EXCLUSIV Tim Staffell, fondatorul trupei Smile, predecesoarea Queen: „Freddie Mercury era un tip genial. Zicea adeseori că într-o zi va ajunge un superstar“
0Artistul britanic Tim Staffell, fost solist și fondator al trupei Smile, care și-a schimbat numele în Queen în 1970, a fost coleg de școală și bun prieten cu legendarul Freddie Mercury, despre ale cărui încredere în sine și talent spune că l-au schimbat ca persoană și ca artist în viitoarea carieră.
Dacă ar fi să facem arheologie muzicală și am porni să găsim începuturile formației Queen, „săpăturile“ ne-ar purta tocmai în 1965, când cei doi prieteni, Tim Staffell și Brian May, au fondat trupa 1984. Erau vremurile de aur ale rockului, când Jimi Hendrix și Pink Floyd vrăjeau cu muzica lor milioane de oameni din întreaga lume – și aveau în deschidere chiar formația 1984. Trei ani mai târziu, celor doi li se alătură, la clape, Chris Smith, și la tobe Roger Taylor, cântând sub numele de Smile. Lucrurile au evoluat extrem de rapid – în 1969, Chris părăsește trupa, iar un an mai târziu, Tim Staffell este „corupt“ de muzica R&B și iese și el din formație. În tot acest timp, Tim se împrietenește cu un coleg de-ai săi, de la Ealing Art College – nimeni altul decât Freddie Mercury. Cei doi nu doar că împărtășeau pasiunea pentru muzică, dar Freddie chiar era fan al formației Smile. Iată cum destinul a făcut în așa fel încât golul lăsat de Tim Staffell la microfonul trupei a fost umplut de Freddie Mercury care, împreună cu Brian May, Roger Taylor și nou-venitul Mike Grose, a început cucerirea istoriei muzicii sub numele de Queen.
Freddie Mercury a fost și cel care a propus schimbarea numelui trupei din Smile în Queen, propunere acceptată de colegii săi după câteva ezitări.
Însă amprenta lăsată de Tim Staffell nu s-a pierdut. În 1970, Tim Staffell și Brian May au compus și scris melodia ”Doing All Right” , melodie pe care au și cântat-o în același an cu trupa Smile. Ulterior, melodia a fost inclusă în 1973 pe albumul de debut al trupei Queen. Iar Freddie Mercury și-a adaptat tonalitățile vocii sale impresionante pentru a cântat ”Doing All Right” în aceeași manieră în care o făcuse Tim Staffell în 1970.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Tim Staffell (75 de ani) povestește despre anii de glorie ai muzicii rock și prietenia de-o viață cu Brian May – cei doi au lucrat împreună recent, atât pentru coloana sonoră a filmului de Oscar „Bohemian Rhapsody“, cât și pentru unul dintre albumele solo ale lui Tim. Fostul solist al formației Smile și-a adus aminte cu emoție de Freddie Mercury, un om modest, dar încrezător în sine, care spunea mereu că va ajunge un superstar.
„Weeekend Adevărul“: În anii ’60 ați format împreună cu Brian May (mai târziu, chitaristul formației Queen) o trupă numită 1984. În ciuda numelui orwellian, spuneați la un moment dat că erați „o trupă care făcea coveruri amuzante“. Cine a ales numele formației?
Tim Staffell: Dacă memoria nu mă înșală, cred că cel care a venit cu ideea acestui nume pentru trupă a fost Dave Dilloway, basistul nostru. Inițial, el dorise să dea numele The Mind Boggles pentru formație, însă toți ceilalți membri ai trupei nu au fost de acord cu propunerea inițială. Așa că s-a gândit la alt nume până la varianta finală.
Cu trupa 1984 ați avut mai multe concerte în deschidere pentru Jimi Hendrix și Pink Floyd. Cum ați descrie acele experiențe?
Să cânt cu colegii mei din trupă în deschiderea concertelor susținute de Jimi Hendrix și Pink Floyd a fost pur și simplu uimitor. Era pentru primele dăți când cântam pentru publicuri numeroase, iar acest lucru ne-a oferit mai departe expunere în lumea concertelor cu mari nume ale muzicii rock. A fost o experiență din care am avut multe de învățat și deopotrivă un pas important pentru carierele noastre în muzică.
Prieteni din adolescență, prieteni pe viață
Cât de mult a contat pentru cariera dumneavoastră faptul că erați pe aceeași undă din punct de vedere social și emoțional cu Brian May?
