INTERVIU Ciprian Lolu, salvator montan Zărnești: „Documentarea se face de la Salvamont, nu de pe rețelele de socializare“
0O tură reușită presupune în primul rând cunoașterea traseului, informațiile exacte putând fi luate direct de la cei care cunosc cel mai bine muntele. Ciprian Lolu, salvator montan, membru al Comisiei Tehnice din cadrul Salvamont România, vorbește pentru „Weekend Adevărul“ despre ce trebuie făcut pentru a cunoaște și a descoperi muntele în siguranță.
„Weekend Adevărul“: De ce ajung oamenii pe munte în situații fără ieșire: dificultatea traseului, pregătirea fizică insuficientă, echipamentul, psihicul, vremea, orientarea, lipsa marcajelor? Care dintre aceste cauze cântăreşte mai mult decât altele?
Ciprian Lolu: Cred că toate cele enumerate sunt și răspunsuri. Dificultatea traseului este, cu siguranță, direct proporțională cu pregătirea fizică, dar și tehnică a celui care alege acel traseu. Vremea este și va rămâne un factor decisiv în ceea ce privește „reușita“ traseului propus. Orientarea, de asemenea, este în directă corelare cu așa-zisa „lipsă a marcajelor“, evident, din diferite motive clare și care nu mai depind de Salvamont.
Ce trebuie făcut înainte de a pleca într-o tură pe munte?
La această întrebare am să răspund cu exemplul unui caz care, din păcate, se repetă cam în fiecare an. Acum câțiva ani, un grup de turiști a parcurs un traseu folosind o aplicație pe telefon. După multe ore parcurse pe o vale nemarcată în care au insistat să urmeze ruta dată de aplicație, au fost nevoiți să sune la Salvamont pentru ajutor. Practic, acea aplicație prezenta o rută în care, în realitate, era necesar inclusiv un rapel de 55 de metri și evident că nu aveau la ei niciun fel de echipament de alpinism. Așadar, ce trebuie făcut înainte de a pleca într-o tură? Documentați-vă despre ce doriți să faceți, doar că în niciun caz de pe rețelele de socializare, ci mai degrabă sunând la Salvamont, pentru a avea un dialog clar cu cei abilitați în domeniu. La noi, în Piatra Craiului, cred că o informație corectă o pot obține atât de la Administrația Parcului Național Piatra Craiului, cât și de la noi, de la Salvamont Zărnești.
Echipamentul montan nu trebuie confundat cu echipamentul de plajă. Este foarte adevărat și că multe dintre accidentări sunt cauzate de aceste alegeri fără niciun pic de asumare și de responsabilitate.
Cu toate că pare cumva logic să înveți muntele pornind de la un traseu ușor, mulți aleg drumul invers: încep cu un traseu dificil. Care sunt posibilitățile ca asta să ducă la un fiasco?
Evident că un rol important îl au rețelele de socializare unde, dacă un turist postează o poză cu o zonă spectaculoasă, cu siguranță va atrage dorința prietenilor săi virtuali de a vedea și ei acel loc. Spun asta chiar dacă nivelul de pregătire al acestora poate este inferior unei asemenea provocări... Doar să ne gândim câți sunt cei care visează la Acele Morarului sau la Creasta Arpășel sau la Creasta Pietrei Craiului iarna...
Cu adidași pe Mont Blanc
Ar trebui cumva sancționate persoanele care aleg să bată traseele montane fără echipament adecvat, gen sandale sau papuci?
Este adevărat că echipamentul montan nu trebuie confundat cu echipamentul de plajă, să spunem așa. Este foarte adevărat și că multe dintre accidentări sunt cauzate de aceste alegeri fără niciun pic de asumare și de responsabilitate și, cred eu, că toate însumate fac parte din educația montană a fiecăruia. Acum câteva zile era acea știre cu un grup de români în pantaloni scurți și adidași care încercau să urce Mont Blancul. Din păcate, pot spune că se întâmplă și invers: am întâlnit în acțiuni şi turiști străini echipați foarte rudimentar. Practic, totul se rezumă la educația montană, asta cred eu. Legat de sancționare, ca salvator montan, nu mă gândesc la o sancționare financiară, cât m-aș gândi dacă acei turiști ar învăța ceva din aceste întâmplări ale lor...
