Pavel Bartoș: „În teatru nu mai sunt doar simpaticul care apare la televizor“
0Prezentator TV, entertainer, actor, Pavel Bartoș (47 de ani) abordează cu lejeritate diverse zone artistice, dar recunoaște că teatrul este marea sa iubire. Actorul lansează un proiect de teatru la care a lucrat în pandemie, „One man aproape show“, un spectacol autobiografic plin de umor și autoironie, în care oricine se poate regăsi.
Spune că teatrul îl face să fie introspectiv, să se redescopere, să afle mereu lucruri noi despre el. Deși, în pandemie, a avut „supapa“ televiziunii, această perioadă l-a afectat enormpe plan actoricesc, dar i-a dat și șansa să-și stabilească prioritățile. Astfel, proiecte precum spectacolul „One man aproape show“ și lungmetrajul „Ramon“ au prins contur în ultimii ani, după cum a povestit într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“.
„Weekend Adevărul“: Povestește-ne despre noul tău spectacol „One man aproape show“. De ce „aproape“ show?
Pavel Bartoș: Eu fug tot timpul de chestiile astea radicale, precum perfect, extraordinar, minunat. Apoi, pentru că nu e vorba doar despre mine în acest show, ține foarte mult de interacțiunea cu publicul. Continui spectacolul sau, mai bine zis, spectacolul se duce într-o anumită zonă în funcție de reacția publicului. Nu e un monolog care, la final, se lasă cu aplauze. Este interactiv, este la limita stand-up-ului. Tocmai de aceea e aproape show. Poate să iasă total show sau, Doamne ferește!, deloc show (râde). Acum, serios, cred că va fi un show bun, e un spectacol pe care îl gândesc de vreo doi ani. Iar pandemia mi-a dat cu atât mai mult șansa să realizez că trebuie să-l fac.
La ce să se aștepte publicul?
E un spectacol foarte optimist. Are și un tip de confesiune în el, dar eu am zis să îmbin asta cu elemente teatrale, cu elemente de stand-up comedy, e tare fain și poate e prea sincer, dar mi-l asum în totalitate. Am și proiecții video pe scenă, pentru că voi provoca oamenii în sală să facă alegeriși să vedem dacă sunt cele bune. Eu am plecat de la premisa că toți suntem suma deciziilor sau a întâlnirilor umane pe care le-am avut.
Eu din greșeli am învățat mult mai mult decât din succese. Ne este frică să arătăm că suntem vulnerabili, că avem defecte, că avem slăbiciuni.
Ai vrut să faci acest spectacol înainte de pandemie, dar n-ai mai reușit. Crezi în predestinare? Crezi că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie și nu când ne dorim noi?
Toate au momentul lor. Mie, pandemia cu atât mai mult mi-a relevat că acest spectacol trebuie să existe, că trebuie să iasă la lumină. Avem o singură viață și, indiferent cum e, bună, nebună, rea, ea trebuie trăită din plin. Îmi doresc foarte mult ca, după ce publicul va vedea acest spectacol, să iasă din sală foarte optimist. Deși e exuberant, e și introspectiv, ne face să revenim un pic la persoana noastră și să ne gândim: oare asta îmi doresc, oare asta vreau să fac? Oricine se poate regăsi în acest spectacol.
„Teatrul, marea iubire“
Vorbești despre viața ta. Cum ai selectat aspectele, faptele, evenimentele pe care să le prezinți publicului?
Să nu te gândești că am stat eu o lună de zile și le-am căutat pe cele mai importante, nu. În timp, realizezi care au fost momentele importante, când au fost acele cotituri, chiar de când aveai 6-7 ani. Lumea mă știe de când sunt vizibil, dar existăși o perioadă neștiută a mea. Sunt povești de viață tratate într-o manieră foarte ironică și cu mult umor, chiar dacă povestea în sine e dramatică. Uite, au venit unii oameni la mine și mi-au zis: „Măi, Pavele, la cât noroc ai, sigur ai mâncat rahat“. Și nu-mi cade bine, mă supăr... Dar dacă dau filmul înapoi, realizez că sunt cel mai mare dintre cei patru frați. Am avut grijă de ei, i-am schimbat și poate, atunci când făceau câte o „capodoperă“ și dădeau din picioare, mi-o fi sărit și mie vreo bucățică. Așa că, da, poate au dreptate (râde). Se poate să te superi pe moment sau poți să râzi de situație. E bine și să fim serioși, dar să nu ne luăm prea mult în serios.
Înainte de pandemie ajunsesem într-un tăvălug în care făceai orice, oricând, și am realizat că nu e lucrul cel mai bun.
Oamenii te știu ca actor, prezentator, entertainer. E o altă latură pe care o vei arăta în spectacolul acesta?