Ei bine, cred că faptul că două persoane au rădăcinile în același mediu social contează foarte mult. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care dau dovadă de o modestie naturală. Iar Brian, în ciuda talentului său uriaș, a rămas și în zilele noastre un tip modest și profund. Am fost buni prieteni încă din adolescență și, cu toate că drumurile noastre muzicale au ajuns să fie diferite, am rămas în continuare apropiați din punct de vedere intelectual și spiritual.
Când l-ați cunoscut prima oară pe Brian May? Care a fost prima dumneavoastră impresie despre el?
L-am întâlnit pentru prima oară în perioada în care eram amândoi elevi la Hampton School, în Londra. Prima mea impresie despre el a fost aceea că era un băiat foarte plăcut, care împărtășea aceleași pasiuni ca și mine, atât în cadrul muzicii, cât și în afara muzicii. În plus, Brian May era de mic un strălucit chitarist și vocalist. Iar conexiunea dintre noi s-a făcut datorită gusturilor noastre eclectice comune și astfel am ajuns să creăm împreună o trupă.
Cum l-ați cooptat pe Roger Taylor în noul grup Smile?
Când membrii trupei 1984 au absolvit învățământul terțiar, eu și Brian May am fost singurii care am rămas în Londra – Brian la Imperial College, iar eu la Ealing Art School. Eu și Brian doream să continuăm să explorăm muzica împreună și eram foarte fascinați de tripleta-fenomen a rockului de la acea vreme: Jimi Hendrix, Cream și The Who. Astfel s-a născut ideea trupei Smile. Am dat la mica publicitate un anunț în care specificam faptul că suntem în căutarea unui baterist. Iar Roger Taylor a venit la audiții, ne-a impresionat cu talentul său și nu a mai fost nevoie să căutăm alți candidați pentru postul liber. Nu văzusem vreodată un baterist atât de bun ca Roger.
Sub aripa creativă a lui Freddie
Pe când activați în Smile, v-ați împrietenit cu un tânăr muzician, nimeni altul decât Freddie Mercury. Cum era când l-ați întâlnit pentru prima oară?
Freddie și cu mine eram studenți la Ealing Art School, mergeam la aceleași cursuri și atunci am devenit buni prieteni. Amândoi aveam de lucru cu tranziția noastră de la adolescență la vârsta adultă; Freddie era mai încrezător decât o parte dintre ceilalți studenți. Așa cum a fost cazul și cu Brian May, Freddie mi s-a părut un tip extrem de plăcut, plin de modestie și care în mod cert era un artist și un muzician talentat încă de atunci. Amândoi ne doream mai degrabă o carieră muzicală decât una artistică, așa că am gravitat în mod natural împreună și ne-am împărtășit experiențele.
Cât de diferit era Freddie Mercury în spatele scenei comparativ cu Freddie Mercury cel de pe scenă?
Mulți oameni folosesc modestia ca pe un instrument pentru a depăși propria timiditate... Și cred că Freddie, ca și mine, la începutul carierei, era o astfel de persoană. Însă, încet, încet, încrederea sa în sine a crescut și a început să își întindă aripile creative și a combinat personalitatea sa din spatele scenei cu umorul său debordant, fapt ce a făcut ca el să fie plăcut de toată lumea. Iar în clipa în care a ajuns în lumina reflectoarelor, Freddie a devenit un uriaș! Am fost mereu uimit de încrederea în sine a lui Freddie. Avea un nivel de siguranță pe care eu nu l-am putut atinge vreodată. Era un tip genial, cu o forță pozitivă fantastică. Freddie a fost constant un băiat civilizat, nu l-am văzut vreodată înjurând. Știu că zicea adeseori că într-o zi va ajunge un superstar. Îmi aduc aminte și că venea la repetițiile trupei Smile și că obișnuia să ne dea sfaturi utile.
Am putea spune că această încredere în sine de nezdruncinat a fost cheia succesului lui Freddie Mercury?
Fără îndoială. Însă încrederea de nezdruncinat în sine nu e o garanție a succesului. Și despre mine pot spune că am o încredere de nezdruncinat în mine, însă această încredere trebuie combinată cu abilitatea de a lua deciziile cele mai bune și de a urma drumul potrivit pentru a îți atinge țelurile. Iar în cazul succesului lui Freddie au funcționat toate aceste calități.
Muzica, moștenirea care dăinuie
Cum vi-l amintiți pe Freddie Mercury?
După ce am plecat din trupa Smile, m-am revăzut rar cu Freddie... Însă îmi amintesc cu plăcere de perioada de dinante de 1970. Freddie era un tip plin de căldură și un pasionat de muzică timid. Îmi aduc aminte că, de mai multe ori, Freddie lua o riglă lungă de un metru și o ținea de parcă ar fi fost o chitară când îl auzea pe Jimi Hendrix la radio.
Care este ultima amintire pe care o aveți legată de Freddie Mercury?
Amintirea ultimă este de fapt acel tulburător videoclip al melodiei „These Are the Days of Our Lives“. Este un videoclip copleșitor de trist, filmat în 1991, cu puțin timp înainte ca Freddie să plece dintre noi... Mi-aș fi dorit mult să mai trăiască mulți ani și să rămânem în contact...
„Începusem să mă satur de rock“
Ce v-a făcut să lăsați rockul și să vă îndreptați către jazz și blues și, mai ales, să plecați din trupa Smile?
Am plecat din trupa Smile pentru că eram expus unei varietăți mari de influențe muzicale și eram absorbit de ele. Iar gusturile mele privind muzica ascultată deveniseră mult mai eclectice și începusem să mă satur de rock, ca să fiu sincer. În afară de asta, cred că prin natura mea sunt un muzician căruia îi place să cânte în cluburi mici. Nu mă simt conectat sau atras de festivalurile muzicale, de exemplu.
Ați regretat vreodată plecarea din trupa Smile?
Niciodată n-am regretat faptul că am plecat din trupă. Și la ora actuală sunt foarte fericit legat de drumul pe care l-am avut în muzică – a fost o călătorie lungă și variată. Am descoperit constant noi forme de muzică, le-am studiat și m-au pasionat, în egală măsură. Cred că nu aș fi fost foarte eficient dacă aș fi rămas și aș fi continuat să cânt rock.
”Am rămas constant în legătură cu Brian May”
Ați avut o pauză muzicală de aproape trei decenii. Cum a fost senzația când ați început din nou să compuneți muzică?
Nu aș spune că a fost o pauză în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu am încetat vreodată complet să cânt, iar jumătate dintre piesele de pe albumul meu „aMIGO“ au fost compuse pe parcursul acelor trei decenii. Pot spune că motorul meu muzical a fost cumva pe ralanti în acele trei decenii. M-am bucurat de o carieră creativă minunată în film și în televiziune. Iar când fiul meu a început să fie interesat de tobe și a devenit ulterior un excelent baterist, a devenit cumva ceea ce doream să se regenereze ca să preia ștafeta de la mine. Fiul meu a fost și bateristul meu pe toate albumele pe care le-am scos.
Albumul „aMIGO“, lansat în 2003, îi are printre invitați pe Brian May, Snowy White și Morgan Fisher. Cât de emoționant a fost să lucrați din nou cu Brian May?
Eu am rămas constant în legătură cu Brian și după ce am plecat din trupa Smile. I-am fost foarte recunoscător pentru că a fost de acord să participe la înregistrările pentru acel album, a fost o experiență foarte plăcută, ne-am simțit bine, ne-am distrat. Iar rezultatele vorbesc de la sine. Când am înregistrat noua versiune de la „Doing All Right“ am început să realizez că Brian a devenit un cântăreț minunat.
Oameni din trecut prezenți la muzica actuală
Care au fost cele mai speciale momente de pe parcursul impresionantei dumneavoastră cariere muzicale ce a început în anii ’60?
Când am cântat în trupa Smile a fost pentru prima dată când am crezut că am dat cu adevărat lovitura în industria muzicii. Nu a fost să fie, însă trebuie să ne adaptăm în viață. Apoi l-am întâlnit pe Jonathan Kelly, în 1970, iar el a avut un efect profund asupra direcției și înțelegerii mele muzicale. De asemenea, aș mai menționa colaborarea mea la finalul anilor 1970 cu producătorul și chitaristul canadian Richard Lightman, colaborare care a dat ulterior naștere albumelor „aMIGO“ și „Two Late“. În timpul pandemiei am înregistrat albumul „Wayward Child“ la Barcelona, acolo unde trăiește fiul meu, Andrew, care e baterist. În prezent, compun muzică și susțin constant concerte în Londra și în sudul Angliei.
„Wayward Child“ este cel de-al treilea album solo din carieră, lansat chiar luna aceasta. Cum ați descrie acest proiect?
„Wayward Child“ este parțial o ușoară abatere de la precedentele două albume. A fost o experiență specială să înregistrez albumul în Barcelona cu producătorul Oscar Garcia Bragado și cu inginerul de sunet Jason Boshoff. Cei doi m-au încurajat să am o abordare mai introspectivă a albumului, iar sugestia lor a fost o alegere incredibil de înțeleaptă. Cred că și liniile mele vocale s-au mulat până în punctul în care pot spune că sunt fericit că mi-am extins compusul și în alte genuri muzicale.
Se încarcă comentariile...