Ți s-a întâmplat să atragi atenția turiștilor, nefiind îmbrăcat cu echipamentul de la Salvamont, despre încălțămintea neadecvată sau despre anumite comportamente deplasate? Ce reacții ai primit?
De multe ori... Și până nu mă prezentam și nu le spuneam că sunt de la Salvamont, nu eram ascultat. Iarna este cel mai bun exemplu, datorită faptului că pe schiuri de tură fac nenumărate ture și văd că mulți neglijează subiectul avalanșă.
Aveți intervenții în care dați de turiști prost echipați, cumva neobișnuiți cu muntele. Realizează că au făcut ceva greșit?
Din păcate, nu pot spune decât că procentul celor care învață ceva este egal cu procentul celor care spun „dacă am scăpat acum, cu echipamentul ales, cu siguranță și data viitoare va fi la fel“.
Grupul armonios, un factor decisiv
Lipsește educația montană în România? Ar trebui cumva introdusă în școală, poate nu un curs în sine, dar ca parte a orelor de geografie, de exemplu?
Nu cred că ar fi ceva anormal dacă s-ar face în școală... Măcar pentru zonele cu areal montan, iar noțiunile elementare din școală ar putea fi completate apoi în afara instituțiilor de învățământ.
Este cumva existența unei telecabine care duce la altitudine, cum sunt cele de la Babele sau de la Bâlea, un factor care să amplifice apariția situațiilor la limită?
Fără doar și poate, abruptul prahovean este cel mai expus, să spunem așa, la accidente de tot felul. Existența celor două cabine (Bușteni/Sinaia) a fost și este sursa unui număr foarte mare de turiști care au dorit să ajungă pe Platoul Bucegi, doar că, de nenumărate ori, dorința de a coborî în Bușteni a făcut să fie poate zona cu cel mai mare număr de accidente sau rătăciri sau cazuri cu persoane blocate în zone de abrupt. Și zona Bâlea, având atât cabina cât și drumul național, este una dintre zonele cele mai importante din țară ca număr de solicitări pentru Salvamont.
În ultima perioadă au fost cazuri de persoane pierdute de grupul cu care au pornit pe munte. Pleacă problema asta de la faptul că nu există o relație de prietenie între persoanele din grup? Cum s-ar putea preveni astfel de situații?
Acum câțiva ani am avut un caz cu patru turiști care și-au propus o tură în Piatra Craiului, fără să se cunoască unul pe altul. Din păcate, pentru unul dintre ei s-a dovedit a fi cea mai proastă alegere, el fiind abandonat de colegii de tură, nu o dată, ci de două ori. Prima dată în munte, de unde noi l-am coborât la drum, ca apoi să constate că va trebui să meargă cu trenul spre casă. Motivul? Colegii l-au abandonat pentru că voiau să ajungă cât mai devreme acasă cu mașina. Din păcate, această ecuație se repetă cam în fiecare an și mă întorc la acea educație montană și spun că este cât se poate de important să știi cu cine pleci la drum.
Ce trasee mai puțin cunoscute le-ai recomanda cititorilor noștri?
Nu cred că aș recomanda nimănui un traseu anume, ci mai degrabă să cunoască și să descopere muntele pe care și l-au propus. De exemplu, în Piatra Craiului, unde sunt salvator montan de mai bine de 22 de ani, pot spune că dacă mi-aș propune să descopăr tot ce are Craiul în sine nu mi-ar ajunge o viață întreagă.
Proiectul 82+ continuă
Pe lângă faptul că este salvator montan la Salvamont Zărnești și membru în Comisia Tehnică a Salvamontului, Ciprian Lolu este și un alpinist împătimit, el propunându-și începând din 2005 să urce toate vârfurile de peste 4.000 de metri din Alpi. „Anul acesta, în aprilie, 82+ a continuat cu încă 7 vârfuri. Din păcate, încălzirea globală și riscul provocat de căderile de pietre, cât și topirea accentuată a ghețarilor, m-au determinat să nu plec acum în luna august pentru alte vârfuri, ci să aștept fie octombrie, fie primăvara viitoare. Așadar, 82+ își continuă drumul, dar cu multă răbdare... muntele nu pleacă de acolo“, ne-a spus Ciprian Lolu.
Se încarcă comentariile...