Toată lumea te vrea cu zâmbetul pe buze, cel puțin așa în cazul meu. Da, eu sunt un tip care se bucură de viață, eu mă bucur de ce mi se dă: bun sau rău, eu mă bucur. Nu mi-e teamă să greșesc, pentru că știu că învăț ceva din acea greșeală. Eu din greșeli am învățat mult mai mult decât din succese. Ne este frică să arătăm că suntem vulnerabili, că avem defecte, că avem slăbiciuni. În show sunt chiar eu așa cum mă văd eu și s-ar putea să fie o surpriză pentru cei mai mulți.
În pandemie tu ai avut refugiul în televiziune, dar cum a fost în teatru?
La început, lumea aluat-o ca pe un fel de glumă: mă duc acasă o săptămână-două și mă odihnesc. Și mie mi-a prins bine, în primele săptămâni, pentru că am stat lângă ai mei foarte mult. După aceea am început să realizez că e o treabă foarte serioasă. A început să fie îngrijorare coroborată cu teamă, ne gândeam: oare vom mai reveni pe scenă, oare ne vom mai bucura unii de alții? Atunci a apărut o formă de teatru online, în care eu nu cred, pentru că noi, actorii, avem nevoie de această interacțiune cu publicul, trăim din asta. Eu am avut marele noroc să lucrez în televiziune, iar în televiziune am găsit defularea creativă necesară, dar mi-a lipsit mult teatrul. De aceea m-am bucurat că m-am întors la el așa cum era, cu 30% locuri ocupate, cu 50%... Primele reîntâlniri cu publicul au fost ciudate, parcă ne revedeam cu niște oameni după zece ani și nu știam dacă mai au aceleași obiceiuri, dacă mai putem avea încredere, dar am trecut repede peste asta. Acei 30% spectatori parcă doreau să suplinească lipsa celorlalți, iar noi jucam și mai furibund... Realizezi cât de fragilă este granița dintre siguranță și nesiguranță și m-am gândit că vreau să fac de acum înainte lucrurile care mă definesc. Înainte de pandemie ajunsesem într-un tăvălug în care făceai orice, oricând și am realizat că nu e lucrul cel mai bun. Pandemia a fost o perioadă teribil de frustrantă și groaznică pentru actori. Am cele două show-uri TV extraordinare, îmi ajung, nu-mi doresc mai mult, tocmai ca să am timp și pentru teatru. Teatrul e acea mare iubire în care îmi găsesc resursele necesare, în care mă redescopăr. În teatru nu mai sunt doar simpaticul care apare la televizor. După asta tânjim, de fapt, să descoperim lucruri noi până la sfârșitul vieții.
A fi prezentator nu este un rol
Cât te ajută actoria, improvizația, în emisiunile live de la „Vocea României“ și „Românii au talent“?
Mă ajută foarte mult în live-uri faptul că sunt actor. Eu acționez atunci, în acel moment, mă raportez tot timpul la ce se întâmplă acolo și cred că asta apreciază lumea la mine: naturalețea și dezinvoltura. Chiar dacă greșesc, chiar dacă dau o bâlbă, îmi asum. Dar n-ai cum să joci acolo un rol de prezentator: ești chiar tu în acea situație.
Și dacă apare ceva, dacă ai o problemă care să te afecteze foarte tare, pe plan personal?
Găsești lucruri care să te scoată din acea stare, eu mă uit în jur și caut un lucru frumos. Poate fi un om drag, un platou care îți place, nu mă refer la un platou cu mâncare, deși și ăla câteodată îți face bine (râde). Poate fi simplul gând că asta mi-am dorit de mic și atunci zic: hai să-mi trăiesc momentul!
Prietenia cu Smiley
Te-ai gândit vreodată să-l cooptezi pe Smiley într-un proiect de teatru?
Am avut discuții, dar nu cred că este o zonă care îl atrage. El e foarte onest și a zis așa:„Eu vreau să fac lucruri la care mă pricep, nu pot să fac oricând, orice. Dacă ai un anume statut, nu înseamnă că poți să le faci pe toate“. A jucat în filme, dar e cu totul altceva, sunt câteva replici. În teatru, procesul este altul, repeți două-trei luni pentru un spectacol, e mai profund. El găsește asta în muzică și în versuri.
Acum, că și el este tată, s-a strâns și mai mult relația voastră, îi dai sfaturi?
