzeul din Roman expun lucrări ale sale.

La antipod, Rudolf

Schweitzer-Cumpăna, pictor de origine germană născut la Piteşti, a avut un număr impresionant de expoziţii personale (31), a fost profesor la Institutul N. Grigorescu, a participat la iniţiative artistice alături de Tonitza, Şirato şi Ştefan Dimitrescu şi a donat sute de lucrări muzeelor din ţară.

El este cel mai tranzacţionat pictor român şi, în ciuda sutelor de lucrări prezente pe piaţă, are un record personal de 40.000 de euro şi alte 128 de picturi cu preţuri peste Steurer.

24 de picturi de Schweitzer-Cumpăna au fost deja vândute în acest an.

Artişti şi cote: Nicu Enea vinde mult şi ieftin

Trei case de licitaţii din Bucureşti - Alis, AraArt şi Goldart - au vândut deja în prima parte a acestui an şapte tablouri semnate  Nicu Enea.

Preţurile de adjudecare s-au situat între 1.000 şi 1500 de euro, valori corelate destul de bine cu cota deţinută anterior de pictorul interbelic. Lichiditatea lui Enea a putut fi constatată încă din 2011 când a reuşit adjudecarea a 23 de lucrări, cel mai bine vândută dintre ele obţinând preţul de 6.500 de euro.

Recordul personal al artistului rămâne însă un 7.000 de euro, valoare la care s-a adjudecat în 2010 tabloul „Dubrovnic" (foto). Tot atunci, „Indexul artiştilor români" calcula pentru Enea un randament mediu anual de peste 23%.

Agenda investiţiilor: „Fetiţa cu tulpan alb", vedeta săptămânii viitoare

Pictura lui Nicolae Tonitza, „Fetiţă cu tulpan alb" este prima pictură importantă programată în licitaţiile lunii mai. Cu o estimare de 53.000-58.000 de euro, tabloul (ulei pe carton 45,5x37,5 cm) este vedeta licitaţiei de pe 10 mai la Goldart.

Alte lucrări de mare interes sunt o „Natură statică cu pere", semnată de Petraşcu şi evaluată la 34.000-36.000 de euro, şi un peisaj de Pallady, „Coastă în Bretania", evaluat la 27.000-29.000 de euro.

Catalogul licitaţiei cuprinde şi alte lucrări interesante, semnate de Octav Băncilă, Alexandru Ciucurencu, Ion Sălişteanu, Otto Briese, Valentin Hoeflich, Marilena Murariu şi Ion Pacea.

Pe segmentul de grafică se remarcă o „Maternitate" de Tia Peltz, cu o evaluare de 300-500 de euro, şi „Maramureşence în târg" de Viorel Mărginean, cu o estimare de 200-300 de euro. Întreaga licitaţie are 108 loturi, cu un segment substanţial de sculptură.

Top vânzări la licitaţii: Cele mai scumpe semnături Ştefan Câlţia

1. „Întâlnirea", (Artmark, 2011), 16.000 de euro

2. „Pierrot şi Colombina", (Artmark, 2012), 13.000 de euro

3. „Călătorul cu livadă", (Artmark, 2011),  8.000 de euro

4. „Arlechin şi Colombina", (Goldart, 2011), 6.000 de euro

5-6-7. „Natură statică", (Artmark, 2012),  5.500 de euro

5-6-7. „Structura înţeleaptă", (Artmark, 2012),  5.500 de euro

5-6-7. „Toba de minte", (Artmark, 2012),  5.500 de euro

8. „Fruct de primăvară", (Artmark, 2012),  5. 000 de euro

9. „Cerbul", (Artmark, 2012),  4.750 de euro

10. „Echilibru", (Artmark, 2010),  4.500 de euro

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite