„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.
Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că domnul Mirciulică trebuia veşnic să fie pregătit să coboare pentru o tură cu câinele prin parcare.
Am trecut pe lângă o casă cu ochi şi urechi. Când eram mică, aproape toate casele din cartier mi se păreau aşa. Mai ales una portocalie, pe care o zăream mereu la capătul unei străzi. Sincer, eram convinsă pe atunci că la casa aia portocalie se termina lumea.
Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el numit? Un aventurier? Un nebun frumos? Un pionier? Şi ce speră că poate obţine? Un colet amărât ar putea să-i dea înapoi fărâma de viaţă care îi va fi furată?
Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.
E aproape întuneric, dar nu mi-e frică. Cu întunericul am avut perioade şi perioade. Întâi nu mi-a plăcut, apoi am început să fiu atrasă de plimbările de seară, apoi m-a îngrozit, iar acum începe iar să mă încânte. Aici noaptea vine repede. Pur şi simplu un fum ciudat coboară printre blocuri şi atunci ştii, chiar dacă eşti la masa de prânz, că în curând e iar momentul să mergi la culcare.
‘Nea Cornel era nervos. Încă de la prima oră cineva luase nişte banane, le purtase prin tot magazinul, apoi le abandonase la apă minerală. Şi tot de la prima oră s-au petrecut următoarele: o sticlă de ulei plesnită a curs pe tot raftul de jos, un copil a vomitat la raionul de conserve şi în depozit s-a spart o ţeavă. Apoi, când s-a terminat măruntul, cineva a venit cu o hârtie de 200.
„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.
Scriitoarea Ana Maria Sandu a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre cea mai recentă carte a sa, „Mama îmi spune că am o viaţă frumoasă“ (Editura Polirom), despre amintiri, lumi paralele şi despre un proiect literar adresat copiilor.
Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că domnul Mirciulică trebuia veşnic să fie pregătit să coboare pentru o tură cu câinele prin parcare.
Am trecut pe lângă o casă cu ochi şi urechi. Când eram mică, aproape toate casele din cartier mi se păreau aşa. Mai ales una portocalie, pe care o zăream mereu la capătul unei străzi. Sincer, eram convinsă pe atunci că la casa aia portocalie se termina lumea.
Eli, coordonatoarea colecţiei de literatură română contemporană a Editurii Nemira, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre parcursul cărţilor, profilul cititorilor şi despre cum arată viaţa unui editor de carte în România.
Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el numit? Un aventurier? Un nebun frumos? Un pionier? Şi ce speră că poate obţine? Un colet amărât ar putea să-i dea înapoi fărâma de viaţă care îi va fi furată?
Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.
E aproape întuneric, dar nu mi-e frică. Cu întunericul am avut perioade şi perioade. Întâi nu mi-a plăcut, apoi am început să fiu atrasă de plimbările de seară, apoi m-a îngrozit, iar acum începe iar să mă încânte. Aici noaptea vine repede. Pur şi simplu un fum ciudat coboară printre blocuri şi atunci ştii, chiar dacă eşti la masa de prânz, că în curând e iar momentul să mergi la culcare.
Cum a fost persecutat de comunişti veteranul Mircea Caragea, martorul scufundării cuirasatului „Moskva“ şi care a participat la „Operaţiunea 60.000“
Ponta: Îi înlocuim pe baronii PSD cu baronii PNL. E un blat între ei
EXCLUSIV De ce le-a desenat Dincă pe Luiza şi Alexandra fără urechi. Toate explicaţiile procurorilor din rechizitoriu FOTO
Cât timp mai pot fi folosite buletinele actuale pentru călătorii în UE. Buletinele cu cip vor ţine loc şi de card de sănătate
VIDEO Cerere-şoc a lui Dincă la Tribunalul Olt: vrea arest la domiciliu. Complicele său preferă în continuare arestul
Cârdăşie între baronii PSD, PNL şi UDMR. Pentru şefii de judeţ, Guvernul nu schimbă sistemul electoral
VIDEO Record la alegerile PSD Olt: Noii şefi, aleşi în mai puţin de 10 minute. Paul Stănescu a renunţat după 10 ani
Maşinile sub Euro 4, interzise la înmatriculare în România? Ce prevede proiectul de lege
Cauza morţii Cristinei Ţopescu: ce problemă cardiacă ar fi provocat decesul jurnalistei
Moise Guran intră în politică. Pentru ce partid renunţă la presă cunoscutul jurnalist. „Îmi asum un rol politic“