Vorbim enorm despre asta și am văzut la el marea schimbare. Când ne întâlnim, prima dată îmi arată telefonul. Tot telefonul lui e plin cu poze. Îl văd cum se bucură, cum abia așteaptă să ajungă acasă. L-a schimbat total... Când nu era tată, îi spuneam: atunci când ai copii e o altă lume, nu pot descrie în cuvinte ce ți se întâmplă, n-ai cum să descrii, e un alt fel al tău de a fi. Acum descoperă și el asta. Mi-a spus că e lucrul cel mai de preț care ți se poate întâmpla în viața asta.Vorbim despre multe, nu neapărat cum se schimbă un scutec, că are cine să-i spună. Îmi povestește toate etapele: acum a gângurit, acum a stat în picioare. Vezi atâta entuziasm la el, are nevoie să fie ascultat, iar tu să te bucuri alături de el. Pentru că n-o face cu toată lumea, ci doar cu cei dragi lui. S-a împlinit. Și avea nevoie de asta.
Anul acesta a fost bun și mi-a arătat că, dacă îmi stabilesc prioritățile, îmi face bine.
Un alt proiect important, pe care îl vei lansa în curând, este comedia romantică „Ramon“.
Acest proiect are o vechime de vreo 5-6 ani, nu poți să faci peste noapte un proiect de lungmetraj. M-am gândit foarte mult la subiect. Toată lumea m-a întrebat de ce titlul „Ramon“. Le-am zis să vină să vadă filmul și vor înțelege, nu pot să dau spoilere atât de mari. Ramon e un om bun, care încearcă să facă lucrurile bine, dar mai rău le încurcă. Și e în căutarea marii iubiri.
Joci rolul principal, dar e prima dată când ești și în postura de producător.
Am așteptat multă vreme să fac film, dar ori venea în „cantități“ mici, ori venea când nu eram disponibil, fie că aveam preselecții, fie că aveam filmări cu„Vocea României“ și „Românii au talent“. Și-am zis: hai să manageriez eu, să găsesc eu resursele necesare pentru această producție. N-am știut în ce mă bag. Meseria de producător e o meserie foarte grea. Trebuie să ai foarte multă răbdare. Ca actor, gândești doar din perspectiva ta; ca producător, trebuie să gândești din perspectiva tuturor: regizor, actori, logistică, necesar, absolut tot. E o muncă titanică. Înainte de toate, am vrut un scenariu foarte bun și l-am avut, a fost scris de Anghel Damian. Apoi, am știut foarte bine cine vreau să regizeze filmul și l-am tot curtat pe Jesus del Cerro, alături de care am lucrat la filmul „Ho Ho Ho“.
Cum l-ai convins?
Noi ne-am promis demult că vom face un proiect cinematografic împreună, așa că nu a fost atât de greu să-l conving. Când a intrat în acest proiect a devenit și partener și ne-am promis că nu vom face rabat de la calitate. I-am zis că vom lucra cu cine vrea el, a avut libertate totală. Și, când am făcut echipa, mi-a spus că e cea mai tare echipă cu care a lucrat vreodată. Iar în ceea ce privește distribuția,el a fost șeful. I-am spus: eu sunt producător, pot să-mi dau cu părerea, dar tu „simți“ actorul, alege ce crezi tu că se potrivește. A fost o chestie foarte onestă, au venit la casting și mă bucur că avem o distribuție extraordinară: Elvira Deatcu, Andreea Vasile, Carmen Tănase, Iulian Postelnicu, Ionuț Rusu, Bogdan Farcaș și alți actori foarte buni. Și, bineînțeles, pentru că avem relația asta extraordinară de prietenie, am zis că din primul meu proiect cinematografic de lungmetraj nu poate lipsi Smiley.
Și nici alte figuri importante din diverse domenii...
Da, sunt Andreea Esca, Roxana Hulpe, Selly. Uite, Selly chiar joacă rolul unui vlogger. Ne-am gândit: cine e pe piață, cine s-ar pricepe? Să fim cinstiți, el asta face și a fost cel mai potrivit. Dar și această decizie tot lui Jesus i-a aparținut. Nu ne-am permis un buget foarte mare și a trebuit să filmăm totul în 21 de zile. Nu am avut luxul de a ne întinde pe câteva luni, dar am format o echipă atât de bună, încât ne-a ieșit. Vom merge cu actorii prin țară, într-un turneu de distribuție, care începe pe 27 ianuarie 2023, iar filmul va intra în cinematografe din 3 februarie. Cumva, anul acesta a fost bun și mi-a arătat că, dacă îmi stabilesc prioritățile, îmi face bine.
Odeon x 3
„One man aproape show“ a avut prima reprezentație pe 18 noiembrie, la Teatrul Odeon din București, urmând încă două spectacole, în pe 19 noiembrie și 4 decembrie. Spectacolul va fi reluat într-o formă de stagiune, la același teatru, începând de anul viitor. Pavel Bartoș intenționează să facă și un turneu național, în aprilie 2023, și plănuiește un turneu pentru comunitățile de români din diaspora.
Se încarcă comentariile...
